Părintele Vasile Beni: Să-I cerem lui Hristos să ne țină în adevărul credinței și în unitatea iubirii

Dragii și bunii noștri credincioși!

        Duminica aceasta este una cu totul aparte. Suntem între Înălțarea Domnului și Pogorârea Sfântului Duh. Hristos S-a înălțat la cer, iar Biserica stă în așteptarea Duhului Sfânt. În această perioadă de rugăciune și pregătire sufletească, Biserica ne pune înainte Evanghelia rugăciunii arhierești a Mântuitorului, în care El Se roagă Tatălui pentru ucenici și pentru întreaga lume.

         În același timp, îi pomenim pe Sfinții Părinți de la Sinodul I Ecumenic, cei 318 episcopi care au apărat dreapta credință împotriva ereziei lui Arie și au mărturisit limpede că Fiul lui Dumnezeu este „de o ființă cu Tatăl”.

       Nu întâmplător aceste două lucruri sunt unite în aceeași duminică. Pentru că adevărata unitate nu există fără adevăr. Iar adevărul fără iubire devine rece și aspru. Hristos ne arată că Biserica trebuie să trăiască în adevăr și în iubire.

Mântuitorul Se roagă astfel: „Ca toți să fie una, precum Tu, Părinte, în Mine și Eu în Tine...” (Ioan 17, 21).

       Aceasta este dorința cea mai adâncă a lui Hristos pentru oameni: unitatea. Dar ce fel de unitate? Nu o unitate de suprafață. Nu una făcută din interese, obligații sau aparențe. Ci o unitate în Dumnezeu, în adevăr, în iubire și în sfințenie.

     Lumea de astăzi vorbește mult despre unire, dar trăiește tot mai mult dezbinarea. Vedem familii destrămate, frați care nu-și mai vorbesc, oameni care se ceartă pentru lucruri mici, comunități împărțite de mândrie, invidie și judecată.

            Sfinții Părinți de la Niceea ne dau o mare lecție: ei au apărat adevărul, dar nu pentru mândria lor, ci pentru mântuirea oamenilor. Au suferit prigoane, răni și exiluri, însă nu au negociat credința. Pentru ei, Hristos nu era doar un învățător bun, ci Fiul lui Dumnezeu adevărat.

Astăzi mulți spun că toate credințele sunt la fel și nu contează ce crezi, important e să fii om bun.

    Dar dacă adevărul n-ar conta, atunci de ce au mai suferit martirii? De ce au mai apărat Sfinții Părinți dreapta credință?

   Credința adevărată nu este o idee printre altele. Ea este întâlnirea vie cu Hristos. Și totuși, Evanghelia de azi nu ne cheamă doar să păstrăm adevărul, ci și să păstrăm iubirea. Poți avea dreptate și totuși să rănești. Poți apăra adevărul fără să mai ai inimă.

     Hristos nu S-a rugat doar: „Tată, păstrează-i în adevăr”.
Ci: „Ca toți să fie una”.

     Există oameni care vin la biserică, dar trăiesc în ceartă permanentă. Există familii care se roagă, dar nu se iartă. Există creștini care cunosc dogmele, dar nu mai cunosc mila.

Unitatea începe din lucrurile mici:
— când lași orgoliul;
— când spui primul „iartă-mă”;
— când nu răspunzi cu răutate;
— când te rogi pentru cel care te-a rănit.

Adevărata credință nu se vede doar în cuvinte, ci în felul în care iubim.

     Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nimic nu-L supără mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea dintre creștini. Pentru că dezbinarea distruge mărturia Bisericii.

O lume întreagă poate fi convinsă de o predică frumoasă, dar se poate sminti de lipsa noastră de iubire. De aceea, înainte de Rusalii, Biserica ne cheamă la împăcare și la rugăciune. Apostolii stăteau „toți împreună” în foișor când a venit Duhul Sfânt. Nu în ceartă. Nu în mândrie. Nu în judecată.

Duhul Sfânt vine acolo unde există pace, smerenie și dragoste.

Astăzi Dumnezeu ne cheamă pe fiecare să reparăm o ruptură:
— o relație răcită;
— o ceartă veche;
— o neiertare ascunsă;
— o mândrie care ne ține departe unii de alții.

Și poate primul pas nu este să avem ultimul cuvânt, ci să avem prima inimă care se smerește. La sfârșitul vieții nu vom fi întrebați cât de multe dispute am câștigat, ci câtă iubire am păstrat.

Să-I cerem lui Hristos să ne țină în adevărul credinței și în unitatea iubirii, pentru ca și noi să putem fi una în Dumnezeu, aici pe pământ și în Împărăția Sa. Amin.

pr. Vasile Beni