De ce credibilitate e nevoie pentru viitorul primar?

În pragul desemnării candidaţilor formaţiunilor politice bistriţene, în contextul postmodernităţii şi în faţa unei degringolade de programe electorale care oricum nu se vor aplica, cade-se să analizăm ce reprezintă primarul şi ce ar putea face un primar în Bistriţa, oraş la poarta Transilvaniei.
Mai întâi, trebuie subliniat faptul că primarul în mentalul colectiv al unei urbi, nu este numai administratorul cetăţii respective ci şi liderul comunităţii respective. Funcţia de primar, dincolo de atributele legii, reprezintă un simbol al coeziunii sociale, al evoluţiei localităţii respective, al ordinii şi indirect al aplicării legii, şi al credibilităţii comunităţii pe care o conduce. Toate aceste puncte reprezintă caracteristici esenţiale din figura pe care orice primar, iar în cazul nostru primarul Bistriţei trebuie să le aibă. Între ele, centrală din perspectivă economică o reprezintă credibilitatea internaţională a primarului, absolut necesară pentru un posibil plan de dezvoltare al Bistriţei pentru următorii 4 ani.
Credibilitatea naţională şi internaţională în contextul postmodernităţii şi al Europei unite, reprezintă virtutea centrală a viitorului primar. Ea fiind absolut necesară în atragerea investitorilor în urbea noastră. Fără credibilitatea primarului, e greu să apară investiţii externe pe termen scurt, mediu şi lung într-o comunitate. Această credibilitate trebuie să fie primul garant al viitorului primar pentru planurile pe care intenţionează să le facă. Astfel, un primar fără o activitate anterioară recunoscută de către străini în mediul internaţional, nu-i poate atrage pe aceştia să investească în Bistriţa. Investiţiile fiind esenţiale în bunăstarea unei comunităţi (locuri de muncă, circuit financiar, consum alimentar şi de bunuri, etc.).
În ultimii 20 de ani însă, am făcut abstracţie de la această trăsătură centrală pentru viitorul primar, ghidându-ne după principiul răului inferior, adică alegând dintre mai multe variante, posibilitatea cea mai puţin dezastruoasă. Gândirea aceasta, poate pe termen scurt să aibă consecinţe pozitive, însă pe termen lung duce la regresul societăţii. Până când nu aspiri la ceva superior şi te mulţumeşti cu inferioritatea nu poţi depăşi acea inferioritate.
Pe de altă parte, trebuie subliniată şi limitarea de viziune a cetăţeanului care reduce exerciţiul politic public la paternalism („ce ne dă?”, „se dă lapte”, „să dau ouă”), acţiune bazată pe mentalitatea comunistă, susţinută prin discursul politicienilor şi facilitată de unele medii de comunicaţii locale.
Ca atare, credibilitatea internaţională momentan în Bistriţa anului 2012 rămâne un vis, un vis ce prin faptul că nu devine realitate are repercusiuni negative asupra urbei transilvănene: nu vom avea investitori, nu vom avea bani...

Prof. Florin I. Bojor