Spre neuitarea istoricului Victor Motogna

Se împlinesc aceste zile, mai precis în 3 noiembrie, 140 de ani de la nașterea într-o familie de țărani a cărturarului Victor Motogna, din Ambriciu (Breaza), comuna Negrilești. A urmat clasele elementare în satul natal, apoi studiile secundare la Liceul grăniceresc din Năsăud, ca bursier, absolvit în iunie 1905și obținând la bacalaureat „foarte bine”. Între 1905-1909, cursurile Facultăţii de litere din Cluj, la final, susținând examenul de licență în istorie şi limba latină cu calificativ maxim. A urmat cariera de profesor la Gimnaziul fundaţional din Năsăud,  între decembrie 1909 și august 1919. De tânăr, a avut conștiința neamului său și a fost un spiritul viu, militant, un patriot nedezmințit.

Și-a adus contribuția la pregătirile năsăudene pentru Marea Adunare de la 1 Decembrie, participând la elaborarea în 23 noiembrie 1918 a manifestului „Fraţi români din Valea Someşului şi a Bârgăului”.

Consiliul Dirigent al Transilvaniei l-a numit la 1 septembrie 1919 director al liceului din Dej, azi Colegiul Naţional „Andrei Mureşianu” unde a rămas până în 1930, când a devenit profesor al Academiei Teologice Unite din Cluj-Napoca. În iunie 1923 a susținut la Universitatea din Cernăuţi doctoratul în litere, cu calificativul „Suma cum laude”, iar în  1924,docența Facultății de litere din Cluj-Napoca. A colaborat asiduu la publicațiile Neamul Românesc al lui Nicolae Iorga, la Transilvania din Sibiu, Anuarul Liceului din Dej, Cercetări istorice din Iaşi, Revista Archivelor-Bucureşti, Analele Academiei Române, calificându-se ca un valoros cercetător.

A condus săpăturile la castrul roman de la Căşei și a fondat Muzeul de istorie din Dej, cu piese valoroase ale istoriei daco-romane. De remarcat, în această perioadă, strânsa colaborare științifică şi corespondenţa pe care Victor Motogna a purtat-o cu savantul Nicolae Iorga. Redăm un scurt fragment, pentru relevanța prețuirii pe care i-o purta marele învățat: „Scumpe domnule Motogna, Am făcut raportul şi se va publica studiul. Poate că la vară să mă abat pe la dumneavoastră. Multe salutări colegiale, Nicolae Iorga”.

În 1940, la cedarea Ardealului către Ungaria hortistă a părăsit Clujul cu Universitatea și s-a stabilit împreună cu familia-soția Sabina, fiica Letiția jurist și fiul Alexandru, medic la Timișoara.

Opera care l-a consacrat ca fiind unul dintre cercetătorii istorici de prim rang ai vremii sale cuprinde cărțile: Articole și documente. Contribuție la Istoria românilor din veacurile XIV-XVII (Cluj, 1923), Politica externă a lui Mircea cel Bătrân (Gherla, 1924), Cetatea Ciceului sub stăpânirea Moldovei (Dej, 1927), Relațiunile dintre Moldova și Ardeal în veacul al XVI-lea (Dej, 1928), Un erou din granița năsăudeană.Nichita Iugat (Dej, 1928), Studii asupra istoriei românilor din Banat în Evul Mediu (271-1400) (Timișoara, 1943), Năvălirea goților în Imperiul Roman și părăsirea Daciei, (1937) o replica demolatoare a teoriei neorosleriene a lui Andreas Alfӧldi sau studiul Ohtum, contribuție istorică la istoria românilor în veacul IX-XI,  publicat în Lucrările Institutului de geografie al Universității ''Regele Ferdinand I''.De importanță aparte, lucrările: Banatul românesc în epoca migrațiunii popoarelor barbare (1943), Banatul românesc în cele dintâi veacuri ale stăpânirii ungurești - Epoca arpadiană (1030-301), Banatul românesc în prima jumătate a veacului al XV-lea - Epoca lui Sigismund de Luxemburg (1395-1438) și Trecutul românilor în epoca lui Ioan Huniade, publicate în Buletin Istoric al Revistei Institutului Social Banat-Crișana.

Din actele de recunoașterea publică, amintim că la  7 martie 1925, a primit din partea Ministerului Instrucțiunii Publice și a Artelor al Republicii Franceze, titlul de ''Ofițer al Instrucțiunii Publice'', de asemenea, Ordinul ''Coroana României'' și Ordinul ''Steaua României'' în gradul de Cavaler.

A fost cumnat cu fostul prefect interbelic al județului Bistrița-Năsăud, avocatul dr. Cornel Pop din Lunca Ilvei, lider țărănist și oprimat de comuniști, deținut politic, de asemenea, rudă cu frații Zaharia și prof. univ. dr. Romul Boilă, făcând parte din ramura năsăudeană a familiei lui Iuliu Maniu, după cum rezultă și din amplul studiu al prof. univ. dr. Mircea-Gelu Buta.

A avut o soră, Paraschiva (a trait peste 90 de ani), căsătorită în Ciceu-Poieni, cu Ioan Paleologos, din care s-au ridicat profesorul de chimie Victor (Vituț) Palalogos și fiicele-Ramona și Claudia-nepoata Irina Rus, tustrele medici, de asemenea, Lucreția Filipaș, profesoară de istorie. Urmaș al cărturarului este și preasfințitul părintele dr. Macarie Motogna, arhimandritul Mănăstirii Rohia.

Victor Motogna s-a mutat la cele veșnice în 5 iulie 1948, și a fost înmormântat în cimitirul din Năsăud.

Victor ȘTIR