Călin Pop, Poetul frumuseții dealurilor de la Nușeni

Călin Pop descinde din poeții, tot mai rari în ziua de azi, al căror țărm salvator este lumina și speranța. Alții caută gloria în parfumuri corozive. Se afișează peste tot. Poetul Călin Pop a ales, ca atitudine și mod de viață, frumusețea blândă a dealurilor din satul Nușeni, acolo unde s-a și născut (7 iunie 1976). Stă deoparte de aroganțe și falsități. În poezia sa, preferă magia limbajului. Își lucrează pământul cu tatăl său. Dar, când timpul îi permite, “între două primejdii”, își lasă coasa, se retrage în turnul său de verdeață și compune poezii pentru sufletul său. Simple, pline de emoții.

“Scrie de mult timp, ceea ce gândește, adică ceea ce îi dictează sufletul și inima, alcătuind poezii despre împliniri, neîmpliniri și renunțări. Despre dragoste și iubire, noțiuni pentru el total diferite, despre bunătatea și răutatea oamenilor și, mai ales, despre Neam și Țară, pe care le iubește la fel de mult ca poeziile pe care le înșiră, ca pe niște mărgăritare, numai ale lui’’, nota regretatul Dumitru Munteanu în prefața ultimului volum de versuri a lui Călin Pop:”Bate, și se va deschide”(Editura George Coșbuc, Bistrița, 2021).

În “Bate, și se va deschide”, volum tradus și în limba franceză,  apărut în 2021, poetul Călin Pop ne poartă în lumea poveștilor cu conotații păstrate în memorie, așa cum vântul păstrează parfumul florilor prin care trece. Poezia își realizează esența în iubire și în amintiri “ce curg ușor ca fumul”:

 

Mi-e sufletul pustiu

Așa cum mi-e și viața

și hoinăresc

doar prin povești

uitate

și-n amintiri

ce curg

ușor,

ca fumul,

iubirea

a fugit pe alte

drumuri

iar noi

din doi

rămas-am astăzi

unul.

 

Călin Pop a mai publicat patru volume de poezii:

 

“Cușma Bunicului”, vol. I și II (2018);

“Gânduri și vise”(2019)

“Sub steaua vieții”(2019)

 

 Este prezent și într-o antologie literară(2021)

Poeziile ce urmează aici fac parte din volumul de versuri “Câmpul de lavandă” aflat în pregătire.

 

CÂMPUL DE LAVANDĂ

                   I

Se lasă noaptea în Nușeni

Lumina blândă a lunii mă fură.

 

Citesc “Drumul iubirii” de Coșbuc

apoi adorm cu tristețile-mi ascunse.

 

Aud câinii pământului cum latră sus la stână.

 

Izvoarele curg din stâncile împresurate

cu cercuri de verdeață stârnesc amintiri, 

reînvie ecouri ce urcă din ceruri.

 

Păsări uriașe mă învelesc cu aripile lor.

 

Sunt însuși gândul bardului năsăudean

În zăpezi de ape repezi.

 

 

                        II

 

 Era la începutul unei veri miraculoase

Când tu, regina,  ți-ai ridicat capul ca un cer plin de stele.

Îmi amintesc anii încântători ai unui soare

Floare a câmpului de lavandă

Toate petalele tale sunt un curcubeu de revoltă și grație.

În lumina paradisului tău e o intrare într-o flacără

Frumusețea ta albastră îi dă valoare.

Când câmpul eu singur îl străbat ascult prezențele unei culori

Ochii mei s-au prăvălit în fântânile dorului

Privește cum se mișcă tristețea asta

Care mă învie ca gunguritul turturelelor care se lasă în stoluri uriașe

Peste câmpul înflorit de lavandă al cerului.

 

 

                                   III

 

Colind dealurile înmiresmate cu mere coapte

Mă încântă câmpurile de lavandă

Frumusețea ta gingașă

Mă opresc să culeg perlele lunii

Regina mea mov tu ești cerul cel înțelept

Ce mă cuprinde și mă îmbie pe altarul

Dimineților

Lângă mine te vreau înțeleaptă ca o regină

Vin prințese albe coborând dintr-o împăcare

Vin și-mi spun:

Tu ești stăpânul peste visurile noastre pure

Ca florile de lavandă.

                       

                      

IV

Paradisul pe care îl văd în ochii tăi-

apa albastră curge leneș printre caiși

 

Ochii care până acum mă dureau de atâta însingurare

i-am deschis precum un înotător care se strecoară

sub ape și vede deodată cum se apropie dragostea.

 

E un extaz al ploilor sălbatice ce revin dintr-un vis

Culorile  florilor sunt vii.

 

Tu ești însăși paradisul pacea și fericirea.

Să știi!

 

 

                    V

 

Pornesc pe drumuri neștiute

Cărările sunt pajiști pe maluri de fluvii

Unde aleargă îndrăgostiții

 

Iau șevaletul sub braț și pășesc încet

Într-o călătorie a culorilor

În raniță îmi pun toate gândurile speranțele

merinde pentru eternitate

 

Ajung la câmpul pe care îl știu

Din copilărie

Privesc rondourile de lavandă înflorite

Culcate de vânt precum dropiile

 care se adăpostesc de ploile rele

 

Micuțul penel îndurerează

lacrimile ce le-am regăsit.