Profesorul Virgil Ciocârlă, la 80 de ani

Născut la 23 iunie 1942, în comuna Parva, fiu al preotului Emil şi a învăţătoarei Maria, profesoril Virgil Ciocârlă din Sângeorz-Băi a crescut în dragoste pentru tradiţii şi pentru credinţă, tatăl său slujind la altar încă din anul 1940 până în anul 1977. A crescut împreună cu trei fraţi, fiind cel mai mare dintre aceştia. „Când eram mic am trăit o perioadă foarte agitată, chiar înainte de a vedea lumina zilei, în anul 1941, trupele hitleriste au atacat Uniunea Sovietică. Am trăit sub două regimuri, începând din anul 1945 la cârma statului secretar general era Gheorghiu Dej, până în anul 1965, o perioadă de două decenii, după care am prins şi perioada comunistă, apoi am trecut prin revoluţie, până în zilele noastre. Am prins şi perioada regală, în anul 1947 aveam cinci ani şi deja ştiam să scriu şi să citesc” ne spune domnul profesor.

După absolvirea şcolii, o viaţă a fost profesor de matematică la Sângeorz-Băi, dar şi un specialist în formule matematice, fiind un colaborator constant al „Gazetei matematice” şi editând, în acelaşi timp, cărţi precum „Ecuaţii trigonometrice” sau „Analiza matematică calcul diferenţial”. Cărţile de matematică sunt pentru anii superiori de liceu şi chiar pentru facultate şi mă bucur că au fost bine primite de specialişti.
Prima carte însă i-a apărut în limba franceză „Corespondace de famille” prezentând activitatea din perioada cât a fost profesor pe o catedră de matematică la un liceu din Maroc. Memoria părinţilor o păstrează atât prin cărţi - fiecare în parte, preotul Emil Ciocârlă şi învăţătoarea Maria Ciocârlă fiind subiectul unei poveşti –, cât şi printr-o serie de simpozioane la care a vorbit despre familia preotului Emil Ciocârlă, Cetăţean de Onoare al comunei Parva.
Noul volum - „Pe urmele paşilor învăţătorului George Ciocârlă” - vorbeşte despre bunicul din partea tatălui, născut la 16 martie 1877, în Gersa II. O carte ce aduce în faţa noastră atmosfera celei de-a jumătăţi a secolului XIX, când tânărul George Ciocârlă pornea, alături de tatăl său, Simion, „în căruţa trasă de doi cai zdraveni, de la Rebrişoara spre Năsăud pentru a ajunge la deschiderea anului şcolar” şi a împlinirii visului de a fi dascăl, studiind la renumitele şcoli năsăudene.
Despre Năsăudul acelei perioade ce era sediul comenzii supreme de graniţă al Imperiului Austro-Ungar, despre noul institut de învăţătură şi greutăţilor profesorilor şi elevilor, despre preocupările elevului de clasa I şi mai apoi despre viaţa acestuia din momentul absolvirii, la 19 ani, şi ajungerii ca învăţător la Parva, despre atmosfera satului în acele vremuri tulburi, despre frumuseţile fiecărei etape, de la leagăn până la mormânt oamenii fiind însoţiţi de ritualuri, vorbeşte Virgil Ciocârlă.
Cartea, deşi se înfăţişează sub aspectul unui roman, este plină de lucrurile reale ale satului de odinioară care azi ni se par ficţiune. Tocmai de aceea, cei care doresc să cerceteze satele năsăudene, şi în special cele de pe valea Rebrei, sunt sfătuiţi să parcurgă această carte.
Scrisă cursiv, într-un vocabular limpede, plină de dragoste pentru străbuni, povestea ce are în centru pe învăţătorul George Ciocârlă şi pe toţi cei din neamul lui, este un tribut adus oamenilor ce au ţinut flacăra românească vie.
Unul dintre motourile preferate ale autorului este “Când învăţătorul reuneşte în inima sa dragostea de profesiune şi dragostea de elevi, putem spune că este un învăţător desăvârşit.” - Lev TOLSTOI. Credem că profesorul Virgil Ciocârlă a sădit dragostea în sufletul a zeci de generaţii dar, mai presus de toate, prin cuvântul scris, lasă peste timp pagini despre istoria unui neam de pe meleagurile năsăudene.
Îi dorim La mulţi ani cu sănătate şi multe proiecte frumoase pe mai departe!