Bunica Paraschiva Tomoroga de Sf. Paraschieva

De Sfânta Paraschieva, în cătunul La Lac din Mureşenii Bârgăului, în apropierea Colibiţei, toamna îşi trăieşte plenitudinea. Aici, departe de zgomotul civilizaţiei dominate de fier şi betoane, de zarva politică şi de e-uri, natura trece prin anotimp ca o corabie lentă încărcată cu bucurii. Frunzele, chemate la vama anotimpului, schimbă verdele pe inepuizabilele nuanţe ale ruginiului, roadele se retrag în cămară, lemnele de foc sunt coborâte din păduri de cai vrednici, izvoarele îşi pregătesc argintul pentru pojghiţa gheţii... În acest univers, pe care îl putem socoti mirific, Paraschiva Tomoroga, zisă Buna, aşa cum e cunoscută de cei din jur, se bucură de bătrâneţe. Are 85 de ani, dar nu-i simte decât atunci când ar vrea să coboare în sat, ca să meargă la biserică. Picioarele, la mers mai lung, o dor, nu o mai ajută. Altfel, îşi poartă casa, câtă o are, cu grădina, găinile, pisica. Şi cu nepoţii sau strănepoţii, care o vizitează din când în când. Trăieşte singură, dar nu se plânge. Soţul i-a murit de ani buni. A avut cinci feciori. O mai caută trei dintre ei, doi fiind plecaţi şi ei spre cele veşnice. Dar o bucură nepoţii (19), strănepoţii (18)... De când a fost adusă aici lumina electrică, prin strădania primăriei, ţine legătura cu lumea prin radio şi televizor. Urmăreşte liturghia la televizor, duminică de duminică sau în sărbători, cum tot atât de bine se delectează cu emisiunile folclorice, care îi aduc în casă pe cântăreţii preferaţi. A învăţat să folosească celularul. E împăcată cu viaţa, cu lumea, cu binele pe care i-l confirmă înţelepciunea vârstei şi nu doreşte decât ca anii ce-i mai are însemnaţi în cartea vieţii să-i trăiască în pace, stimată şi iubită de cei dragi.