Scriitorul VASILE IGNA la ora unor „Exerciții de prudență”, Ed. Casa Cărții de Știință”, 2026

Prieten de breaslă cu scriitorii bistrițeni, pe care îi viziteaseă deseori, poetul, romancierul și  eseistul născut în Ardusat Maramureș, la  4 martie 1944, părăsește departamentele literare frecventate o viață: poezia, romanul, eseistica și abordează compartimentul pascalian al meditației, al cugetării, într-o dialogare senină cu sinele.  Volumul apare într-o colecție a Editurii clujene Casa Cărții de știință, „Scriitori   aleși”,  sub girul spiritual-literar al doamnei Irina Petraș (n.1947). Vine o vreme (dacă avem șansa) când privim înapoi „cu (sau fără) mânie”, după zicerea faulkneriană, într-o situare „over thinks”, pe deasupra realității contingente.

         Nici Gavril Moldovan între  bistrițeni sau Gala Galaction ori Cassanova, Nae Ionescu ori Jimmy Carter în politică, autori de meditații, jurnale, nu le fac  în junețe, ci la o vârstă ce poate fi aproximată ca după 70 de ani, într-o  bibliotecă, între cărți ca Borghes, cugetând și rememorând. Pacificul meu coleg de grupă și de an de la Facultatea de Filologie a Universității Napocensis, BB, a trimis până acum publicului nu mai puțin  de 16 volume de poezii, eludând știutul precept coercitiv horațian.

         Descinzând în noul nostru veac, Vasile Igna și-a asezonat consecvent poezia cu proză, recte eseuri, romane: „Andante”(2006,), „Camera obscură”(2013), „Ora închiderii” (2016) și „Paragină”(2025).

         Propensiunea spre meditația mundană sau asupra Literaturii ca Știință a scrierii se vădește a fi  cel mai recent port în care-și ancoreză autorul corabia.

         Titlul vădește  intenția unei tatonări, exilând orice intenție de a da soluții ultimative, sentenționale, exprimări granitice. În intenția auctorială, exercițiul prudențial este, înainte de toate, „absența frustrantă a certitudinii.”

         Despre curajoși, -continuă domnia sa- se spune adesea că sunt nechibzuiți, în timp ce despre  prudenți se crede mai adesea că sunt fricoși.”

     (Într-o carte citită în tinerețe, „Căutătorii”, de Dimitri Granin, un personaj cugeta: „Prudența este cel mai  de seamă element al curajului” - al curajului inteligent, desigur, nu celui hazardat.)

         Continuându-și demersul, autorul vede o scară de la certitudini la convingeri și de la acestea la adevăr. „Certitudinile sunt portița de intrare în adevăr; convingerile te pot face să nu mai ieși niciodată de acolo.”

         Concludem  că ne putem cantona inclusiv în convingeri greșite, care pot constitui astfel niște „temnițe” ale gândirii, din care adesea nu mai aflăm ieșire. Îndemn prudențial.

         Despre sorgintea cronologică a acestui volum care include și notații-meditații,  Vasile Igna nărturisește că „s-au adunat de-a lungul mai multor anotimpuri, izvorând din aceeași fântână cu apa nămoloasă a nemulțumirii de sine...dar și din dorința de a-mi limpezi propriile gânduri, adesea pline de îndoieli și resemnare.”

         Capitolele alcătuiesc  un cvadruplu, în care cel dintâi a dat și titlul volumului, „Exeriții de prudență”, al doilea fiind  „Din carnet(e) de noapte”, succedantul  fiind patru Runde de „Dialog cu Daniel Cristea Enache”, dialog despre sine și despre Cultură.

                 O mică antologie din cele 16 volume de apariții lirice este un al patrilea și ultim segment al  lucrării, întitulat fiind: „Praguri trecute”.

                 Vasile Igna este un poet prin excelență cerebral, refuzând cantonarea excesivă în sentimente și resentimente. Aceasta, cel puțin prin prisma selecțiilor efectuate acum, ca fiindu-i „copii preferați”.

         Oprindu-ne la prima parte, cum spuneam, am fost impresionat de multitudinea și profunzimea considerațiilor asupra poeziei în general.

 „Poezia -comsideră distinsul autor- clujean- în esența ei- este neutră. Ea nu este egală cu un „tu” sau un „noi”. Persoana e absentă, nu fiindcă așa vrea cel care scrie, ea trebuie să fie  absebtă pentru că  poezia nu aparține eului explicit, manifest, ci eului neutru...Neutru, dar nu asexuat.”

         Știm că în acest domeniu, polmica nu s-a terminat și avem subliminal, până și la Coșbuc, irepresibila impresie a eului auctorial, distant de cel liric, ca esență a confesiunii, chiar și celei narative, nu doar în lirica națională, ci și în cea universală. Niciodată, clujeanul Vasile Igna nu este tangent, nici la modul aluziv măcar, cu vreo polemică, conținând o permanentă  seninătate, ceea ce este o caracteristică a marilor autori.

         A scrie poezie, a fi poet, nu obligă, spune dl. Vasile Igna la cunoașterea a ceea ce numim Știinta Literaturii: „Poți face grădinărit fără să știi botanică...Botanica este despre nume și teologia plantelor (bună sintagmă!-nn), despre  fiziologia și graiul lor.”

”Carnet(e) de noapte” este succedantul capitol, pe care l-am parcurs cu mare interes, revelând o latură a  gânditorilor de noapte, cum au fost Coșbuc , Balzac sau Gorki, somnul fiind sincopat  și la Vasile Igna cu un mix universal de notări.

         „Când necazurile sunt departe, nu-ți pasă de ele. Ne iluzionăm că nu există decât necazuri prezente, că ele sunt rodul clipei de față.” (tangent oarecum la shakespeariana zicere: „Orice durere  se poate suporta, doar să fie departe de tine”.)

         Dovadă a maturității depline avem alergarea cugetării filosofice asupra elementerlor existenței umane:

         „Cum ar fi să fii independent de trupul tău? Să ai față de el relația pe care o are chiriașul mereu în căutare de altă locuință.”

      Religios, corporalitatea  este o haină a spiritului nemuritor, iar Enoh și veterotestamentar ni se spune despre Divinitate: „Cel ce prefaci pe îngerii tăi în pară de foc”. (Confirmarea o face cu uimire și Lucian Blaga pe primele pagini din ”Hronicul și cântecul...”)

         Idem și interogația domniei sale: „De ce suferim? Pentru că există nedreptate.”

         „Între moderație și sfințenie, aș alege-o pe cea dintâi. Sfințenia nu e de aici, cu toate că Dumnezeu este omniprezent.”

         „E evident, prea evident că  în iubire, fidelitatea este o amăgire.”

         Scriitorul clujean ne face colaboratori la propriile meditații și îl simțima uman de aproape de propriile noastre frământări și zbuciumări. Există și o disscreție subtilă a zicerilor. Intuim multe, fără a avea șansa confirmăriilor sau cum zice domnia sa, a„certitudinilor”.

         Poetul și romancierul Vasile Igna face în „Carnet(e) de noapte” referiri ici și colo, la doi motani pe care i-a avut , Spirt și Mister, care dormeau la picioarele domniei sale, cugetând fără îndoială cu „mâțeasca fantezie”, cum stihuia Mihai Eminescu.

         Acum, mi s-a spus că are un altul, mult mai tânăr. Toate trec, chiar și motanii... Precum vă spuneam, am parcurs cu plăcere această probă de cerebralitate literară (poetică) și de cugetare  memorialistică, la frontiera unui Jurnal incipient. V-o doresc spre lectură plăcută și folositoare domniilor voastre, cititori și cititoare, cu deosebire scriitorilor bistrițeni, cărora Vasile Igna vă păstrează  o caldă distincție și prețuire.

                                                        Prof. Vasile Găurean