Părintele Vasile Beni: Înălțarea Domnului, pomenirea eroilor neamului și cinstirea Sfinților Împărați Constantin și Elena

     Ziua de astăzi este una cu totul aparte. Biserica ne așază înainte trei mari izvoare de lumină: Înălțarea Domnului, pomenirea eroilor neamului și sărbătoarea Sfinții Împărați Constantin și Elena.

     La prima vedere par să fie trei sărbători diferite, dar toate au același înțeles adânc: biruința prin credință și înălțarea prin jertfă.

    Astăzi Îl vedem pe Iisus Hristos înălțându-Se la cer, binecuvântând lumea. Îi vedem pe eroii neamului ridicându-se prin jertfă spre veșnicie. Și îi vedem pe Sfinții Împărați Constantin și Elena ridicând Crucea lui Hristos deasupra unui imperiu întreg. Toate vorbesc despre puterea credinței care schimbă lumea.

     La Înălțarea Domnului nu sărbătorim plecarea lui Hristos din lume, ci ridicarea firii omenești la cer. Hristos ia cu El natura noastră omenească și o așază de-a dreapta Tatălui. Ce înseamnă aceasta pentru noi? Că omul nu este făcut pentru țărână, ci pentru slavă. Nu pentru întuneric, ci pentru lumină. Nu pentru moarte, ci pentru veșnicie. De aceea, cea mai mare tragedie a omului nu este sărăcia sau boala, ci uitarea de Dumnezeu.

     Nu întâmplător, în această zi pomenim și eroii neamului. Pentru că eroismul adevărat nu înseamnă doar putere, ci jertfă. Eroii noștri nu și-au iubit viața mai mult decât credința, țara și libertatea. Mulți au plecat pe front cu icoana în sân și cu rugăciunea pe buze. Au murit poate departe de casă, dar aproape de Dumnezeu. Noi astăzi trăim pentru că alții au avut curajul să se jertfească ieri. Și poate cea mai mare datorie a noastră nu este doar să-i pomenim, ci să nu trădăm valorile pentru care au murit: credința, demnitatea, dragostea de neam, omenia. Un popor care își uită eroii începe să-și piardă sufletul.

      Dar această zi ne aduce înainte și chipurile luminoase ale Sfinții Împărați Constantin și Elena. Sfântul Constantin cel Mare a fost împăratul care a văzut pe cer semnul Sfintei Cruci și a auzit cuvintele: „Prin acest semn vei învinge!” Și a înțeles că adevărata putere nu vine din sabie, ci din Dumnezeu. Iar Sfânta Elena a căutat cu lacrimi și credință lemnul Sfintei Cruci la Ierusalim, arătând că o mamă credincioasă poate schimba istoria unui copil și chiar a unei lumi întregi.

      Ce frumoasă lecție pentru familiile de astăzi! O mamă care se roagă valorează enorm înaintea lui Dumnezeu. Un tată care își crește copiii în credință zidește viitorul unui neam. O casă în care există rugăciune devine o mică biserică.

      Crucea pe care au înălțat-o Sfinții Împărați Constantin și Elena este aceeași Cruce care a întărit pe eroi în războaie și care ne poate întări și pe noi astăzi. Pentru că și noi avem luptele noastre: lupta cu păcatul, cu dezbinarea, cu răceala sufletească, cu indiferența, cu pierderea credinței.

    De aceea, această sărbătoare ne cheamă să ne înălțăm inimile. Să fim mai aproape de Dumnezeu. Mai recunoscători față de eroi. Mai uniți în familie. Mai curați în viață. Iar când vom face semnul Sfintei Cruci, să nu-l facem din obișnuință, ci cu credință adevărată. Pentru că în Cruce este putere. În Cruce este biruință. În Cruce este speranță. Și poate că aceasta este lecția cea mai mare a zilei de astăzi: Un om care Îl poartă pe Hristos în inimă poate ridica o lume întreagă. Așa au făcut apostolii. Așa au făcut eroii neamului. Așa au făcut Sfinții Împărați Constantin și Elena.

Să-I rugăm pe Dumnezeu să ne dea și nouă credință statornică, inimă curată și curaj sfânt, pentru ca, purtând Crucea cu demnitate pe pământ, să ajungem și noi la Înălțarea cea cerească. Amin.

 Pr. Vasile Beni