1 Decembrie 2010 şi cele trei ofense penibile

În istoria contemporană europeană nu s-a mai întâmplat ca un şef de ţară să-şi părăsească ţara de Ziua Naţională a ţării, chiar dacă o împinge iresponsabil în prăpastie. Traian Băsescu îşi părăseşte electoratul de mahala, care îl menţine pentru a doua oară la Cotroceni, şi de 1 Decembrie se duce să moţăie în sala unui banal Summit din Kazahtan.

Mai mult: Sfidând a mia oară Constituţia României, ordonă la telefon, cu câteva minute înainte de ceremonialul obişnuit Zilei Naţionale, ca onorul militar să îl primească nu preşedintele Senatului, precum glăsuieşte Constituţia, ci Nimicul de la Palatul Guvernului. Emil Boc, dacă nu ar fi cel mai penibil premier din istoria României, ar fi putut să refuze această ofensă adusă Constituţiei României, dar, trompetist cum e, desigur că s-a conformat; plus că a înghiţit şi huiduielile care îi erau pregătite nu lui ci lui Băsescu. Apropo de asta: Nu cunosc ca de Ziua Noastră Naţională să se fi huiduit, ca acum – nu numai la Bucureşti, ci în toată ţara.

Prin urmare, laşitatea unui (zis) preşedinte de ţară a fost dublată de un comportament ridicol al şefului guvernului.

Urmărind evenimentele şi ecoul lor pricinuite de 1 Decembrie, mi-am zis în sinea mea: Băsescule, trage dictatura pe faţă! În aceşti ani de mahala românească, opresată de PDL, în cârdăşie cu UDMR, aş vrea să nu dispar până la a trăi, efectiv, o nouă dictatură. Despre câteva dictaturi ştiu din cărţile de istorie, dar am trăit pe propria-mi piele şi pe propriii meu neuroni, „dictatura proletaritaului” şi cea din vremea ceauşistă. Mai vreau să apuc încă una! Hai, Băsescule, mai fă un pas şi aruncă debila Constituţie a României la canal!

Istoria omenirii poate confirma, rezumativ, că a fi dictator înseamnă a-ţi face de cap, spre profitul celor care te adulează. Fă-o! Ai destui căţei care să latre în consecinţă. Iar noi îţi vom ridica omagii. Elena Udrea a intrat deja in Biblie, fiind considerată aducătoare de lumină, pe tine te vom socoti un adevărat Mesia, izbăvitor de mizeriile în care trăim!. Am doar o îngrijorare: acel cameleon, zis ministru al armatei, are un elicopter disponibil încât la momentul necesar, să te ridice de pe acoperişul palatului Cotroceni?...

A treia penibilitate a fost produsă de acea caricatură de faţă bisericească numită Laszlo Tokes. A declara, în auzul planetei, că Ziua Naţională a unui popor e zi de doliu pentru alt popor e uluitor, prin nesimţire! Dacă acest individ e popă, atunci eu sunt locomotivă. În mod firesc, logic, ar trebui să i se ridice cetăţenia română şi, eventual, exilat în Groenlanda (clima de acolo i-ar mai putea tempera neobrăznicia). Dar cine s-o facă? Băsescu? Boc? Blonda Elena? Roberta? Marko Bela? Uaaaau!