Nume de Gală la Festivalul Internaţional de Carte Transilvania

(6-11 octombrie 2015)

Aflat la cea de-a treia ediţie, Festivalul Internaţional de Carte Transilvania este un eveniment de anvergură internaţională care susţine cultura scrisă română şi universală. Centrul Clujului va găzdui, din nou, cele mai importante edituri din ţară şi de peste hotare. Vor avea loc peste 250 de lansări de carte, recitaluri de poezie şi lecturi publice; întâlniri cu peste 400 de scriitori români şi străini; conferinţe, colocvii, spectacole de teatru şi dans, concerte.

Festivalul Internaţional de Carte Transilvania începe marţi, 6 octombrie 2015.

La ora 12.00, îi invităm pe toţi iubitorii de carte în faţa Universităţii „Babeş-Bolyai” (Str. Mihail Kogălniceanu nr. 1), de unde, într-un Marş al lecturii, vom porni împreună spre Piaţa Unirii. Fiecare participant este rugat să poarte cu sine una dintre cărţile sale preferate.

La ora 13.00, va avea loc Deschiderea oficială a festivalului.

Sâmbătă, 10 octombrie 2015, va avea loc Festivitatea de premiere.

Invitaţii de onoare care şi-au confirmat deja prezenţa sunt: Antonio Gamoneda (Spania), Paul Emond (Belgia), Jacques De Decker (Belgia), Dorin Tudoran (SUA), Franz Hodjak (Germania), György Dragomán (Ungaria), Florence Noiville (Franţa), Jean-Louis Courriol (Franţa), Florica Ciodaru-Courriol (Franţa), Cătălina Iliescu Gheorghiu (Spania), Mircea Măran (Serbia), D.R. Popescu (România), Augustin Buzura (România), Gabriela Adameşteanu (România), Dinu Flămând (România), Mircea Bochiş (România). 

Invitaţi de onoare ai FICT Cluj 2015

Antonio Gamoneda (30 mai 1931, Oviedo, Asturias, Spania) – poet şi eseist spaniol. Scriitor autodidact, a debutat în 1960 cu Sublevación inmóvil, volum nominalizat la premiile Adonais pentru poezie. Autor a numeroase volume de poezie, antologii şi eseuri, este recunoscut la nivel internaţional ca unul dintre cei mai buni scriitori spanioli. Se bucură de numeroase premii, printre care Premiul European pentru Literatură (2005), Premiul Regina Sofia pentru Poezie Iberoamericană (2006), Premiul Miguel de Cervantes (2006). Este Doctor Honoris Causa al Universităţii din León (2000) şi al Universităţii Autónoma din Santo Domingo (2011). Printre cele mai importante volume de poezie se numără Descripción de la mentira, Blues castellano, Lápidas, Libro del frío, Arden las pérdidas, Cecilia, Canción errónea. Opera sa a fost tradusă în numeroase ţări, printre care: Franţa, Portugalia, Suedia, SUA, Israel, România. În martie 2009, a avut loc premiera documentarului Antonio Gamoneda: Escritura y alquimia (regia: Enrique şi Cesar Rendueles Corti; scenariul: Amalia Iglesias şi Julia Piera).

Paul Emond (1944, Bruxelles, Belgia) – romancier, dramaturg şi eseist belgian. A urmat cursurile Universităţii Catolice din Louvain, unde a susţinut o teză de doctorat asupra operei romancierului Jean Cayrol. În perioada 1973-1977, a locuit în Cehoslovacia, unde a conceput primul său roman, publicat în 1979, La danse du fumiste. Reîntors în Belgia, îl întâlneşte, în 1980, pe Georges Perec şi devine ataşat științific la Arhivele și Muzeul Literaturii, responsabil pentru arhivele teatrale. În 1986, se joacă prima sa piesă de teatru, Les pupilles du tigre, căreia îi vor urma multe altele. Din 1988, predă cursuri la Institutul de Arte şi Difuziune (Belgia) şi, de câțiva ani, este profesor la Școala de Arte Vizuale „La Cambre”. În 1995, este distins cu Premiul „Herman Closson” pentru întreaga sa creaţie teatrală. În 2008, a participat la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi în 2011 a fost ales să prezideze Academia Regală de Limbă și literatură franceză din Belgia.
 
Jacques De Decker (19 august 1945, Bruxelles, Belgia) – scriitor, dramaturg, jurnalist, traducător belgian. Absolvent al Universității Libere din Bruxelles, profesor de literatură olandeză la aceeași universitate, apoi profesor de istorie a teatrului și a cinematografului la Conservatoire royal de Bruxelles, a publicat în Franţa şi Belgia numeroase piese de teatru, romane, nuvele şi studii literare, traduse ulterior în germană, italiană, suedeză, română. Este distins cu Premiul „Georges Vaxelaire” al Academiei Regale (1979), Premiul de la Ville de Bruxelles (1981), Premiul „Félix De Nayer” al Academiei Regale pentru întreaga operă (1992). Este Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai” (2007) şi al Universităţii din Bucureşti (2014).
 
Dorin Tudoran (30 iunie 1945, Timişoara) – scriitor, ziarist şi analist politic. Licenţiat al Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, devine redactor la publicaţiile româneşti pentru străinătate şi al revistelor Flacăra şi Luceafărul. Emigrează în Statele Unite ale Americii în 1985, după câţiva ani de disidenţă. A fost redactor-şef la publicaţiile Meridian şi Agora şi jurnalist la Vocea Americii. Din 1987 şi până în prezent este cercetător asociat la Foreign Policy Research Institute (FPRI), Philadelphia, SUA. Distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele Mic tratat de glorie (1973), O zi în natură (1977), Uneori, plutirea (1977) şi Kakistocrația (1998). Alte premii: Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România (1992), Premiul Adevărul Literar și Artistic (2001), Premiul național pentru poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia (2009), Premiul naţional pentru poezie „Mihai Eminescu” (2010), Premiul de poezie „Petre Stoica” (2011).
 
Franz Hodjak (27 septembrie 1944, Sibiu) – scriitor german originar din România. Echinoxist. A studiat filosofia la Cluj şi în perioada 1970-1992 a fost editor şi traducător la Editura Dacia din Cluj. A tradus în limba germană poezii de Ana Blandiana, Adrian Popescu, Aurel Rău, Eugen Jebeleanu, Alexandru Căprariu. În 1992 emigrează în Germania, iar în prezent îşi continuă activitatea scriitoricească în Usingen. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1976), Premiul pentru scriitori al orașului Mannheim (1982), Premiul pentru literatură a BDI (Societatea industriei germane, 1991), Premiul de onoare la Andreas-Gryphius-Preis (1992), Premiul pentru scriitori al orașului Minden (1995), Premiul onorific Kester Haeusler al Deutsche Schillerstiftung (2005) etc.
 
György Dragomán (10 septembrie 1973, Tîrgu Mureş) – scriitor şi traducător. În 1988 se stabileşte cu familia în Ungaria. Licenţiat în filosofie şi limba engleză, lucrează la un doctorat asupra operei lui Samuel Beckett. Traduce scriitori precum Samuel Beckett, James Joyce, Irvine Welsh. Debutează ca scriitor în 2002 cu volumul A pusztitas konyve (Cartea des-facerii), pentru care primeşte Premiul „Sándor Bródy”. Devine cunoscut cu romanul A feher kiraly (Regele alb, 2005), care a fost tradus în 28 de limbi şi pentru care a fost distins cu Premiile „Tibor Dery”, Premiul „Sandor Marai” şi Premiul „Jan Michalski”. De asemenea, romanul s-a bucurat de multe critici pozitive şi a intrat şi în atenţia a numeroase publicaţii, printre care şi New York Times.
 
Florence Noiville (23 iulie 1961, Paris, Franţa) – scriitoare, jurnalistă. A absolvit Înalta Şcoală de Comerţ (HEC), apoi Institutul de Studii politice, urmându-le un Master în Drept financiar. Din 1994, este jurnalist şi critic literar la Le Monde, la rubrica de carte străină. În 2007-2008, face parte din prestigiosul juriu Independent Foreign Fiction Prize de sub egida British Council din Londra. Între 2007-2010, a realizat emisiunea de televiziune Le Monde des livres. În 2003 publică prima biografie franceză dedicată lui Isaac Bashevis Singer (Premiul Nobel pentru literatură), lucrare distinsă cu „Prix du récit biographique”. Autoare a numeroase cărţi de copii, publică primul roman în 2007, La donation, urmându-i L’attachement, în 2012. Ambele volume au fost selecţionate pentru Premiul Femina. Scrierile sale sunt traduse în 14 limbi. În august 2015, publică al treilea roman, L’Illusion délirante d’être aimé, inspirat, ca şi precedentele, de neuroştiinţă. Florence Noiville a fost prezentă în România în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest (Bucureşti, 2013).

Jean-Louis Courrioluniversitar şi traducător francez, profesor de limbi clasice, ajunge, prin intermediul latinei, să se pasioneze de limba română pe care a predat-o timp de treizeci de ani la Universitatea din Lyon. Doctor în traductologie cu teza „Littérature roumaine et traduction. Théorie et pratique”, specialist în literatura română, a tradus peste treizeci de cărţi. Pasionat în aceeaşi măsură de poezie cât şi de proză, a publicat în Franţa autori de cea mai mare importanţă precum: Mihai Eminescu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Marin Sorescu, Ion Băieşu, Augustin Buzura etc. A făcut cunoscută literatura română, pe care o apără cu fervoare şi entuziasm, în diverse reviste şi colocvii internaţionale în Anglia, Grecia, Italia, Republica Moldova, Olanda, Portugalia, Franţa etc.

Florica Ciodaru-Courriol – profesor de traductologie şi traducătoare literară. Absolventă a Facultăţii de Litere din București, doctor în Literatură Comparată la Universitatea din Lyon. Născută în România, la câţiva kilometri de satul natal al poetului Marin Sorescu, este stabilită în Franța de treizeci de ani, unde a predat limba româna la Universitatea „Jean Moulin”, cursuri de traduceri la École Normale Supérieure din Lyon. Participă activ la Festivalul Primului Roman de la Chambéry și la diverse manifestări de promovare a literaturii române în Franţa. Pasionat descoperitor de talente literare, a tradus autori ca: Hortensia Papadat-Bengescu, Marta Petreu, Magda Cârneci, Ruxandra Cesereanu, Bogdan Popescu, George Bălăiţă ş.a.
 
Cătălina Iliescu Gheorghiu – conferențiar dr. la Catedra de traductologie şi director al Cursurilor de vară „Rafael Altamira” la Universitatea din Alicante, precum şi preşedinta Asociaţiei culturale ARIPI, din 2005. A introdus limba română ca limbă de profil la Licenţa de traducere şi interpretariat (2004), la Universitatea din Alicante, şi, în colaborare cu ILR, a introdus primele probe oficiale în străinătate pentru obţinerea atestatului de cunoştinţe de română „ACLro“ (2005). Este traducător autorizat de Ministerul Afacerilor Externe din Spania (1995) şi interpret de conferinţe. Pe lângă activitatea publicistică științifică, a tradus volume precum: Pe sfoara de rufe, antologie de poezie semnată de Dinu Flămând, antologia de poezie „Un copac de sunete”, antologia de poezie românească Miniaturas de tiempos venideros etc.

Mircea Măran (13 octombrie 1965, Vladimirovăţ, Serbia) – istoric, profesor universitar. Licențiat al Facultății de Filosofie din Novi Sad (1990), susţine teza de doctorat „Situaţia culturală a românilor din Banat în perioada anilor 1945-1952” în cadrul aceleiaşi universităţi. Publică studii istorice în reviste de specialitate din Serbia şi din România, devenind totodată colaborator al unor instituţii ştiinţifice, culturale şi didactice, printre care Matica srpska din Novi Sad (membru colaborator), Institutul de Cercetări Pedagogice din Belgrad, Institutul pentru Editarea Manualelor din Belgrad, Institutul de Cultură al Românilor din Voivodina, Societatea de Limba Română din Voivodina, Arhivele Istorice din Panciova, Muzeul Municipal Vârşeţ, ONG In medias res din Panciova şi altele. A publicat până în prezent 15 monografii. A tradus din limba română în limba sârbă (sau invers) mai multe monografii, manuale, studii.

D.R. Popescu (19 august 1935, Păuşa, Bihor) – scriitor, prozator, dramaturg, scenarist de film şi academician român. După trei ani de studii, abandonează Institutul de Medicină şi Farmacie din Cluj şi devine absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii Victor Babeş din Cluj. Este redactor la revista Steaua şi redactor-şef la Tribuna, Contemporanul şi România literară. A fost secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Cluj, iar în perioada 1982-1990, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România. Din 2006, este director general al Editurii Academiei Române şi vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific editorial. Volumele sale de proză (Duios Anastasia trecea, F, Vânătoare regală) şi cele de teatru (Aceşti îngeri trişti, Pasărea Shakespeare) l-au impus ca unul din cei mai mari scriitori români din a doua jumătate a secolului XX.

Augustin Buzura (22 septembrie 1938, Berinţa, Maramureş) – prozator şi eseist contemporan. Absolvent al Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Cluj, va renunţa la profesia de medic psihiatru şi se va dedica literaturii. A fost redactor la revista Tribuna. Din 1990, devine preşedintele Fundaţiei Culturale Române, iar între 2003 şi 2004, preşedinte al Institutului Cultural Român. În prezent este directorul revistei Cultura. Din 1992 este membru titular al Academiei Române. A debutat în 1963 cu volumul de nuvele Capul Bunei Speranţe. S-a impus ca romancier cu Absenţii, Orgolii, Feţele tăcerii, Drumul cenuşii, devenind unul dintre marii prozatori pe care i-a dat literatura română.

Gabriela Adameşteanu (2 aprilie 1942, Târgu Ocna, Bacău) – scriitoare, jurnalistă şi traducătoare. Absolventă a Facultăţii de Limbă şi Literatură Română a Universităţii din Bucureşti, a fost redactor la Editura Enciclopedică, devenită ulterior Ştiinţifică şi Enciclopedică, şi apoi la Editura Cartea Românească. După Revoluţia din 1989, este redactor-şef la revista 22. S-a implicat în zona jurnalismului cultural şi politic. Scrierile sale au fost traduse în Franţa, Estonia, Israel, Bulgaria, Ungaria. În 2002 este distinsă cu Premiul „Hellman-Hammett” pentru jurnalism atribuit de Human Rights Watch. A fost vicepreşedintă şi apoi preşedintă a Centrului PEN Român, membră a Juriului Uniunii Latine, preşedintă de onoare a primei ediţii a Premiului Goncourt Românesc (2013). A primit titlul de Chevalier de L’Ordre des Arts et des Lettres (2014). În prezent, este redactor-şef al suplimentului „Bucureştiul cultural” şi membru al Grupului pentru dialog social. Este cunoscută mai ales pentru cărţile sale de proză, care au fost traduse în 15 limbi, în special romanul Dimineaţa pierdută. Cărţile sale sunt (re)editate în seria de autor Gabriela Adameşteanu la Editura Polirom.

Dinu Flămând (24 iunie 1947, Susenii Bârgăului, Bistriţa-Năsăud) – poet, eseist, jurnalist francez, diplomat, traducător. Absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, a fost membru fondator al cenaclului şi apoi al revistei Echinox. A lucrat în diverse redacţii de ziare şi reviste din Bucureşti, între care Amfiteatru şi Secolul 20. În anii 80 se refugiază în exil la Paris, de unde denunţă, în presa scrisă şi în emisiuni radiofonice, regimul de opresiune din România. A fost jurnalist bilingv la Radio France Internationale. Din 2011, devine consilier al Ministrului de Externe. Este numit în 2013 ministru consilier la Ambasada României de la Paris şi reprezintă România la Organizaţia Internaţională a Francofoniei până în noiembrie 2014.  După căderea regimului comunist, a fost reintegrat în literatura ţării sale de origine. Volumele sale de versuri şi de critică literară, dar şi unele traduceri, au obţinut mai multe premii naţionale şi internaţionale, printre care Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”.  A tradus în limba română numeroşi scriitori celebri, printre care: Fernando Pessoa, Samuel Beckett, Umberto Saba, Pablo Neruda, Antonio Lobo Antunes, Antonio Gamoneda ş.a.

Mircea Bochiş (16 februarie 1950, Borşa, Cluj) – sculptor, pictor şi artist grafic. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, debutează în 1973 şi ia parte la diferite expoziţii organizate de Uniunea Artiştilor Plastici din România, al cărei membru este din 1981. Lucrările sale se găsesc în 40 de ţări, iar la Muzeul Florean (Baia Mare) are o expoziţie permanentă. A fost distins cu Premiul al doilea la Competiţia Internaţională Watercolour; Premiul al doilea la Concursul Internaţional Ex-Libris Israel; Premiul „Margareta Sterian”. Preocupat şi de grafica de carte, a realizat cărţi-obiect precum volumul Sissi de Pavel Şuşară (cu care a obţinut Premiul Naţional pentru cea mai bună ilustraţie) şi Societatea de socializare din Medio-Monte de Marian Ilea.

 

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]