Biografia ca o spovedanie lirică

 ,,mă întorc în fiecare iarnă acasă la botoșani

pentru a-mi vedea mîinile la lumina camerei mele”

(Dan Sociu)

Am citit întâi  volumul de versuri ,,Dulce și ieftin” (Editura ,,Polirom”, 2025) al poetului Dan Sociu (n. în 1978) și apoi pe cel din  2021, ,,borcane bine legate bani pentru încă o săptămînă” (Editura ,,Tracus Arte”).

Aflam pe manșeta stângă a volumului din 2005, surprinzătoare date biografice despre Dan Sociu: ,,A fost vagabond, barman, redactor de carte, ziarist, ecologist, membru al trupei Bolintin”,  implicat în realizarea unor scenarii de film,actor, dar și trader  de criptomonede, a publicat vreo 20 de cărți, a tradus 30 de romane,  volume de versuri, piese de teatru etc., a obținut multe premii literare.

Prin aerul ,,avangardist” care plutește peste poezia lui, din volumul din 2005, l-am asociat cu poetul și matematicianul (profesor de matematică la University of New Mexico, născut în 1954, în Bălcești, județul Vâlce, emigrant în SUA) Florentin Smarandache. prin câteva note comune celor doi poeți: plăcerea jocului ironic, a paradoxului, a facilului și a banalului scurgându-se în tragic,  a dărâmării stereotipiilor și a convențiilor cotidianului, a violentării limbajului.

Surprinzător, în volumul ,,borcane bine legate bani pentru încă o săptămînă” (2021), întâlnim un alt poet. Predomină ,,spovedania” (O. Nimigean) autobiografică lirică. Ironia, luatul peste picior, sfidarea convențiilor, datul cu tifla, demitizarea, plăcerea parodiei,  le aflăm și în acest volum.

Primele încercări literare sunt comise pe la cincisprezece ani, ,,pentru uz personal”, ,,cînd în fiecare seară obișnuiam să comit/ cîteva pagini îndesat pornografice” (,,supt lins mîngîiat și bătut la fund cu tandrețe”). ,,Numele tipărit” îi apare în ziarul local, ,,la decese”, când îi moare tatăl (,,vodcă sau vin”). Anunțul este citit silabisindu-l, ,,îl ascundeam sub pat ca pe o revistă porno” (,,vodcă sau vin”). La paisprezece ani ,,o povestioară sefe” este răsplătită de un ,,scriitor bucureștean” laudativ: ,,ești talentat mi-a spus ai vînă” (,,vodcă sau vin”).

Adolescentul se autocenzurează: ,,aoleu știe că mă masturbez/știe că fumez” (,,vodcă sau vin”). Destăinuirile biografice devin uneori sentimentale: ,,mă întorc în fiecare iarnă acasă la botoșani/pentru a-mi vedea mîinile la lumina camerei mele” (p. 7, folosim numărul paginii pentru poeziile fără titlu).

Tânărul rebel nu poate fi decât rockist, trece pe ,,la rodica”, ,,o crîșmă de lîngă piață” (,,foișorul rockerilor”) , își face ,,colier din chiștoace” (,,cît china”), are aventuri amoroase și urmările lor sunt privite din altă perspectivă, a păduchilor care îl vor ,,ataca”: ,,și în fond totul se explică prin dorința/ simplă/omenească a unui păduche însingurat/de a sărbători crăciunul cu noi” (,,fratele păduche”).

Iubirea este demitizată, coborâtă de pe piedestalul viziunii romantice. La rubrica ,,așa nu”, a ,,gazetei de perete a școlii” (,,mon rêve famillier”), în fața ,,careului” și sub răcnetele directorului (,,mon rêve famillier”), aventura sentimentală a adolescentului este blamată, deși el continuă să o viseze pe acea colegă, ,,pînă la șaisprezece ani” (,,mon rêve famillier”). Dovada iubirii sunt poluțiile nocturne. Dan Sociu exprimă mentalitatea erotică a tinerilor de astăzi, alimentați continuu prin mijlocele moderne de informare, telefoane, facebook etc., generații care își poartă ,,poftele la vedere” (,,conserve bine închise borcane bani pentru o săptămînă”). Poezia ,,malachia” te trimite cu gândul  la J. Prevert (,,Cafeaua de dimineață”). Gesturile spun mai mult decât cuvintele, decât dialogul. Finalul poeziei afișează din nou ironia autorului: ,,și pe/ormă cam pe la/doișpe linse unul/cîte unul/chiștoacele)” (,,malachia”). Așteptarea iubitei nu mai este o stare de frământare interioară ca în poezia ,,Melancolie” a lui Tudor Arghezi: ,,ca într-o mică povestioară/dintr-o carte pentru copii cu nevoi speciale/te aștept bîțîindu-mă pe balustrada unui pod” (,,bulbuleatăr blues”).

Senzualismul este afișat  la vedere, fără eschivări pudice, grăbit, cum este viața modernă.  El poate fi provocat și de fenomenele naturii: ,,aș/ vrea să fiu  într-un personal împuți să scot pe/ fereastră palmele făcute căuș împotriva/ vîntului să mi se umple cu sîni răcoroși”  (p. 19)

.Dan Sociu ne amintește de poeziile lui Radu Săplăcan: ,,ceafa ta e un televizor abia stins/mă furnică” (,,tehnica anti-climaxului”). Așteptarea autobuzului cu ,,pachetele noastre de-acasă” (,,conserve bine închise borcane bani încă pentru o săptămînă”) provoacă o stare de existență repetată, lipsită de sens, de orizont, parcă bacoviană: ,,trăiesc o zi pentru că/ nu se rupea”; ,,aceeași dimineață crudă ca o blană/jupuită de pe un iepure viu”; ,,aceeași după-amiază în care oriunde m-așez/acolo rămîn”; ,,aceeași seară/ care urlă să-mi/ acopere urletele” (,,conserve bine închise borcane bani pentru încă o săptămînă”).

Ca în celălalt volum de versuri amintit, nu lipsesc nici aspectele sociale. Cei trecuți prin comunism au devenit parcă niște ,,panouri narative”. În dialogul cu prietenul său eugen sunt trecute în revistă multe aspecte negative ale epocii comuniste (,,facem o pauză cît să ne umplem paharele”), reflexele ei care au rămas în subconștientul colectiv: ,,care se mai trezesc și-acum noaptea/aplaudând și scandînd”( ,,facem pauză cît să ne umplem paharele”).

Atitudinea de frondă existențială, de nemulțumire este mereu prezentă: ,,dinaintea supradozei cu zile înjectate” (,,cînd nimic nu-și face efectul”); ,,și sînt prea obosit să beau din picioare/iar ceea ce voiam să scriu” (,,tambuki”).

Poetul preferă să nu folosească semne de punctuație, să scrie cu litere mici numele proprii. Poezia lui Dan Sociu este vioaie, mereu îl ,,electrocutează” pe cititor, se pliază pe gustul consumatorului de poezie de astăzi, înlăturând convențiile, tulburând liniștea sedimentată a stereotipiilor sociale, dar fiind totdeauna sinceră.

                                                                                    Ion Radu Zăgreanu