Cei din clasa a XII-a C

Se urcaseră în cursa CFR de Miceşti – Bistriţa în jurul orei 20.00, vreo 12-15 tineri, băieţi şi fete. Din Halta Arcalia, probabil, tinerii fuseseră şi participaseră la un picnic în Parcul Endrologic din localitatea respectivă. Până atunci, în tren era o linişte deplină, doar muzica de la difuzorul instalat în vagon mai atenua oboseala călătorilor. Bătrâni, copii, ţărani, care se întorceau de la câmp, obosiţi cu toţii. Liniştea a fost dintr-o dată tulburată de tinerii care tocmai se urcase în tren. Gălăgie tare, amplificată şi de ceva băuturi pe care elevii le consumase mai înainte. Apostrofaţi părinteşte de un bătrân, invitaţia acestuia a rămas fără răspuns, tinerii, elevi ai unui liceu bistriţean, au continuat să fie stăpânii vagonului de călători în care se urcaseră. Am auzit aici, în ziua de joi, 26 mai, cuvinte care n-au loc în DEX şi nici în vocabularul unui om cât de cât civilizat. Expresii precum: „Mă doare-n…”, Du-te în…”, „Mă p…” şi altele la fel de obscene au cuprins spaţiul în care erau mai mulţi călători. „Ce? Nu-i destul că au fost cu noi, să le mai facem şi cadouri?”, au fost referiri la dascălii cu care au petrecut împreună la Arcalia. Călătorii au răsuflat uşuraţi parcă de debandada audio care se instalase, iar la coborârea în Staţia Bistriţa Nord aud pe acelaşi bătrân spunând: Halal tineri, halal şcoală, halal absolvenţi!