Mădălin-Sebastian LUNG. Omagiu Acad. Tiberiu Morariu, din Țara Năsăudului, „Acest pământ atât de bogat în roade”

            Tânărul cercetător clujean, Mădălin-Sebastian Lung, stabilit în Florești de Cluj, acolo unde s-au retras intelectuali clujeni de seamă, găsind liniștea necesară creației lor, își continuă periplul editorial, cu cartea „Academicianul Tiberiu Morariu – Viața și activitatea. 120 de ani de la nașterea magistrului școlii geografice clujene” – și 125 de ani de la primul curs universitar de geografie susținut în limba română, la Universitatea din București, de către Simion Mehedinți (3 noiembrie 1900) – carte apărută la Editura Napoca Star,  Cluj-Napoca, 2025 (100 p), cu un bogat material documentar și ilustrativ de mare însemnătate. Cartea are un Cuvânt înainte semnat de autor și beneficiază de o Prefață, semnată de universitarul în științele geografice Pompei Cocean, dar și scriitorul cunoscut sub numele de Gavril Pompei, un poet de mari disponibilități creative, în poezia sa, lumina contopindu-se în prelungile umbre ale Morții, pasteluri tulburătoare sondând natura a tot ce înseamnă ea, se ivesc din țeasta despicată a tăcerii, din care poetul soarbe cu nesaț „izvoarele/ imensitatea/ aripile”, arătându-ne, astfel, o poezie a bucuriei, a eleganței și a discreției.

            De ani buni, Mădălin-Sebastian Lung s-a dedicat cercetării unor personalități marcante ale Vieții științifice, religioase, culturale, dar și ale Morții martirice a unora dintre ei, din spațiul românesc transilvan, cu o aplecare expresivă pentru spațiul bistrițean-năsăudean, aceasta și din Iubire pentru soția sa, Ioana, originară din această țară binecuvântată de Dumnezeu, cu parfum de ionatan. Mădălin-Sebastian Lung este membru al Academiei Elitelor, Modelelor și Valorilor, acoperind cu prisosință această înaltă calitate, prin hărnicia sa intelectuală și editorială, prin valoarea și seriozitatea cercetării sale de îndrăgostit al documentului și al valorilor românești.

            Magistrul Școlii Geografice Clujene, Tiberiu Morariu (n. 26.09.1905, Salva, Bistrița-Năsăud, m. 1982, Cluj-Napoca), este sărbătorit prin această apariție editorială de mare însemnătate, la 120 de ani de la nașterea sa, marcând mai mult de un veac de prefaceri și evoluții spectaculoase în domeniul științei ce se ocupă cu studiul geografiei, pe care el a înnobilat-o cu cercetarea sa exhaustivă și valoroasă. Lucrările sale, mai cu seamă cele de început, sunt considerate și cele mai originale, ele fiind impregnate de prospețimea locurilor natale năsăudene, cu încărcătura lor geografică de o intensitate și claritate expresive. Contribuția sa în domeniu este remarcabilă, căci după mărturisirea sa „Geograful este un coordonator de discipline. El trebuie să cunoască botanica, zoologie, topografie, dar și economie politică, sociologie, etnografie și cel puțin o limbă străină. Numai așa poate studia complex un peisaj.” În acest sens, a ridicat drona valorică a preocupărilor sale în cercetarea mai multor domenii științifice, semnând peste 367 de studii, lucrări, cursuri, hărți, astfel: geografie fizică, umană, istorică, economică și aplicată, etnografie, folclor și toponimie geografică. Toată această activitate științifică a contribuit la dezvoltarea școlii academice din Cluj, „o realitate recunoscută și omagiată de cercurile geografice din țară și internaționale”.

Cartea este structurată cursiv, fluid și este inteligent alcătuită, astfel încât și cei ce nu sunt alcătuitori ai cercetării acestei științe, așa cum sunt și eu, să poată înțelege demersul autorului Mădălin-Sebastian Lung, astfel: un Curriculum vitae al magistrului, din 1979, preluat și prelucrat de autor din lucrarea profesorului Pompei Cocean, din 2003, din care aflăm informații asupra nașterii sale, studiile absolvite, bunăoară, în urma obținerii unei burse de studii, 1929-1930, va fi la Sorbona, acolo unde va beneficia de cursurile eminenților profesori Emmanuel de Martonne, H. Cholley, A. Demangeon, care-i va schimba în mod benefic și definitiv destinul științific. Un rol deosebit l-a avut întâlnirea cu Emmanuel de Martonne, „un mare cunoscător al pământului românesc”, care „/.../împreună cu profesorul George Vâlsan au pus bazele învățământului geografic la Cluj, în 1921”. Alți profesori eminenți, care au avut o înrâurire benefică asupra pregătirii sale profesionale, au fost Ion Popescu Voitești, Al. Borza, E. Racoviță, E. Pop, V. Stanciu, I. Scriban, R. Vuia, o întreagă pleiadă, iată, de somități academice ale științei românești. În perioada profesională activă, ocupă diferite funcții, de la secretar bibliotecar, la profesor definitiv, de la director ori membru în diverse organisme naționale și internaționale, până la titlul de Doctor honoris causa al Universității din Strasbourg ori Membru corespondent al Academiei Române. Tiberiu Morariu participă la manifestări internaționale de mare anvergură în domeniul cercetării geografiei, acolo unde a intervenit cu comunicări de mare importanță în domeniu, remarcându-se și fiind invitat să susțină conferințe în centre universitare ale unor țări din Europa.

A condus peste șaizeci de doctorate, cu teme dintre cele mai diverse și importante. Este o secvență în carte despre oameni de știință, clujeni de excepție, care au reprezentat țara în lume, care constituie încă un capitol important asupra căruia se oprește autorul de azi, Mădălin-Sebastian Lung, în drumul său frumos de tânăr cercetător al valorilor românești.

Tânărul autor clujean publică o serie de documente, fotografii, programe, invitații, alocuțiuni, interviuri, o colecție arhivistică și de cercetare de mare însemnătate, care ilustrează diversitatea și importanța profundei implicări a ilustrului năsăudean în activitatea de cercetare științifică națională și internațională. Acestea sunt completate cu o serie de titluri, diplome, medalii și insigne, care depun mărturie despre aprecierea unanimă a rezultatelor preocupărilor sale științifice, în domeniul geografiei, cu toate ramificațiile sale fascinante.

Într-un interviu cu Emilia Crișan, Tiberiu Morariu mărturisește: „Ca elev și discipol al marelui George Vîlsan, mi-am făcut un crez și-un titlu de onoare în a-i duce mai departe concepția științifică în cercetarea geomorfologiei și geografiei umane. Domeniul spre care mi-am îndreptat toată atenția este studierea procesului de versant, adică a degradărilor și alunecărilor de teren, precum și recuperarea acestora pentru economia națională.”

Un omagiu al freamătului prețuirii și Iubirii i-l aduce universitarul clujean, Pompei Cocean, prefațatorul cărții, care l-a cunoscut pe magistru și i-a fost doctorand, cu lucrarea „Carstul Munților Apuseni: studiu de geografie aplicată” (1980), într-un text de o frumusețe emoționantă: „Tiberiu Morariu, Magistrul Școlii Geografice Clujene, rămâne astfel în geografia românească  drept unul dintre cei mai iluștri și fideli cercetători ai spațiului mental originar, spațiu care i-a oferit, drept sublimă revanșă, firul călăuzitor al tuturor demersurilor sale de mai târziu, temelia templului său științific ridicat cu osârdia ziditorului neostoit”.

Încerc o legătură între frumusețea textului lui Pompei Cocean și frumusețea textului Magistrului, despre crezul său, exprimat cu ocazia unui interviu acordat lui Mihai Mitea, care are rezonanța unei ars poetica de zile mari: „Să fiu util societății, științei, oamenilor. Să cresc cât mai multe cadre tinere, să las ceva în urma mea de care să se folosească omenirea și acest pământ atât de bogat în roade.”

Esențială și necesară, cuprinzătoare și merituoasă, cartea lui Mădălin-Sebastian Lung este rezultatul unei îndelungi și implicate cercetări prin varii arhive, carte pe care autorul o face să foșnească emoțional, să te rețină în lectură, să privești și să înțelegi altminteri noțiunile și toate cele ce izvorăsc din acestea. Autorul face dintr-o lucrare onestă, așa cum este monografia, o lectură pasională, ardelenească, adică fără graba ieșirii tale din zăbovirea în deliciu, îndelungă, spontan interesantă, făcându-te, astfel, solidar cu hărnicia sa intelectuală. Prețuiesc efortul profesionist al autorului și mă înclin în fața măreției unei personalități marcante ale științei românești din tulburătorul și înflăcăratul secol XX.

                                                                                                                          Dumitru CERNA