De ce țin cu Ovidiu Crețu

Nu mai profesez ca jurnalist de actualități. Așa am hotărât eu, din motive despre care nu vreau să discut acum. Așa că, tot ceea ce veți citi aici nu e decât opinia unuia care e atent la ceea ce se întâmpla în comunitatea lui și în societate. M-am abținut de foarte multe ori să îmi mai fac publice gândurile, lucru care, mărturisesc, mi-a fost greu. Atunci când chiar n-am mai rezistat tentației am scris câte ceva pe contul meu de facebook. Pentru prietenii virtuali și nu numai și, mai degrabă, ca o eliberare. Rețineți, așadar, e vorba despre opinie și, deși mă aștept să fiu înjurat, vă spun că eu, în foarte multele emisiuni de radio și televiziune, am respectat pozițiile tuturor sau le-am combătut cu argumente. Dar nu despre mine vroiam să scriu.

Asist, la fel ca toți consumatorii de presă şi de informații de pe rețelele sociale, la un val de critici și, din păcate, chiar de înjurături la adresa primarului Bistriței, Ovidiu Crețu. Cred, la fel ca majoritatea foștilor mei colegi jurnaliști, mai mari sau mai mici, că puterea trebuie ținută atent sub supraveghere și ori de câte ori calcă strâmb trebuie taxată. Rece, chirurgical și fără patimă, pe cât posibil. Dar de aici până la a folosi apelative defăimătoare de tot felul, de a îl demoniza pe Ovidiu Crețu, mi se pare mult prea mult.

Am scris pe contul meu de socializare că Ovidiu Crețu e cel mai bun primar pe care l-a avut Bistrița de la război încoace, adică de vreo 70 de ani. Cunosc și eu mitul unor foști primari comuniști, precum Weingarten, însă îi consider parte a unui sistem opresiv şi abuziv, dar și ultracentralizat, așa că nu știu câte realizări remarcabile din anii cenușii de după război şi până în 1990, li se datorează. Ovidiu Crețu s-a prezentat de trei ori în fața bistrițenilor cu ceea ce a crezut el că trebuie făcut pentru oraș și tot de-atâtea ori a fost votat ca primar. Știu, o să spuneți că mulți nu s-au prezentat la urne, că sistemul electoral nu e bun, etc. Cine i-a oprit pe oameni să vină buluc, să-şi aleagă edilul? Ceea ce eu apreciez e că Crețu face ce a zis! A promis pârtie, a făcut pârtie ! A zis că o să lupte să aducă fonduri europene şi guvernamentale, a adus! A zis că restaurează Biserica Evanghelică, o restaurează! A promis Aqualand, sunt convins că o să facă! A zis că o să conducă primăria ca un manager, asta face! E harnic, organizat dar şi distant şi tăios. Unii numesc asta aroganță. Îi cunosc bine și de multă vreme, de când era prefect al judeţului, director de fabrică, apoi senator. L-am avut invitat în zeci de emisiuni, am avut multe discuții private şi vă spun sincer că rar am văzut un om mai empatic. Știe, însă, foarte bine să facă distincția între calitatea lui de manager și cea de persoană privată. N-am fost întotdeauna de acord cu el, ba de cele mai multe ori în dezacord, însă acest lucru nu a părut să-l deranjeze niciodată. Când a candidat prima oară, după ce am plecat de la radio, am fost directorul de campanie al unui contracandidat de-a lui, cu șanse reale și nu mi-a reproșat niciodată acest lucru. Nici acum nu sunt împăcat că a făcut întâi pârtia de schi şi abia acum demarează realizarea unui Aqualand. Eu aș fi făcut invers, cu convingerea că mai mulți bistrițeni s-ar fi bucurat de apă în toate anotimpurile. Dar el a fost ales primar, nu eu. Nu vreau să intru în polemică, nicidecum, cu cei care se află într-un război personal cu Ovidiu Creţu. E treaba lor.

Iar tinerilor jurnaliști le-aş recomanda să înveţe tehnica interviului, să se ducă să stea cu subiecții lor fată în fată, să-și construiască întrebări documentate, nu doar să asiste la conferinţe de presă terne sau şedinţe în care se plătesc polițe politice. Iar dacă aveți nelămuriri, căutați să consemnați în materialele voastre pozițiile tuturor părților implicate. Judecați faptele, nu oamenii. Cu propria voastră minte.

P.S. Recunosc public că îl consider pe Ovidiu Crețu prietenul meu. Asta nu mă împiedică, după 20 de ani de presă, majoritatea petrecuți în studiouri de radio și televiziune, simțindu-le răsuflarea, să mă detașez atunci când vorbele mele sunt destinate publicului. Ovidiu Crețu nu mi-a cerut niciodată să îl favorizez în vreo emisiune, aşa cum eu nu i-am cerut niciodată un favor personal.

Am să trimit acest material redacțiilor conduse de jurnaliști pe care îi respect. E treaba lor dacă aleg sau nu să îl publice.