„Când veneam la Bistriţa, realizam spectacole deosebite şi publicul ne primea cu bucurie, cu plăcere şi entuziasm”

Un apreciat şi profesionist artist, un simbol şi un „purtător de ştachetă” privind adevărata muzică uşoară românească, având un repertoriu vast, un punct de reper pentru generaţiile viitoare şi nu numai, un om şi un sufletist care cucereşte întotdeauna publicul – GABRIEL DOROBANŢU – a avut amabilitatea să ne acorde un scurt interviu, în exclusivitate pentru „Răsunetul”, fiind în trecere prin Bistriţa, dând dovadă de o amabilitate debordantă şi exprimându-şi crezul său artistic şi fenomenul evoluţiei şi aprecierii din muzica uşoară românească.
Rep.: - Stimate şi distins interpret al muzicii uşoare, cu adevărat românească, d-le GABRIEL DOROBANŢU, rămâneţi un adevărat reprezentant al genului muzicii autentice, un om şi un domn şi vă reîntâlnim, după mult timp, la Bistriţa. Cu ce ocazie, aici, la noi?
Gabriel Dorobanţu: - „În primul rând cu bucuria nemărginită de a mă reîntâlni cu oameni din Bistriţa, de a revedea locuri dragi, de a-mi reaminti clipe de neuitat petrecute aici. Când veneam la Bistriţa realizam spectacole deosebite şi publicul ne primea cu bucurie, cu plăcere şi entuziasm.
Sunt în drum spre Baia Mare, avem spectacol, m-am oprit la o cafea, în centru şi am deosebita plăcere să dau un interviu cotidianului „Răsunetul” şi bucuria de a schimba câteva vorba cu cel care conduce destinele ziarului”.
Rep.: - Bucuria este reciprocă şi ţin să subliniez că vă respectăm valoarea, repertoriul abordat şi sunteţi un reprezentant deosebit al actului artistic desfăşurat pe scena în care muzică uşoară românească „vibrează” la modul superlativ.
Vă rog să ne relataţi de ce adevăraţii artişti şi valori sunt marginalizaţi actulamente în România?
Gabriel Dorobanţu: „Ştiu şi nu ştiu acest fenomen. Pot şi nu pot să răspuns la această întrebare. Cred că trebuie să ne gândim cum să procedăm ca să venim la Bistriţa, să dăm satisfacţie publicului în spectacole organizate, fie de Primărie, fie de Centrul Cultural „George Coşbuc” şi, cu siguranţă, vom răspunde de fiecare dată cu bucurie, aceeaşi bucurie care a fost de fiecare dată.
Tristeţea mea este că de mult timp nu am cântat publicului din Bistriţa şi sunt sigur că publicul de aici doreşte să audă şlagăre pe care le-am lansat în cariera mea, doreşte să mă vadă nu numai pe mine ci şi pe colegii mei, pe toţi aceia care respectă publicul şi totdeauna s-au gândit să cânte din inimă pentru inima lor”.
Rep.: - Aţi fost şi rămâneţi un idol pentru mulţi. Aţi sintetizat în răspunsul dat care sunt dorinţele adevăraţilor şi valoroşilor interpreţi de muzică uşoară românească. Credeţi că „noul val” din muzica uşoară românească se îndreaptă într-o direcţie bună sau greşită şi sunt promovate nonvalorile, care fac rău actului artistic?
Gabriel Dorobanţu: „Lumea se schimbă, noi trebuie să înţelegem acest fenomen, trebuie să fim de „acord” că se întâmplă acest lucru. Trebuie să fim alături de talentele reale şi mai ales de tineri. Eu cred că trebuie să existe o comunicare permanentă între generaţia nouă şi generaţia veche a muzicii româneşti. Eu cred că nu există disensiuni între cele două generaţii şi putem să participăm oricând într-un spectacol şi să facem cinste artei şi muzicii româneşti”.
Rep.: Vă mulţumim pentru gândurile expuse, amabilitate şi vă aşteptăm la Bistriţa cât de curând.
Gabriel Dorobanţu: „Vă salut din toată inima şi cred că salutul meu se potriveşte tuturor care muncesc, au un ideal, care vor să aibă un suflet plin şi o inimă deschisă pentru tot ce este frumos şi nou în lume”.
Rep.: - Ce la transmiteţi cititorilor ziarului nostru?
Gabriel Dorobanţu: „Să-l citească rând cu rând şi printre rânduri, tot ceea ce redactorii şi jurnaliştii scriu în acest ziar. Le mulţumesc celor care m-au descoperit pe această terasă, la o cafea şi le promit că de fiecare dată când voi fi invitat, voi răspunde cu plăcere, fie unui interviu, fie unei invitaţii de a oferi un spectacol publicului din Bistriţa”.
Rep.: - Vă mulţumim încă o dată pentru amabilitatea debordantă, vă dorim putere de muncă şi să „atacaţi” cât de curând scenele din Bistriţa. Apropo, vă mai amintiţi ultimul spectacol când aţi ridicat sala în picioare la Bistriţa?
Gabriel Dorobanţu: „Cred că a fost în „secolul trecut” şi sper să fie şi în „secolul acesta”.
Rep: - Succes şi realizări depline pe firmamentul muzicii uşoare româneşti.
Ioan Lazăr