Între etnografie și poezie

Volumul Între etnografie și poezie, Ed. Galaxia Gutenberg, reunește articolele geografului și etnografului Teodor Onișor (1913-1973), un nume de referință în geografia și în etnografia românească și un exemplu de profesionalism și devotament, într-o perioadă marcată de impostură și ideologizare a culturii. Format în preajma marelui Romulus Vuia, fondatorul școlii etnografice românești, Teodor Onișor a frecventat cursurile și seminariile de etnografie ale Universității din Cluj. Ar fi trebuit să devină succesorul firesc al mentorului său la conducerea muzeului clujean, însă acest lucru nu s-a întâmplat decât mai târziu, la aproape un deceniu de la pensionarea forțată a lui Vuia. Deși a condus muzeul doar pentru câțiva ani, între 1956 și 1959, perioada sa de directorat a fost marcată de realizări remarcabile. A obținut clădirea Reduta din centrul Clujului și a mutat muzeul în aceasta, a inițiat apariția Anuarului Muzeului Etnografic al Transilvaniei și a contribuit decisiv la dezvoltarea Parcului Etnografic, secția în aer liber a muzeului, alături de Valer Butură și Kós Károly. În ciuda constrângerilor ideologice ale vremii, Onișor a reușit să își lase o puternică amprentă asupra evoluției acestei instituții și să contribuie la dezvoltarea muzeologiei etnografice din România. Unul dintre marile sale merite a fost punerea bazelor unei publicații de prestigiu, Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, cea mai importantă publicație etnografică din România acelor ani, care continuă să apară și astăzi. Teodor Onișor a publicat 57 de lucrări științifice, articole, recenzii și cronici în reviste de specialitate și studii în volume colective pe teme etnografice, geografice și muzeografice. Contribuțiile sale la cercetarea etnografică sunt de referință. Printre lucrările sale se remarcă „Interes pentru geografie și etnografie la Mihai Eminescu”, „Un ospăț pe vremea graniței la Zagra”, „Bărcuitul în regiunea Năsăudului” și „Folklor. Contribuții la originea poeziei populare românești”. Articolul „Etapele de dezvoltare a colecțiilor Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, apărut în chiar primul număr al Anuarului fondat de el însuși, este esențial pentru studiul istoriei muzeului și al muzeologiei din România. De asemenea, rolul său în dezvoltarea Parcului Etnografic este incontestabil. Onișor a avut un rol decisiv în asigurarea revitalizării acestuia, punând bazele impresionantei dezvoltări a acestuia din anii ’60 și ‘70. Născut la 14 martie 1913 în comuna Zagra, județul Bistrița-Năsăud, întro familie cu tradiție culturală, Teodor Onișor a frecventat școala primară în localitatea natală și Liceul „George Coșbuc” din Năsăud, obținând diploma de bacalaureat în anul 1931. Ulterior, s-a înscris la Facultatea de geografieistorie a Universității din Cluj, unde a demonstrat o pasiune profundă pentru etnografie și bibliografie. În timpul studiilor, a funcționat ca practicant și asistent suplinitor, contribuind la conturarea Bibliografiei geografice a României, publicată în anul 1936. În anul 1946, Teodor Onișor și-a finalizat doctoratul cu teza „Etnograful Teodor T. Burada - viața și opera”, o lucrare interdisciplinară care a fost apreciată pentru rigurozitatea și originalitatea sa. A continuat să își dedice cariera cercetării și educației, devenind conferențiar universitar și prodecan al Facultății de Geografie, Istorie și Științele Naturii a Universității din Cluj. Activitatea sa didactică a fost vastă și diversificată, acoperind cursuri de geografie fizică a continentelor, geografie fizică și economică a U.R.S.S., istoria geografiei și geografia fizică și economică a României. A fost un profesor apreciat de studenți pentru modul său de predare și pentru dedicarea sa față de educație. Analizând activitatea sa, în special aceea din teribila perioadă a anilor ’50, trebuie să remarcăm faptul că Teodor Onișor a fost, la rândul său, obligat să se supună constrângerilor ideologice ale epocii, care se manifestau din plin în domeniile cercetării și educației. Concesiile făcute pe această linie erau mai mult decât obligatorii pentru inițierea și derularea unor proiecte de anvergură. Ar fi absurd să nu fim conștienți de faptul că un articol precum „Lenin și muzeele sovietice”, care prefața primul număr al Anuarului Muzeului Etnografic al Transilvaniei, nu a fost nimic altceva decât compromisul minim necesar pentru a face posibilă apariția unei publicații de ținută, unică în România acelei perioade, în care au avut șansa de a publica cei mai importanți specialiști din domeniu. Acceptând să facă acest compromis, Teodor Onișor a pus însă bazele unei reviste de prestigiu, cea mai importantă publicație etnografică din România acelor ani, care își continua apariția până astăzi. Prin apariția prezentului volum, realizat sub egida prestigioasei Biblioteci Județene „George Coșbuc” Bistrița-Năsăud, este adusă necesara recunoaștere a unei personalități Între etnografie și poezie Tudor Sălăgean remarcabile, cu contribuții esențiale la dezvoltarea geografiei, etnografiei și muzeologiei din România. Teodor Onișor rămâne un model de dedicare și profesionalism, un nume care va inspira generații viitoare de cercetători și iubitori ai culturii tradiționale. Volumul de față este, așadar, nu doar o colecție de articole științifice, ci și o mărturie asupra unei vieți dedicate cercetării, educației și promovării patrimoniului cultural al acestei țări. Este demnă de întreaga noastră apreciere inițiativa familiei profesorului și omului de cultură Teodor Onișor de a publica această colecție de articole și de a se implica nemijlocit în realizarea acestui proiect. Întreagă această convergență de energii creatoare va face, fără îndoială, ca acest volum să fie apreciat de toți cei interesați de geografie, etnografie și istoria muzeologiei din România și să contribuie la păstrarea inegalabilei moșteniri științifice și culturale lăsate de Teodor Onișor.