Ai crescut mamă cinci fete

Am rămas străină printre străini, niciodată nu m-ar fi dus gândul aşa departe,să ajung în viață, să pierd tot ce am mai de preț, pe lumea asta.
Încerc să sun acasă, pentru a vorbi cu cea mai dragă ființă de pe lume,dacă aş putea aş scrie cu litere de aur-MAMA-dar la celălalt capăt al firului de telefon, nu mai aud acea voce blândă, duioasă şi bună ,care mereu îmi răspundea : Alo,alo ce faci ,hai acasă… pentru că,măicuța noastră ,ne cunoştea pe voce care sântem la telefon.
Mămicuța, a fost pentru noi fetele ,lumina ochilor noştri, ne ințelegeam cu ea, ca şi cum ar fi fost prietena noastră – în calitate de mamă –
Venea din când în când în vizită la noi ,ne aducea la fiecare câte ceva din puținul pe care îl avea,era foarte bucuroasă şi mulțumită când era în mijlocul nostru.
O boală crudă şi necruțătoare, ne-a luat-o pe mama prea devreme din mijlocul nostru,o plângem zi şi noapte cu lacrimi fierbinți ,sufletul nostru s-a prefacut in scrum, noi ne vom ruga în fiecare seară, pentru ca bunul Dumnezeu să-i aşeze sufletul acolo unde toți drepții se odihnesc.
Cu inima îndurerată, am rămas lângă al nostru tată. Tată, ai rămas lângă cinci flori care mama ți le-a dăruit de-a lungul vieții:Tudorica, Silvia, Duța, Irina şi Uța, ai grijă de ele sa nu se ofilească .Tată, noi te vom iubi şi te vom îngriji şi nu te vom lăsa la mâna străinului.
Mămicuță dragă te vom purta mereu în suflet şi nu te vom uita niciodată, pentru că ai ştiut cum să ne creşti !
Mulţumesc prietenilor care au fost alături de mine în aceste momente grele!