Preotului Emil Ciocârlă i s-a acordat titlul de „Cetăţean de Onoare - post mortem” al comunei Parva

Primarul comunei Parva, STRUGARI IOAN, împreună cu Consiliul Local al Primăriei Parva, prin Hotărârea nr. 42 din 28.12.2012, acordă, în unanimitate, titlul de „Cetăţean de Onoare – post mortem” al comunei Parva preotului EMIL CIOCÂRLĂ pentru contribuţia adusă la creşterea prestigiului comunei Parva.
Evenimentul a avut loc la data de 24 ianuarie 2013, cu ocazia aniversării a 154 ani de la Unirea Principatelor Române.
Ceremonia înmânării diplomei de „Cetăţean de Onoare” a început cu intonarea Imnului de Stat a României, în prezenţa primarului comunei Parva, Ioan Strugar, a secretarului Primăriei Parva, Ioan Căluş, a consilierilor locali ai Primăriei, printre care Dumitru Cicedea (în prezidiu), reprezentant al consilierilor locali), a cadrelor didactice şi elevilor de la Şcoala Generală „Vasile Scurtu” din Parva, a membrilor familiei Ciocârlă şi a cetăţenilor comunei.
Primarul comunei Parva, Ioan Strugar, după citirea hotărârii Consiliului Local şi rostirea unui discurs, a înmânat diploma de „Cetăţean de Onoare al comunei Parva”, acordată preotului Emil Ciocârlă, fiului acestuia, Virgil Ciocârlă.
Cuvântul prof. Virgil Ciocârlă, fiul preotului Emil Ciocârlă: (sinteză)
„Stimate d-le primar. Stimaţi invitaţi. Dragi şi stimaţi locuitori ai comunei Parva
Vă mulţumim pentru onoarea ce ne-aţi făcut-o nouă, urmaşii familiei Ciocârlă şi locuitorilor Parva de a declara „Cetăţean de Onoare al comunei Parva pe preotul Emil Ciocârlă.
Prin aceasta aţi dat dovadă, d-le primar, că ştiţi să preţuiţi atât trecutul cât şi prezentul localităţii noastre, Parva. Să apreciaţi strădania şi osteneala înaintaşilor noştri, printre care şi preotul Emil Ciocârlă, la dezvoltarea şi prestigiul localităţii.
Preotul Emil Ciocârlă a fost una din personalităţile de seamă, alături de profesorul VASILE SCURTU, al comunei Parva. A avut o contribuţie importantă în toate domeniile vieţii economice, sociale, în educarea unor generaţii prin religie, frică de Dumnezeu etc.
Nimeni nu-i va putea şterge meritele, chiar şi cu trecerea timpului.
Preotul Emil Ciocârlă şi-a închinat toată energia, puterea de muncă, propăşirea consătenilor din rândul cărora provenea.
Cu o vastă cultură generală şi de specialitate (teologică) a contribuit, în mod covârşitor la educarea morală şi spirituală a cetăţenilor localităţii Parva.
Un bun sfătuitor, un om de o aleasă ţinută morală şi intelectuală era întru totul ascultat de credincioşi; foarte stimat prin ajutorul dezinteresat; un propovăduitor asiduu al Cuvântului lui Dumnezeu şi un orator de seamă. Iată pentru ce oamenii l-au stimat şi iubit”.
În continuare a urmat un impresionant spectacol închinat zilei Unirii Principatelor.
Spectacolul s-a încheiat cu Hora Unirii şi o masă comună.

Preotul Emil Ciocârlă s-a născut la 13 octombrie 1913 în comuna Parva, judeţul Bistriţa-Năsăud, din părinţii George Ciocârlă din Rebrişoara şi Eudochia Ciocârlă, născută Finegariu, din Salva.
Tatăl preotului, George Ciocârlă, a fost învăţător la şcoala din Parva începând cu anul 1896, precum şi cantor la biserica din Parva, începând cu acest an, până în anul 1925, sub preoţii Ioan Sângeorzan, Vasile Coşbuc din Leşu (nepot al poetului George Coşbuc), Ştefănuţ Emil, George Coşbuc din Hordou (de asemenea, nepot al poetului George Coşbuc), Anchidim Bob.
Cei doi nepoţi ai poetului George Coşbuc (Vasile şi George) erau des vizitaţi de poet.
Învăţătorul George Ciocârlă povestea cum îi plăcea poetului să se plimbe prin împrejurimile comunei Parva şi să scrie poezii. „Mergea cât mergea apoi se oprea dintr-o dată gânditor şi îşi fixa privirea într-un singur punct sau asupra unui peisaj”. Aminteşte, de asemenea, şi de gramofonul adus de poet pentru familia numeroasă a preotului Vasile, precum şi de discurile (plăcile) cu muzică populară, cu cântece româneşti, interpretate de cântăreţi ai epocii.
În cadrul activităţii sale didactice, învăţătorul George Ciocârlă a realizat o frumoasă grădină de pomicultură, din care oferea altoi la toţi oamenii din sat.
Şcoala din Parva datează din anul 1827. Sub stăpânirea austro-ungară, şcoala era confesională greco-catolică. Până în anul 1881, pe lângă materiile studiate în limba română se mai învăţa scrisul şi cititul în limba germană, iar din anii 1887-1918 paralel cu limba română se studia şi limba maghiară. Până în anul 1918, învăţământul fiind sub confesiune, învăţătorii erau plătiţi de comună. În urma întregirii Transilvaniei la patria mamă, în anul Marii Uniri de la 1918, învăţământul devine de stat şi este plătit din buget.
Cu ocazia Marii Uniri din 1918, sătenii din Parva un constituit Consiliul Naţional Comunal, în fruntea căruia au ales pe învăţătorul George Ciocârlă în vederea alegerii delegaţiilor la Adunarea de la Alba Iulia.
În ziua de 1 Decembrie 1918 au răsunat clopotele bisericii, s-a oficiat slujba religioasă de către preotul Vasile Coşbuc, nepotul poetului George Coşbuc, iar învăţătorul George Ciocârlă a organizat o frumoasă serbare şcolară însoţită de cuvântări legate de Marea Unire.
Mama preotului, Emil Ciocârlă, Eudochia Finegariu, este fiica învăţătorului Gavrilă Finegariu din Salva. Din căsătoria ei cu învăţătorul George Ciocârlă au rezultat trei copii: Emil (preot), Aurel şi Mărioara.
Preotul Emil Ciocârlă, după cum am menţionat, s-a născut în comuna Parva, copilăria şi şcoala primară a petrecut-o în satul natal. Studiile liceale le-a făcut la liceul din Năsăud. După terminarea liceului se înscrie la Facultatea de Teologie din Cluj, pe care o termină în anul 1940. În acest an, 1940, primeşte Sfânta Taină a preoţiei, în Catedrala greco-catolică „Buna Vestire” din Cluj de la P.S. Episcop Iuliu Hossu, artizanul Marii Uniri.
Din 1940 până în 1943 a servit ca preot suplinitor în Parva, pe lângă preotul George Coşbuc.
În anul 1943 a fost numit în Parohia Măcicaş, Of. Protopopesc Cluj, unde a servit până în anul 1946, când a cerut transferul în Parohia Parva, în care serveşte din 14 septembrie 1946 până la deces, în 20 ianuarie 1977.
S-a căsătorit cu învăţătoarea Maria (născută Dăneţ) din comuna Celei, sat Racoţi, aproape de Târgu Jiu.
Din această căsătorie au rezultat cinci copii: Gicu (decedat la Măcicaş), Silvia (cu domiciliul în Sângeorz Băi), Cornel (decedat în urma unui accident de circulaţie), Emilia (cu domiciliul în oraşul Iernut) şi Virgil (profesor de matematică, actualmente pensionar, cu domiciliul în Sângeorz Băi).
La început, preotul Emil Ciocârlă a oficiat slujbele religioase în aşa numita „mica biserică veche”, datată din 1822, construită din lemn şi acoperită cu şindrilă cu un singur turn, care a existat înaintea celei pe care pr. Ciocârlă a construit-o, cu ajutorul credincioşilor, în 1963.
Iată ce spunea preotul Ciocârlă în „Cartea de Aur” a bisericii din Parva: „Singura dorinţă care mă frământă este construirea unei noi biserici”.
Încercăm, prin această lucrare să reparăm o nedreptate făcută inimosului şi harnicului preot Emil Ciocârlă, mai ales că edificarea noii biserici din Parva s-a făcut în perioada regimului comunist, care nu aproba construirea unor astfel de lăcaşuri şi drept pentru care a cerut eforturi deosebite.
Din aceste motive, în noaptea de 13 spre 14 mai 1963 s-a simulat prăbuşirea bisericii vechi, cu alte cuvinte, s-a dărâmat şi, de asemenea, cu acordul autorităţilor locale, care au dat dovadă de curaj şi patriotism, s-a început construirea noii biserici, pe motivul unor reparaţii capitale.
Iată ce relatează pr. Ciocârlă în „Cartea de Aur” a Bisericii din Parva despre biserica veche. Precum şi cea nou construită:
„De la înfiinţarea Parohiei din Parva se face amintire de o singură biserică, construită din lemn. Se spune că biserica veche, care a existat înaintea celei ce s-a construit în 1963, a fost mănăstirea ce a existat în anul 1755 la hotarul Rebrei (6 km de Parva). De acolo, mănăstirea a fost mutată şi edificată din nou pe platoul din mijlocul comunei, în anul 1822. Vremurile şi anii au distrus această mică biserică încât nu a fost nicio posibilitate de restaurare”.
Noua biserică a fost terminată în mod provizoriu în anul 1965. În ziua de 13 iunie 1965, la marele praznic de Sf. Rusalii, s-a oficiat prima Sf. Liturghie. A fost un moment de mare bucurie şi înălţare sufletească pentru tot poporul.
Sfinţirea bisericii s-a oficiat pe data de 16 septembrie 1973, aşa cum reiese şi din articolul „Sfinţirea bisericii din Parva”, apărută în revista „Mitropolia Ardealului” nr. 11-12 anul 1973, de către arhiereii Î.P.S. Arhiepiscop Teofil Herineanu al Clujului şi P.S. episcop Vicar Iustinian Maramureşeanul.
După săvârşirea sfinţirii bisericii, Sf. Liturghie arhierească s-a oficiat în curtea bisericii pe o stradă amenajată în acest scop.
Preotul Emil Ciocârlă a ţinut o cuvântare de mulţumire şi a prezentat o dare de seamă despre modul cum s-au cheltuit banii pentru construirea bisericii.
La sfinţirea bisericii din Parva au participat un număr foarte mare de credincioşi din parohiile vecine: Rebra, Rebrişoara, Năsăud, Salva, Telciu şi chiar din jurul raionului Beclean, în jur de peste 3000 persoane.
Toate acestea se găsesc consemnate de părintele Ciocârlă în „Cartea de Aur” a Bisericii din Parva. Aici veţi găsi, de asemenea, „Istoria comunei Parva şi a Bisericii din Parva” scris de pr. Ciocârlă.
Prin faptele sale şi toată activitatea sa, pr. Emil Ciocârlă a fost un demn urmaş al înaintaşilor şi ar fi o mare greşeală să nu-i cunoaştem activitatea şi să nu-i recunoaştem meritele.
„Emil Ciocârlă a fost omul şi preotul care s-a implicat în viaţa satului, un bun slujitor al altarului, un bun predicator al cuvântului lui Dumnezeu şi un orator de seamă. Oamenii l-au iubit şi l-au stimat pentru tot ceea ce a făcut de-a lungul anilor în această comună”, se arată în Monografia „Parva – un nume de legendă”.