O carte … și … o lacrimă

Lecturând placheta de versuri „Universul Mama”, scrisă de Vasile George Dâncu rămâi cu impresii deosebite datorită faptului că se fac referiri la o persoană specială în viața fiecăruia dintre noi –„MAMA”-, persoană căruia autorul îi creionează un „UNIVERS” situat undeva în afara spațiului terestru, deasupra cerului, spațiu de unde ea poate ne urmărește în continuare fără ca noi să-i simțim prezența fizică.
Mama este percepută diferit de Vasile George Dâncu în raport cu etapele vieții sale – copilăria, adolescența, tinerețea, maturitatea etc. folosindu-se de fotografii de familie, de scrisori, de fragmente de conversație cu ocazia unor evenimente mai deosebite din familie – moartea tatălui său, plecarea copiilor la școli, de spiritul său de frondă manifestat prin purtarea părului lung, a blugilor, a chipiului etc. Valorile deosebite ale mamei sunt munca și rugăciunea deoarece prin ele ea uită de singurătate și simte că prin muncă este utilă copiilor care pot să citească, să învețe carte, iar prin rugă, lui Dumnezeu, suprema valoare la care ea se raportează și în care are încredere deplină. Celelalte aspecte ale vieții – bunăstarea, fericirea – contau mai puțin pentru ea. Învățătura acumulată din cărți creează însă un fel de zid care te separă pentru un timp de mama, până când, apariția unei boli incurabile dărâmă acest zid, mai devreme sau mai târziu, și creează o altfel de comunicare, ce îți dă „curajul, care nu e atunci când ai puterea de a merge mai departe, ci atunci când mergi mai departe deși nu ai putere”(datorită bolii).
Acoperit cu dragostea de mamă poți parcă să străbați mai ușor urcușurile și coborâșurile vieții și să speri că vei pătrunde, peste un anumit timp, într-un univers aparte, „Universul Mama”, și să-ți amintești ce-ți spunea ea când venea la tine –
„ți-am adus de tăte dragu mamii, plăcintă cu brânză din aia bună, un pui să-ți fac o tocană cum îți place ție, mere din grădina plantată de tată-tu săracu … cârnaț din acela pe care îl mănânci cu poftă, castraveți murați cum îți plac ție nesărați, o plasă de cartofi, o pungă de ceapă, o legătură mare de usturoi, un borcan de silvoiță, că nu știu dacă mai am putere să fac și la anu . Ți-am adus și niște țuică, da nu mai mult de o jumătate că știu că atunci când te apuci de băut nu te mai poți opri, trei pungi cu făină de mălai că știu că-ți place mămăliga. Și bagă la cap amu, aici pe fundu trăiștii … ți-am adus Copilăria, frumos împachetată în ziarul județean Răsunetul, ai grijă de ea, ține-o în casă printre cărțile tale dragi …”
Prof. pens. Rus Augustin