Bistriţeni în antologia „Întoarcerea lui Ioan Alexandru” ce va fi lansată la Nicula

IOAN ALEXANDRU – 15

ÎNTOARCEREA LUI IOAN ALEXANDRU

(25 decembrie 1941, Topa Mică, judeţul Cluj - 16 septembrie 2000, Bonn, Germania).

Antologia „Întoarcerea lui Ioan Alexandru”, Editura vatra veche, 2015, va fi lansată sâmbătă, la Coloviile de la Nicula. Ea face parte din proiectul „100 de cărţi pentru Centenarul Marii Uniri – 1918 – 2018”, al Editurii Vatra veche, care doreşte să marcheze în acest fel evenimentul, care include şi o expoziţie în localităţi transilvane în octombrie 2018, inclusiv în Alba Iulia, oraşul Marii Uniri.
Antologia cuprinde texte semnate de Ana Blandiana („Întâlniri cu Ioan Alexandru”), Ecaterina Ţarălungă („Ioan Alexandru acum un sfert de veac…”), Nicolae Băciuţ („Întoarcerea lui Ioan Alexandru”, Dialog cu Ioan Alexandru, „Iubirea e pânza, vântul, nava care ne salvează de vremelnicie”), Lazăr Lădariu „”Ioan Alexandru: Efigie în eternitate”), Pr. Ioan Morar („Clopotele încep să bată”), Răzvan Ducan („Ioan Alexandru – mici „tuşe” ale unor întâlniri pasagere”), Luminiţa Cornea („Glăsuirea Poetului”, „Jertfa Sfinților Brâncoveni în poezia lui Ioan Alexandru”, „Imnele Transilvaniei” – înălțare a românismului), Flavia Topan („Lumină şi iluminare”), Gabriela Vasiliu („Poetul şi Pustia”), Aurora Stănescu („Ioan Alexandru - Metamorfozele neodihnite ale eului”) Livia Ciupercă („Să oprim clipa, luminând-o!”), Valentin Marica („Iubirea-nvârte lumea mai departe...”, „Aici, la Nicula”, Menuţ Maximinian („Vibrând pentru Transilvania”).
*

Dacă privim spre cei doi ani între care se înscrie biografia lui Ioan Alexandru, realizăm cât de scurtă a fost viaţa poetului, din care scăzând şi anii care nu pot fi contabilizaţi decât ca suferinţă, de după accidentul vascular din 1995, avem imaginea dimensiunii operei sale, realizată în puţin poeste trei decenii, chiar dacă luăm în calcul şi debutul său literar din 1960, din revista Tribuna, de la Cluj: Cum să vă spun, 1964, Viața, deocamdată, 1965, Infernul discuta-bil, 1967, Vămile pustiei, 1969, Vi-na (versuri) (1967), Poeme (1970), Imnele bucuriei (1973), Imnele Tran-silvaniei, 1976, Imnele Transilvaniei II (1985), Imnele Moldovei, 1980, Po-ezii-Poesie (1981), Imnele Țării Ro-mânești, 1981, Imnele iubirii, 1983, Imnele Putnei, 1985, Imnele Mara-mureșului, 1988, Bat clopotele în Ar-deal (roman) (1991), Căderea zidu-rilor Ierihonului sau Adevărul despre Revoluție (publicistică) (1993), Amin-tirea poetului (2003), Lumină lină: Imne (2004), la care se adaugă volumele de eseuri, Iubirea de patrie, Editura Dacia 1978, Vol I, şi Editura Eminescu, 1985, (Vol. II), precum şi traducerile: Odele lui Pindar, Cân-tarea Cântărilor, Scrisori către un tânăr poet, de Rainer Maria Rilke (în colab. cu Ulvine Alexandru) etc.
Au trecut cinsprezece ani de la moartea sa şi nu s-a întâmplat nimic semnificativ pentru recuperarea operei sale şi pentru înscrierea ei într-un circuit firesc al cunoaşterii, al relecturii şi interpretării.
Cum poate fi explicată tăcerea din jurul operei lui Ioan Alexandru? Fără a suspecta vreo conspiraţie a tăcerii în ceea cel priveşte, câtă vreme de un astfel de tratament „benefi-ciază” numeroşi alţi scriitori care s-au afirmat până în decembrie 1989.
Poetul a eşuat şi în politică, pentru că idealurile sale erau prea frumoase pentru grobienii care au făcut rocada cu predecesorii roşii.
Poate că 15 ani nu e o cifră care trebuie neapărat marcată, dar ea putea fi un pretext pentru recuperarea lui Ioan Alexandru. Dacă e să luăm informaţiile din sursele internautice, 16 septembrie a fost aproape indiferent ca raportare la viaţa şi opera lui Ioan Alexandru.
Locul de veci al lui Ioan Alexandru s-a întâmplat să fie Mănăstirea Nicula, deşi poetul era mult mai apropiat de Mănăstirea Rohia, unde se ridicase şi „Casa Poetului”, care îi era destinată.
Biografia lui Ioan Alexandru are multe momente care trebuie readuse în lumină, posteritatea lui trebuie să aibă un alt destin.
E printre cei mai importaţi poeţi transilvani postbelici, e printre cei mai importanţi autori români de poezie religioasă, e unul dintre autorii în opera căruia „sentimentul românesc al fiinţei” a fost înscris în Logosul întrupat în istorie, cum poate ar fi zis poetul.
Cine are datorii morale, obligaţii faţă de soarta operei lui Ioan Alexandru? Familia, critica literară...
Imperativul „Întoarcerii lui Ioan Alexandru”, cum se numeşte antologia de evocări, amintiri, interpretări critice etc., apărută la Editura Vatra veche, este reeditarea operei, într-o ediţie de „Opere complete”, cu tot aparatul critic impus de un astfel de demers.
Fără o operă aflată în circulaţie, fără manifestări ştiinţifice în care opera lui Ioan Alexandru să fie (re)evaluată, întoarcerea lui Ioan Alexandru va fi anevoioasă.
Colocviile anuale de la Nicula sunt un mic pas pentru o operă ca a lui Ioan Alexandru, dar necesar pentru a putea spera că nu e încă totul pierdut.
NICOLAE BĂCIUŢ