Ștergarele de la Mănăstirea din Molișet

                                                                  Călugărilor bazilieni de la Mănăstirea din Molișet

Când am coborât din autocar,

ca într-un descălecat în imperiul ,,verdelui crud” bacovian,

la Mănăstirea ,,Coborârea Spiritului Sfânt” din Molișet,

cu prilejul hramului acesteia (7 iunie 2026),

am avut impresia că am ajuns într-o poiană,

în care călugării apar dintre ierburi,

că cerul este bolta bisericii

și s-ar putea să-l întâlnesc pe Dumnezeu pe aici.

Am urcat spre bisericuța Mănăstirii

(acum demolată și în reconstrucție),

în fața căreia, în pavilionul de vară,

se va oficia Liturghia,

mergând pe lângă gardul ce desparte curtea Mănăstirii,

de drumul, paralel cu un pârâiaș.

Privirea  mi-a fost atrasă

de ștergarele agățate pe gard,

într-o înșiruire care te conducea

spre locul unde se va desfășura Liturghia.

Parcă mă aflam într-o cameră ,,de parade”,

din Parva, odaia dinspre drum a unei case,

în care se păstra lada de zestre a fetei de măritat,

 împodobită cu ștergare, blide, păretare, țoale, perini etc.

Ștergarele din fața mea (Le-am numărat – 80 de bucăți)

erau unele vechi, altele mai noi, altele țesute și cusute recent.

Am coborât coșbucian (,,Mama”),

în gând, spre vremea când, la lumina unei lămpi,

mamele, bunicile și fetele acestui plai,

coseau aceste ștergare,

cu imagini religioase, florale

sau în curgeri de cascade cu figuri geometrice.

Îmi venea să  spun că voi participa,

la o Liturghie a ,,ierbii”, a clorofilei,

care va avea loc, în muzeul ștergarelor.

Cu certitudine că printre ele erau și ștergare

care au împodobit icoane sfințite de preoții Bisericii,

alungată în 1948 din această zonă,

unde în 1885, în Biserica din Târlișua,

a fost botezat și copilașul Liviu Rebreanu.

Am căutat și alte explicații

ale acestei expoziții de ștergare, în aer liber.

Biserica Blajului, ai cărei fii

au fost locuitorii acestei văi,

a ieșit la Lumină,

a ajuns din nou în  camera ,,de parade” a Ardealului.

Să ne reamintim, că în 29 septembrie 1948,

în prezența PS  Episcop Iuliu Hossu, s-a sfințit Biserica din Târlișua:

,,mulțime de mii de credincioși” (,,Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu”)...

N-am știut că va fi ultima sfințire de biserică, în seria acelui an...

Târlișua scumpă, la tine s-a terminat

șirul sfințirilor de biserici

în scumpa eparhie de Cluj-Gherla...

Momentul va avea sfârșit și va începe din nou

sfințirea bisericilor

în lungul și latul eparhiei.” (Cardinal Iuliu Hossu).

Ștergarele de la Mănăstirea din Molișet

sunt ca  o Înviere afișată pentru ,,Biserica furată”,

,,Biserica tăcerii” care și-a ridicat piatra

de pe mormântul ei.

Biserica Blajului are din nou chip de ștergar românesc,

pus la icoanele Episcopilor săi martiri,

deveniți Fericiți.

                                    Ion Radu Zăgreanu