100 de ani de la naşterea a două personalităţi ale judeţului: învăţătoarea Maria Ciocârlă şi preotul Emil Ciocârlă

Se împlinesc 100 de ani de la naşterea a două personalităţi ale judeţului nostru, învăţătoarea Maria Ciocârlă, născută Dăneţ (7.11.1913-10.10.1988) şi preotul Emil Ciocârlă (13.10.1913-21.01.1977).

Învăţătoarea Maria Ciocârlă Dăneţ, gorjeanca cu suflet năsăudean

            Renumita învăţătoare Maria Dăneţ, căsătorită Ciocârlă, s-a născut la 7 noiembrie 1913 în satul Racoţi, judeţul Gorj, astăzi componentă a oraşului Tismana, având ca părinţi pe Gheorghe Dăneţ şi Elena, ţărani de stare medie.

            Copilăria şi-a petrecut-o în satul natal, Racoţi. De asemenea, a urmat şcoala primară, precum şi clasele V-VII la şcoala din Racoţi, având ca învăţători pe Constantin Arjoca şi Constantin D. Diaconescu, aşa cum relatau documentele şcolare din vremea aceea, învăţători cu o aleasă pregătire pedagogică.

            În anul 1926 se înscrie la Şcoala Normală din Turnu Severin unde, din motive obiective, termină doar clasele I-III, după care se transferă în clasa a IV-a la Şcoala Normală din Beiuş, judeţul Bihor, pe care o absolvă în 1933. Între anii 1934-1935 o găsim pe Maria Dăneţ Ciocârlă învăţătoare suplinitoare la Racoţi.

            Începând cu 15 septembrie 1935 acceptă să fie transferată de Ministerul Instrucţiunii pe postul 2 la şcoala din Parva, având ca ţel şi ajutorarea fraţilor de dincolo de Carpaţi, care în acea perioadă, după Marea Unire din 1918, şcolile din Transilvania aveau mare nevoie de personal didactic, care era încă în formare.Învăţătoarea Maria a acceptat acest post de la Parva şi la îndemnul şi sfatul fraţilor, unii dintre ei învăţători, adevăraţi patrioţi, care doreau să-şi servească ţara şi în perioadele mai dificile, de cumpănă.

            După 5 ani de activitate la şcoala din Parva, la 14 iulie 1940, se căsătoreşte cu preotul Emil Ciocârlă, din Parva, preotul comunei.

            Aici, la şcoala din Parva, desfăşoară, până la dictatul de la Viena (30 august 1940), o bogată activitate didactică şi pedagogică.

            Începând cu luna iulie 1941 este obligată de guvernul maghiar-hortist să urmeze cursuri pentru învăţarea limbii maghiare în localitatea Seghedin, din Ungaria.  Proaspăt căsătoriţi, familia Ciocârlă a suferit mult în urma acestui eveniment, aşa cum reiese şi din următorul fragment din scrisoarea datată 3 august 1941, trimisă de preotul Emil Ciocârlă soţiei sale Maria.

            „… Ştiu şi înţeleg sufletul tău, atât de sensibil, cât suferi de pe urma despărţirii, acum când suntem tineri de căsătorie.          Abia acum îmi vine în minte că în 14 iulie a trecut un an de la căsătoria noastră…”.

            După reîntoarcerea de la cursurile din Ungaria, învăţătoarea Maria îşi reia activitatea didactică la Şcoala din Parva. În 1942 intră în concediu de maternitate şi dă naştere primului  băiat, Virgil (23 iunie 1942), după care urmează Gigu (Gheorghe), decedat la vârsta de 3 ani şi înmormântat în satul Măcicaş, jud. Cluj (unde preotul Emil Ciocârlă a fost numit în perioada 1943-1946), apoi Emilia, Cornel (decedat într-un accident de circulaţie) şi Silvia.

            Împreună cu soţul, preotul Ciocârlă desfăşoară o bogată activitate didactică şi de culturalizare în localitate, reuşind să instruiască şi să educe nenumărate generaţii de elevi, sfârşind prin a-şi periclita sănătatea datorită condiţiilor grele de muncă, a lipsurilor de tot felul şi a numărului redus de cadre didactice (din 5 posturi cu care era încadrată şcoala din Parva erau ocupate, dea lungul a nenumăraţi ani, doar două posturi şi pe unul din aceste posturi funcţiona înv. Maria), astfel că a fost nevoită să se pensioneze anticipat (1960), urmând apoi calvarul internării înv. Maria în nenumărate spitale. Prin activitatea şi dăruirea sa până la sacrificiu, distinsa învăţătoare Maria Ciocârlă Dăneţ a fost un exemplu de urmat pentru generaţiile următoare, revenind veşnic în amintirea celor care au cunoscut-o.      S-a stins la 10.10.1988, în vârstă de 75 ani.

Preotul Emil Ciocârlă,  cetăţean de onoare al comunei Parva

Primarul comunei Parva, Strugari Ioan, împreună cu Consiliul Local al Primăriei Parva, prin Hotărârea nr. 42 din 28.12.2012, acordă, în unanimitate, titlul de „Cetăţean de Onoare – post mortem” al comunei Parva preotului Emil Ciocârlă pentru contribuţia adusă la creşterea prestigiului comunei Parva. Diploma a fost ridicată de fiului acestuia, profesorul Virgil Ciocârlă.
            Preotul Emil Ciocârlă s-a născut la 13 octombrie 1913 în comuna Parva, judeţul Bistriţa-Năsăud, din părinţii George Ciocârlă din Rebrişoara şi Eudochia Ciocârlă, născută Finegariu, din Salva. Tatăl preotului, George Ciocârlă, a fost învăţător la şcoala din Parva începând cu anul 1896, precum şi cantor la biserica din Parva, începând cu acest an, până în anul 1925, sub preoţii Ioan Sângeorzan, Vasile Coşbuc din Leşu (nepot al poetului George Coşbuc), Ştefănuţ Emil, George Coşbuc din Hordou (de asemenea, nepot al poetului George Coşbuc), Anchidim Bob.
Cei doi nepoţi ai poetului George Coşbuc (Vasile şi George) erau des vizitaţi de poet.
Învăţătorul George Ciocârlă povestea cum îi plăcea poetului să se plimbe prin împrejurimile comunei Parva şi să scrie poezii. „Mergea cât mergea apoi se oprea dintr-o dată gânditor şi îşi fixa privirea într-un singur punct sau asupra unui peisaj”. Aminteşte, de asemenea, şi de gramofonul adus de poet pentru familia numeroasă a preotului Vasile, precum şi de discurile (plăcile) cu muzică populară, cu cântece româneşti, interpretate de cântăreţi ai epocii.
În cadrul activităţii sale didactice, învăţătorul George Ciocârlă a realizat o frumoasă grădină de pomicultură, din care oferea altoi la toţi oamenii din sat. Mama preotului, Emil Ciocârlă, Eudochia Finegariu, este fiica învăţătorului Gavrilă Finegariu din Salva. Din căsătoria ei cu învăţătorul George Ciocârlă au rezultat trei copii: Emil (preot), Aurel şi Mărioara.
Preotul Emil Ciocârlă, după cum am menţionat, s-a născut în comuna Parva, copilăria şi şcoala primară a petrecut-o în satul natal. Studiile liceale le-a făcut la liceul din Năsăud. După terminarea liceului se înscrie la Facultatea de Teologie din Cluj, pe care o termină în anul 1940. În acest an, 1940, primeşte Sfânta Taină a preoţiei, în Catedrala greco-catolică „Buna Vestire” din Cluj de la P.S. Episcop Iuliu Hossu, artizanul Marii Uniri.
Din 1940 până în 1943 a servit ca preot suplinitor în Parva, pe lângă preotul George Coşbuc.
În anul 1943 a fost numit în Parohia Măcicaş, Of. Protopopesc Cluj, unde a servit până în anul 1946, când a cerut transferul în Parohia Parva, în care serveşte din 14 septembrie 1946 până la deces, în 20 ianuarie 1977. S-a căsătorit cu învăţătoarea Maria (născută Dăneţ) din comuna Celei, sat Racoţi, aproape de Târgu Jiu.
Din această căsătorie au rezultat cinci copii: Gicu (decedat la Măcicaş), Silvia (cu domiciliul în Sângeorz Băi), Cornel (decedat în urma unui accident de circulaţie), Emilia (cu domiciliul în oraşul Iernut) şi Virgil (profesor de matematică, actualmente pensionar, cu domiciliul în Sângeorz Băi).
La început, preotul Emil Ciocârlă a oficiat slujbele religioase în aşa numita „mica biserică veche”, datată din 1822, construită din lemn şi acoperită cu şindrilă cu un singur turn, care a existat înaintea celei pe care pr. Ciocârlă a construit-o, cu ajutorul credincioşilor, în 1963.
Iată ce spunea preotul Ciocârlă în „Cartea de Aur” a bisericii din Parva: „Singura dorinţă care mă frământă este construirea unei noi biserici”.
Încercăm, prin această lucrare să reparăm o nedreptate făcută inimosului şi harnicului preot Emil Ciocârlă, mai ales că edificarea noii biserici din Parva s-a făcut în perioada regimului comunist, care nu aproba construirea unor astfel de lăcaşuri şi drept pentru care a cerut eforturi deosebite.
Din aceste motive, în noaptea de 13 spre 14 mai 1963 s-a simulat prăbuşirea bisericii vechi, cu alte cuvinte, s-a dărâmat şi, de asemenea, cu acordul autorităţilor locale, care au dat dovadă de curaj şi patriotism, s-a început construirea noii biserici, pe motivul unor reparaţii capitale.
Iată ce relatează pr. Ciocârlă în „Cartea de Aur” a Bisericii din Parva despre biserica veche. Precum şi cea nou construită: „De la înfiinţarea Parohiei din Parva se face amintire de o singură biserică, construită din lemn. Se spune că biserica veche, care a existat înaintea celei ce s-a construit în 1963, a fost mănăstirea ce a existat în anul 1755 la hotarul Rebrei (6 km de Parva). De acolo, mănăstirea a fost mutată şi edificată din nou pe platoul din mijlocul comunei, în anul 1822. Vremurile şi anii au distrus această mică biserică încât nu a fost nicio posibilitate de restaurare”. Noua biserică a fost terminată în mod provizoriu în anul 1965. În ziua de 13 iunie 1965, la marele praznic de Sf. Rusalii, s-a oficiat prima Sf. Liturghie. A fost un moment de mare bucurie şi înălţare sufletească pentru tot poporul.
Sfinţirea bisericii s-a oficiat pe data de 16 septembrie 1973, aşa cum reiese şi din articolul „Sfinţirea bisericii din Parva”, apărută în revista „Mitropolia Ardealului” nr. 11-12 anul 1973, de către arhiereii Î.P.S. Arhiepiscop Teofil Herineanu al Clujului şi P.S. episcop Vicar Iustinian Maramureşeanul. Toate acestea se găsesc consemnate de părintele Ciocârlă în „Cartea de Aur” a Bisericii din Parva. Aici veţi găsi, de asemenea, „Istoria comunei Parva şi a Bisericii din Parva” scris de pr. Ciocârlă.
Prin faptele sale şi toată activitatea sa, pr. Emil Ciocârlă a fost un demn urmaş al înaintaşilor şi ar fi o mare greşeală să nu-i cunoaştem activitatea şi să nu-i recunoaştem meritele.
„Emil Ciocârlă a fost omul şi preotul care s-a implicat în viaţa satului, un bun slujitor al altarului, un bun predicator al cuvântului lui Dumnezeu şi un orator de seamă. Oamenii l-au iubit şi l-au stimat pentru tot ceea ce a făcut de-a lungul anilor în această comună”, se arată în Monografia „Parva – un nume de legendă”.