Victor Știr: Trauma Crăciunului la români

Este ziua de Crăciun. Toți ne bucurăm de Nașterea Domnului și sperăm că ne vom putea mântui, vom scăpa de noaptea morții, de veșnicia ei.
Acum 35 de ani ne bucuram că Ceaușescu a fost împușcat și regimul sau de dictatură, cum îi spunea la Europa liberă Emil hurezeanu și ciracii, dispărut.
Nu a fost să fie așa. Hotărârea de la Malta a lui Bush Junior și Misha Gorbaciov a fost alta. Revoluția pe care credeam că a făcut o poporul român, așa cum susține poetul Mircea Dinescu contrazicându-l, cu arțag, pe istoricul Alex. Mihai Stoenescu care a studiat evenimentul, s-a dovedit a fi fost altceva. Unii îi spun conjurație la care contribuția uriașă au avut-o rușii cu rețeaua pe care o formaseră dupăal Dolea Război Mondial în România și cu cei treizeci și ceva de mii de turiști ajunși la Timișoara, apoi la București și, poate, în alte orașe ale țării. În fruntea țării s-au ridicat cei patru alogeni, ivan Ilici Iliescu Cioabă (nepot de communist rus-evreu din Odesa), Saul Bruckner, Petre Roman-Neulander și doar la închidere, singur în grup, Gelu Voican Voiculescu, dar ce mai contează când lucrurile s-au clarificat?
Au urmat 1150 și ceva de morți, fapt nemaiîntâlnit din toate mișcările răsăritene și centrale europene de a pune comunismul la pământ. Ce a urmat, se vede și se știe măcar parțial: industria românească nu a fost de tehnologizată pentru a fi adusă la nivel de performanță al celei veste europene, (ce reau tâmpiți să-și creeze concurență?) dimpotriva, a urmat o privatizare frauduloasă care a însemnat distrugerea economiei românești și transformarea țării într-o piață de desfacere. De altfel, profesor universitar doctor Corvin Lupu de la Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu spune că Mihail Gorbaciov a primit avantaje financiare pentru țara sa, spre a fi de acord cu transformarea blocului comunist între o piață de desfacere pentru economia occidental, ajunsă la o criză de supraproducție, lipsită de o piață care se absoarbă produsele. Bună parte din ”grămada de fier vechi”, sintagma pentru industria română îi e aparține lui Petre Roman, inginer de hidrotehnică, care nu credem că avea habar de metalurgia românească și de alte ramuri mai depărtate de ecuațiile teoretice ale fluidelor, de cele care descriu curgerea apei prin canale și a gazului prin conducte de plastic.
Neavând unde lucra, muncitorii români cu excelență calificare și au găsit de lucru în industria occidentală sau în cazuri mai puțin fericite, în agricultură. Deschizându-se granițele, probabil că, oamenii au plecat, deoarece chiar supusă unei transformări în bine, economia românească nu putea asigura salariile pe care le primeau în Occident.
În țară, au venit produse din Apus; încercarea românilor de a produce în țară s-a lovit de regimul politic, de legi legi care efectiv obstrucționau dezvoltarea capitalului românesc și căderea producției autohtone de bunuri a venit ca ți consecință. După cum s-au exprimat economiști români de prestigiu, în România există astăzi o economie autohtonă slab finanțată care nu poate face concurență străinilor care produc la noi, cu alte cuvinte globaliștilor, care își vând marfă aici și externalizează profitul prin metode neortodoxe pe care le stăpânesc atât de bine.
România a pierdut, după unii, aproximativ șapte milioane de locuitori care s-au așezat în străinătate, lucrează, produc și plătesc taxe în statele gazdă, contribuind la bunăstarea acelor economii, în timp ce România caută forță de muncă în țările sărace din Asia. Exodul românilor continua. Se spune că în fiecare an dispare un oraș de două sute mii de oameni.
Războiul împotriva României este unul secret, nevăzut cum cel pe care îl poartă Satana cu sufletele noastre.
Este ziua de Crăciun, și ne bucurăm de Nașterea Domnului și de țara pe care o avem frumoasă ca soarele de pe cer și să sperăm că o vom mai avea, că Maica Domnului ne va ocroti.
Acum treizeci și cinci de ani, președintele României Nicolae Ceaușescu, pe care destui îl regretăm pentru lucrurile bune pe care le a făcut, era împușcat de o conjuratie și inconștienți, ne bucuram, seduși, mințiți de propaganda occidentală, uitând că străinii nu- ți pot dori binele, nu pot decât să profite de ceea ce pot lua din țara ta, prin negocieri cel mai adesea făcută strâmb. Aceasta e trauma Crăciunului, asociată cu bucuria Nașterii Domnului. Nu e mai ușoară ca Holocaustul de pe capul celor ce s-au ales cu el.
Să nu uităm să ne iubim țara, și să-I mulțumim în fiecare zi lui Dumnezeu că a fost atât de bun cu noi așezându-ne aici și, firește, să fim mai buni, să punem capăt războiului dintre noi.
Victor ȘTIR