Viața ca un șir nesfârșit de episoade din Cinemateca – scriitoarea Rodica Fercana

„Ajută-mă, Doamne, să uit!

Să nu mă simt

Ca o frunză uscată

Spulberată de vânt.”  (Rodica Fercana – Lupta vieții)

O viață întinsă pe o peliculă dintr-un lungmetraj filmat de către regizoarea și scenarista propriei case de filme, episoade realizate de multe ori fără voia ei, ieșite la lumină doar prin forța „Destinului” sau prin „Lupta vieții”, a propriei vieți, un film care este încă departe de a scrie pe ultimul cadru „sfârșit”. Așa s-ar putea prezenta în câteva cuvinte povestea de viață a scriitoarei-fenomen, cum îmi place să o denumesc pe inegalabila Rodica Fercana. Ajunsă la cea de-a 30-a carte, doamna profesoară a reușit să adune această zestre scriitoricească în doar vreo 13 ani. Oare ce reprezintă acești ani? O perioadă în care scriitoarea s-a așezat la masa de scris, a rupt lacătul de pe cutia ruginită cu amintiri, multe dintre acestea ca niște răni nevindecate, refuzând să fie scoase de bunăvoie la lumină, și le-a înșirat pe raftul nesfârșit de cărți din bibliotecă? Nu cred! Scriitoarea noastră, cu fiecare carte scrisă, a început un nou tratament al durerii infinite pe care o purta în suflet. Dar cum durerea sufletească nu se ameliora decât parțial după fiecare carte terminată, era nevoie de o altă doză de medicamentație sufletească și așa apărea o altă carte, o altă rană necicatrizată și din nou o altă carte...

Și a sosit și o mult așteptată zi de 10 iunie a acestui an, când cel vinovat de apariția celui mai mare număr de cărți din ultima perioadă în bibliotecile bistrițene, directorul Editurii SOLON, Dorin Radu Barna, s-a gândit că ar fi potrivit să scoată din zestrea scriitoarei Rodica Fercana cărțile apărute în ultimii doi ani, nu prea puține, doar vreo opt la număr, și să le prezinte la Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, un muzeu care prin strădania domnului editor a devenit în ultima perioadă și un important centru de promovare a literaturii contemporane. Câteva zeci de iubitori de literatură au răspuns la această chemare de suflet. Tema propusă de editor nu a mai putut fi respectată; personalitățile prezente au transformat această ocazie într-un minunat prilej de omagiere a scriitoarei Rodica Fercana pentru întreaga operă, după cum se va vedea în luările de cuvânt ale celor prezenți.

După o prezentare mult prea scurtă a activității literare a doamnei profesoare, editorul Dorin Radu Barna, cel care a făcut posibilă apariția prin Editura SOLON a unui număr de 13 cărți ale autoarei, în calitate de moderator, ajutat și de realizatorul de emisiuni TV Ioan Lazăr, au pornit cascada de gânduri ale colaboratorilor, prietenilor și iubitorilor de literatură prezenți la acest eveniment. Încercăm să prezentăm câteva fragmente din luările de cuvânt și felicitările adresate scriitoarei cu această ocazie.

Începem cu un vechi colaborator al scriitoarei, un consătean de pe Valea Fiadului, col. (rtg.) dr. Vasile Tutula. Amintește de participarea activă a doamnei profesoare la acțiunile societăților Virtus Romana Rediviva de la Cluj-Napoca, Cultul Eroilor de la Bistrița, Liga Scriitorilor și ASTRA de la Năsăud. Nu întâmplător, scriitoarea a fost marcată în romanele sale de personaje provenite din istoria locurilor. Numai în Primul Război Mondial, din localitatea de baștină a scriitoarei Fercana și a istoricului Tutula, din localitatea Telciu, au participat 576 de oameni. Faptele istorice au determinat participarea celor doi oameni îndrăgostiți de istorie la multe activități și simpozioane dedicate eroilor acestor locuri, alături de mai mulți participanți care, unii dintre ei, se află chiar acum în această sală. Ca și de alte dăți, dl doctor în istorie nu se poate abține să nu ne prezinte o minunată lecție din istoria acestor locuri, dar pe care din lipsă de spațiu și timp suficient nu o putem relata. Despre împletirea istoriei recente cu actul cultural, subliniază că până nu tare demult și clădirea Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud a adăpostit Batalionul Disciplinar al Armatei Române. Mai reamintește dl Tutula și de faptul că pentru meritele dumneaei, doamna profesoară Fercana este cetățean de onoare al comunei Telciu.

Unul dintre cei mai importanți oameni de cultură care și-a pus amprenta pe formarea scriitoricească a doamnei profesoare Rodica Fercana este dl prof. dr. Dorel Cosma. În preîntâmpinarea acestui eveniment, dl prof. dr. a scris recent două articole: „Rodica Fercana - cronicarul destinelor încercate de istorie” (Răsunetul) și „În Siberii de gheață - un roman al suferinței, al speranței și al întoarcerii acasă” (Transilvania Jurnal). Participarea la Cenaclul literar „Conexiuni” a constituit piatra de temelie a afirmării ca scriitor a autoarei. Își amintește cu drag etapele colaborării pe linie culturală cu autoarea omagiată astăzi: „În ultima perioadă am primit cu bucurie cărțile domniei sale și, chiar dacă n-am fost prompt, imediat am încercat să fac câteva recenzii în ziarul nostru Bistrița Culturală și în Transilvania Jurnal. Sigur că temele sunt multiple, se spune aici, și poezia, într-adevăr, are o tentă patriotică deosebit de frumoasă și care îți intră la suflet vorbind cu atâta drag despre neam, despre patrie, despre istoria noastră, despre dragostea de a fi român... „Drumul Osândei” vine cu o temă deosebită, în care ne cutremurăm cu toții, de drumul parcurs de cele patru personaje, trecând din stație în stație și încercând să facă de toate pentru a supraviețui, pentru a se întoarce acasă, pentru a se întâlni cu familia, cu ceea ce este drag, casa, neamurile. Dar, dincolo de toate acestea, „În Siberii de gheață” și aici, aș vrea să vă opresc, este un roman cu totul și cu totul aparte, un roman excepțional. Și nu spun în ghilimele și nu spun doar pentru că astăzi este elementul domniei sale. Este un adevărat roman cinematografic. Este un roman scris parcă așteptând pe cineva dintre cei din domeniu, un regizor care să vină să monteze și să pună în aplicare acest film.”

Șirul discuțiilor continuă cu veșnicul „tânăr”, „cronicar al Țării Năsăudului”, dl Ioan Mititean, președintele Filialei Năsăud a Ligii Scriitorilor Români. Vorbește despre miracolul supraviețuirii unui sătuc uitat de lume, satul Fiad, de unde provin oameni de seamă ai culturii acestei zone. Alături de sărbătorita zilei, scriitoarea Rodica Fercana, îi mai amintește pe cei prezenți la acest eveniment: col. (rtg) dr. Vasile Tutula și alt scriitor, ing. Valeri Toderici, cel care s-a străduit în urmă cu mulți ani să scoată la iveală aceste cătune prin înființarea satelor Fiad și Telcișor. Acțiunea scriitorilor năsăudeni se încadrează în așa-numita „Cu cartea pe roți”, adică cei din conducerea filialei scriitoricești se deplasează în acțiunea cu cartea la „domiciliul scriitorului”, adică la Bistrița, unde își are domiciliul scriitoarea Rodica Fercana. Domnul președinte Ioan Mititean este de neoprit, ca de fiecare dată când deschide sacul imens cu amintiri scriitoricești. Dintre toate acestea mă simt obligat să amintesc una care este cumva o paralelă a altei povești de război, la fel cu cele relatate de Rodica Fercana. De câte ori recitește fragmente din „În Siberii de gheață”, își amintește de o zi de duminică în care, fiind copil în satul Lușca, a sosit de pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial tatăl lui: „...stăteau oamenii pe marginea șanțului, în fața casei noastre, în jurul unei fântâni, lume multă, la poveste, când: - Oh, uitați două cătane! Două cătane au venit dispre Muncel, dispre Mintiu, pe jos; era tata și cu un vecin, cu Badea Macavei... O sărbătoare a fost atunci, toți s-au adunat în jurul lor, un eveniment extraordinar ce a fost atunci în cartierul Lușca”. Dl președinte mai amintește de faptul că scriitoarea Rodica Fercana este și membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.

Dl Ioan Mititean mai precizează că un alt eveniment important are loc chiar în această zi de 10 iunie, se desfășoară la Drăgășani, când conducerea municipiului îl sărbătorește pe dl Al. Florin Țene – președintele Ligii Scriitorilor Români, cu care ocazie are loc dezvelirea unui bust al scriitorului la Biblioteca Municipală. Dl Al. Florin Țene a depășit în acest an granița celor 100 de cărți publicate!

Dl col. (rtg.) Ioan Boțan, președintele Despărțământului ASTRA Năsăud, și scriitor al Filialei Nădăud a LSR (de câteva zile a apărut volumul „Liviu Rebreanu – între conștiință, datorie și lege”), remarcă prezența scriitoarei Rodica Fercana la activitățile ASTREI năsăudene, apoi laudă consecvența cu care trimite cărțile sale în lume cititorilor, o lume care depășește demult granițele țării. Nu e de mirare că a obținut atâtea diplome și trofee din nenumărate țări. Ca și militar de carieră a fost foarte impresionat de cărțile ce descriu ororile războiului.  La fel ca și la dl. Ioan Mititean, și la dl col. Boțan, romanele Rodicăi Fercana îi provoacă amintiri dureroase cu privire la românii participanți în războaiele mondiale: „și eu am  un strămoș de-al meu de la care am o scrisoare din 1919 trimisă de la Vladivostok din Siberia și tot în 1919 a căzut prizonier și de abia în 1922 a ajuns acasă după 3 ani”. Povestirile scriitoarei Rodica Fercana rămân mărturie pentru cei mai tineri despre ce au însemnat ororile războiului.

Cuvântul d-nei Ioana Lăpușneanu, președinta Cerc ASTRA Năsăud, ar merita un articol aparte, fiind o analiză complexă a personalității și a operei scriitoarei Rodica Fercana. Redau totuși cât mai mult posibil: „Suntem martorii unui eveniment editorial cu totul aparte. O zi binecuvântată în care nu lansăm doar o carte, ci celebrăm un întreg univers spiritual. Să aduci în fața publicului o asemenea recoltă literară este o dovadă de geniu creator, dar mai ales de o imensă forță interioară. Astăzi, prin opera domniei sale, scriitoarea Rodica Fercana ne deschide porțile sufletului său prin confesiuni care dor, care vindecă și care ne înalță. Dacă primim cărțile așezate astăzi pe masă, vedem reflectată în ele însăși complexitatea condiției umane. Să ne oprim mai întâi privirea asupra cutremurătorului roman „În Siberii de gheață” Această operă nu este doar ficțiune, este un strigăt de memorie, o pagină de istorie vie care ne poartă prin frigul lagărelor, prin suferință și izolare, arătându-ne cum credința poate învinge cele mai aspre ierni ale umanității. Din aceeași substanță a rezistenței este plămădit și romanul „Drumul osândei”, o lucrare de o rară forță evocatoare. Aici autoarea transformă supraviețuirea într-un adevărat modus vivendi, demonstrând cum demnitatea umană rămâne neclintită în fața oricărei condamnări a sorții. Însă pentru a înțelege pe deplin de unde-și trage doamna Rodica această dârzenie a scrisului, trebuie să călătorim prin cele patru volume ale romanului „Destin”. Această impresionantă tetralogie biografică reprezintă însăși coloana vertebrală a operei sale. Este povestea unei fete plecate de pe empirica Vale a Fiadului, o confesiune extinsă despre o copilărie grea, despre efort, lacrimi și o voință de fier. Prin aceste patru volume autoarea ne arată că destinul nu este ceva ce doar i se întâmplă, ci este o bătălie pe care o câștigi zi de zi prin asumare și caracter. Dar Rodica Fercana nu este doar un prozator de calibru, ci și un poet cu o sensibilitate vibrantă. Volumul de poezii patriotice vine să întregească această sărbătoare. În aceste versuri scrise din cel mai curat drag de neam și glie, descoperim o dragoste sacră față de strămoși, față de valorile creștine și de pământul natal. Fiecare poezie este o rugăciune, un testament liric pe care autoarea îl lasă generațiilor viitoare. Privind acest mănunchi de cărți înțelegem că Rodica Fercana este un romancier și un poet care trebuie pus cu totul în lumină, o luptătoare pentru succes, o femeie de o tenacitate remarcabilă. Domnia sa a transformat fiecare încercare a vieții într-o pagină nemuritoare. Ea nu scrie pentru a evada, ci scrie din datorie față de adevăr și din dragoste infinită de oameni.”

Dl prof. Mircea Daroși are rolul său covârșitor în îndreptarea scriitoarei înspre proză. Pornind de la formația profesională a doamnei Rodica Fercana, aceea de profesoară de matematică, dl prof. și critic literar Daroși face următoarea remarcă: „În istoria literară națională și universală există multe exemple în care profesorii de matematică - pentru că eu am considerat-o și o consider profesoară de matematică, există atâtea exemple care au trecut de la catedră, au trecut, au respins, au înlăturat rigoarea cifrelor și au preluat valoarea cuvântului”.  Dl prof. Daroși a fost cel dintâi care a îndrumat-o să scrie proză, iar rezultatele nu au întârziat să apară, chiar la modul excepțional: „Rodica Fercana este poetă, este prozatoare, dar o poetă de valoare, o prozatoare la același nivel, și dacă o dată i-am spus că ar fi bine să-și îndrepte atenția spre proză, n-am făcut rău, pentru că proza pentru domnia sa este într-adevăr cea mai potrivită”. Trecând la proză, se referă la opera cu caracter autobiografic: „Destinul - în cele trei volume sunt, într-adevăr, arătate etapele vieții sale pe care le-a parcurs de-a lungul timpului. Sunt minunate amintirile! Aici se vede și aspectul nostalgic pentru localitatea natală, pentru oamenii din localitatea în care s-a născut și pentru tot ceea ce a considerat că este frumos și a trăit cu toată inima și cu tot sufletul ei. Rodica Fercana a scris despre viață, dar și-a înmuiat condeiul în lacrima suferinței sale. Să știți că nu ne trebuie altceva să citim, să aflăm o biografie a acestei doamne, ci să citim romanele și din aceste romane desprindem într-adevăr biografia sufletească a doamnei Rodica Fercana. Și din suferință se spune că se scriu cele mai frumoase și mai valoroase opere literare.”

D-na prof. Ioana Ilieș a dedicat o poezie autoarei sărbătorite: „Tu, biet poet cu fruntea-ngândurată,/ Un truditor prin lanuri de cuvinte,/ Trimisu-ți-ai cerneala-ndurerată / Să scrie pentru inimă și minte.// Îmbată-ți sufletul cu roua slovei!/ În ruga ei, tu pana îți înmoaie,/ Să-ți fie dulce-mbucătura foamei/ Cunoașterii, ce-ți curge în șuvoaie.// Ai să te-nalți cum norii albi se-nalță/ Și-ai să colinzi prin alte emisfere;/ Cuprins de bucurii sau suferință,/ Vei scrie, tu, poete... în tăcere.” (Roua slovei).

La rândul său, realizatorul TV Ioan Lazăr, scriitor și totodată moderator al evenimentului, printre prezentări strecoară câteva cuvinte de laudă cu privire la primele poezii al doamnei Rodica Fercana de pe vremea când acesta era redactor la ziarul „Răsunetul”. Apoi arată următoarele: „Rodica Fercana știe să impună, știe să transmită, știe să creeze stări sufletești în diferite ipostaze în care se află la un moment dat cetățeanul, omul... apoi, inima ei este o inimă de român care zvâcnește, bate, rupe garduri, rupe granițe, rupe tot pentru român, România, românism și veșnica trăire pe aceste meleaguri. Toate trăirile ei a știut să le impună cu ajutorul cuvintelor, cu ajutorul figurilor de stil, să le transmită trăirilor noastre, sufletului nostru, la un moment dat aflându-ne sau chiar noi contopindu-ne cu unele personaje prin ceea ce a descris. Rodica Fercana este omul care a știut să dăruiască, să se dăruiască, să se sacrifice.”

Prof. Ioan Seni, președinte de onoare al ASTREI Năsăudene, se referă la multe aspecte privind colaborarea cu prof. Rodica Fercana, atât în activitatea ASTREI, cât și privind celelalte societăți culturale sau istorice. Se referă apoi la anumite perioade din tinerețe, fiind colegi la același liceu din Năsăud, momente care se regăsesc în paginile cărții „Destin”. După ce a citit volumele din ciclul „Destin”, a simțit pe deplin nostalgia momentelor din tinerețe și mai ales a celor din timpul studenției. Se naște totuși o întrebare exprimată de către dl prof. Ioan Seni: „De ce atâta suferință în viața doamnei profesoare? De ce un destin în care familia n-a avut-o întreagă? Mereu a trebuit să acopere prin munca, prin inteligența domniei sale tot ce se poate acoperi într-o familie?”.  Dl prof. Seni se referă în câteva cuvinte și la setul de conferințe „Academia și Universitatea – istorie, axiologie și memorie vie. Intelectuali năsăudeni, promotori și susținători ai celor două instituții”, pe care a avut ocazia să le audieze în aceeași zi, ceva mai devreme, în Aula Colegiului Național „George Coșbuc” din Năsăud, susținute de către prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta și pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă.

Dl col. (rtg.) Gheorghe Tanco – președinte al Asociației Cultul Eroilor, își amintește de începuturile colaborării cu scriitoarea Rodica Fercana, de acum zece ani, de la dezvelirea bustului generalului Grigore Bălan de la Blăjeni. De atunci a participat la toate activitățile asociației. Își exprimă regretul că tot mai puțini organizează manifestări de recunoaștere a eroilor neamului și mai puțini sunt cei care scriu despre aceștia. D-na Rodica Fercana face parte din această categorie a celor care încă mai scriu despre eroi: „... sunt din ce în ce mai puțini care îi pun pe acești eroi în versuri, în proză, așa cum faceți dumneavoastră. Și pentru acest lucru vă mulțumesc în numele celor care fac parte din Asociația Cultul Eroilor.”

Doamna Laura C. Munteanu, de la editura „George Coșbuc” din Bistrița, își exprimă gândurile față de activitatea literară a scriitoarei Rodica Fercana și „printre rânduri” aflăm că se pregătește o viitoare carte și la această editură. Îl felicită pe dl editor Barna pentru sprijinul acordat la tipărirea atâtor cărți, pentru că a susținut-o pe scriitoarea Rodica Fercana, a încurajat-o, și astfel ne bucurăm cu toții de aceste cărți. „Eu mă bucur foarte mult și este extraordinar de impresionant parcursul dumneavoastră pentru că, așa cum știți, aproape toți de aici scrieți, iar scrisul este un „drum al osândei”.

Doamna scriitoare Lucreția Mititean parcurge etapele care au marcat viața tumultuoasă a scriitoarei omagiate, începând cu copilăria trăită pe Valea Fiadului, apoi anii de școală. Enumeră rând pe rând calitățile deosebite ale acesteia, împletite cu greutățile vieții. Un loc aparte îl constituie locul numit „acasă”: „Acasă înseamnă naturalețe, curățenie, amintiri de neuitat, fie că păstrează o fotografie care o face să remoreze momente importante din viața sa, fie că este vorba despre o piesă de mobilier cu o semnificație mai aparte. Costumul popular păstrat cu grijă, țoale, covoare, prosoape rămase de la mama sa, cărțile primite ca premiu în anii de școală. Acasă este locul unde se întoarce mereu cu drag, acolo unde ești cu adevărat tu, acolo unde plângi și râzi, unde ești cu ai tăi, acolo unde un pat te așteaptă să visezi frumos sau acolo unde ai un rând de chei la tine, acolo unde te bucuri când te așteaptă cineva cu brațele deschise și numără anii de când ai plecat și până când te-ai întors... Din cele scrise de Rodica Fercana, destinul reprezintă o experiență; să nu dăm vina pe cineva sau ceva pentru nereușitele noastre și să ne asumăm că suntem cei care decidem cum trăim în mod constient, prin efort și consum de energie, nu prin altceva. Noi suntem arhitecții propriilor noastre vieți, iar ceea ce avem cu adevărat de făcut pentru a trăi viața dorită este să acționăm conștient. Autoarei volumelor de față, destinul i-a fost creat de propriile sale decizii și acțiuni, iar viața i-a fost determinată de liberul arbitru și de asumarea  rezultatelor alegerilor făcute.” 

Dl ing. Gheorghe Mizgan, poet și artist plastic, se referă la poezia dnei Rodica, parte a creației domniei sale asupra căreia nu s-a insistat prea mult. Printr-un salt în timp, cu zece ani în urmă, amintește de lansarea volumului de poezii „Călător în timp” la Cenaclul Literar Conexiuni. Insistă asupra acestui volum editat bilingv român-francez, care în cele două secțiuni îmbină două teme esențiale din poezia autoarei: tema iubirii și tema patriotismului. Succesele de mai târziu ale romanelor domniei sale au cam pus în umbră această carte de poezie valoroasă. Adresează, deopotrivă, felicitări și dlui editor Dan Radu Barna, cel care, împreună cu autoarea, a reușit să realizeze „un jurnal de autor în care sunt și sentimente, dar și atâtea date istorice.”

O surpriză deosebită apare din partea „pictorului verde” de la Nepos, Nechita Bumbu, care oferă doamnei Rodica Fercana un tablou pictat în ulei, cam prin anul 1970 reprezentând un peisaj cu un tren remorcat de o locomotivă cu abur prin zona Fiadului, motiv să-i răscolească amintirile autoarei de la acea vreme. Peisajul reprezintă o pagină demult apusă din activitatea feroviară din această zonă, mai precis o activitate de manevră din fosta antestație numită „Transbordare”, desființată în urmă cu câteva decenii.

Dl ing. Valeri Toderici și d-na prof. Rodica Fercana sunt doi dintre oamenii Telciului care au luptat mult pentru renumele acestei localități. Pentru aceste merite au fost declarați „Cetățeni de onoare al comunei Telciu”. Colaborarea dintre cei doi pe linie literară a început cu mulți ani în urmă când dl Toderici, clujean fiind la acea vreme, a intermediat apariția mai multor poezii ale autoarei în presa literară. Apoi urmează colaborările de la Societatea Virtus Romana Rediviva din perioada când aceasta a fost condusă de către telceanul Toderici, apoi trecând prin Liga Scriitorilor și ASTRA clujeană și năsăudeană. Colaborarea celor doi s-a extins pe tărâmul socio-cultural al localității natale, Telciu.

La sfârșitul acestui maraton al discuțiilor oamenilor de cultură bistrițeni și năsăudeni, doamnei Rodica Fercana nu i-a mai rămas decât să mulțumească zecilor de admiratori și susținători prezenți la această manifestare culturală, reamintind în treacăt susținerea deosebită a societăților culturale în care a activat, și îndeosebi dlui prof. dr. Dorel Cosma, cel care i-a îndrumat primii pași prin literatură în cadrul Cenaclului Literar „Conexiuni”, și desigur, editorului Dan Radu Barna, cel care a organizat acest eveniment de excepție. La final mulțumește pentru sprijinul acordat de-a lungul timpului societăților culturale și istorice la care a activat și mai activează și astăzi: Liga Scriitorilor, Virtus Romana Rediviva, ASTRA năsăudeană, Conexiuni, Cultul Eroilor. Recent a primit o cronică elogioasă referitoare la romanele sale „În Siberii de gheață” și „Drumul osândei”, cronică apărută în revista „Lumină lină” (Gracios Light) New York, scrisă de pr. Theodor Damian (prof. univ. dr., membru USR și UZPR, președintele filialei USA a Academiei Oamenilor de Știință din România).

Editorul Dan Radu Barna a avut mai multe intervenții și completări pe parcursul evenimentului. Într-una dintre acele intervenții subliniază modul cum a fost marcat de apariția nuvelei Cica. Referitor la personajul acestei scrieri face o descriere plină de sensibilitate: „Era vorba despre o fată infirmă, cu niște probleme locomotorii, uitată, săraca, de Dumnezeu și de timp. O fată care avea în privirea ei un urlet de durere, cerându-și parcă normalitatea. Normalitatea ei psihică era poate mult mai bună decât ceea ce suntem noi. Dar, fiind imobilizată într-un scaun, suferea imens.” La fel, moderatorul Barna vine cu o descriere nemaipomenită a impresiilor zguduitoare ce sunt lăsate asupra cititorului de drama trăită de către personajele din romanul cel mai semnificativ al autoarei, „În Siberii de gheață”: „parcă auzi scârțâitul zăpezii înghețate din lagăr, câinii sărind și fiind asmuțiți pe bieții condamnați de acolo. Parcă vezi gulagul ăla fără mâncare, fără căldură, fără nimic.” Cu ocazia unei alte intervenții printre discuțiile invitaților, ține să-i amintească și pe alți colaboratori ai scriitoarei Rodica Fercana, care au avut roluri importante în evoluția scriitoarei: dl Menuț Maximinian – directorul ziarului „Răsunetul”, cel care a prezentat prima carte a scriitoarei în anul 2014, dl Zorin Diaconescu – președintele Cenaclului Literar „Conexiuni” sau d-na Elena Câmpan – președinta Filialei „Răsunetul” Bistrița a UZPR.

Ne-am bucurat pe parcursul evenimentului și de interpretările de excepție a unor romanțe în ton cu acest eveniment, interpretate de către doamna Cornelia Horoveț, prezență minunată la activitățile culturale bistrițene.

... Și ca o minune, la final au dispărut ca prin farmec de pe mesele special amenajate toate cărțile, cât și bunătățile culinare și băuturile oferite în dar din tot sufletul ei cald și nemărginit de către doamna scriitoare Rodica Fercana.

„ ... în fiecare seară

las finalul povestirii

pentru a doua zi;

știi, vreau să țin

încă închisă

poarta clipei...

bunului rămas!” ( „Mai stai... senectute” – Rodica Fercana)

Macedon Tofeni

Redactor-șef – Revista „GLASUL ARMADIEI”