De la mama …

În viața fiecăruia dintre noi, mama este o ființă deosebită, deoarece ea ne-a dat viață, ne-a îngrijit, ne-a fost alături în copilărie, adolescență, tinerețe, maturitate, etc. Acoperit cu dragostea de mamă poți parcă mai ușor să străbați urcușurile și coborâșurile vieții. Valorile deosebite ale mamei sunt munca și rugăciunea, deoarece prin ele ea simte că este utilă celor din jurul ei, că își încredințează sufletul lui Dumnezeu. În unele cazuri, învățătura acumulată din cărți și din activitatea desfășurată, poate crea un fel de zid care te separă de ea pentru un timp, până când anii, ori unele boli, dărâmă acest zid și creează o altfel de comunicare, de înțelegere a faptului că singura ființă care ne-a iubit cu adevărat, a fost mama.

   Când venea la tine, „din sătucul de departe”, îți spunea   …   „ți-am adus de tăte dragu mamii, plăcintă cu brânză din aia bună, un pui să-ți fac o tocană cum îți place ție, mere din grădina plantată de tată-tu, cârnaț din acela pe care îl mănânci cu poftă, castraveți murați cum îți plac ție nesărați, o plasă de baraboi, o cunună de ceapă și una de usturoi, un borcan de silvoiță, că nu știu dacă mai am putere să fac și la anu.   …   Ți-am adus și niște țuică, da nu mai mult de o jumătate, că știu că atunci când te apuci de băut nu te mai poți opri, trei pungi cu făină de mălai că știu că-ți place mămăliga. Și bagă la cap amu, aici pe fundul trăiștii   …   ți-am adus Copilăria, frumos împachetată în ziar, ai grijă de ea, ține-o în casă printre cărțile tale dragi   …”.