PRO-VERBE: Frica păzește pepenii!

Alexandru UIUIU

Se spune că frica păzește pepenii și multă adevăr este în vorba asta. Nu trebuie puse multe garduri și multe puncte de control când crești pepeni, cartofi, sfeclă sau orice altceva  dacă ai reușit să bagi frica în hoți într-un fel sau altul,  în posibilii hoți și atunci acea frică stă de pază pepenilor.Aici ar fi partea bună în a băga frica în oameni dar urmează și cea rea pentru că  vorba aceasta este valabilă nu numai pentru domenii agriculturii, ci și pentru grupurile mici, cele din firme sau pentru națiuni întregi, pentru că, odată frica instalată, oamenii încep să se teamă de ceva ce nici măcar nu cunosc și cei ce manipulează masele știu asta.

în perioada comunistă  securitatea și militia au devenit  sperietoari și asta l-a protejat pe dictator decenii întregi: teama din jurul lui, teama de a vorbi, teama de a spune, teama de a acționa, chiar dacă gândurile erau bune, au fost paza cea mai bună pentru conduceri dictatoriale.

Este o scăpare din această teamă care spune „vom trece Podul când ajungem la el”. Înțelesul acestei vorbe vindecătoare de frică este: să nu ne fie teamă dacăni se șoptește  de  alții că podul este șubred și că vom cădea în apă, să mergem liniștiți până ajungem la el și o să vedem acolo care sunt soluțiile, pentru că teama asta, și întoarcerea din drumul nostru și de la scopurile propuse nu  neeste de niciun folos.

În zilele noastre se întâmplă vrând-nevrând acest lucru în mass media centrală, care răspândește mereu teama în cetățeni. În fiecare zi suntem anunțați că suntem ultimii din Europa cam la toate capitolele, că trăim o criză profundă, că vin scumpiri în piață și cicloane în atmosferă, că o să fie dați oameni afară din slujbe… dar dacă ne uităm cu atenție în jurul nostru vedem că în grădini, cireșii au înflorit, ceapa și usturoiul au dat colțul din zeamă de zăpadă cum se spune iar oamenii sunt harnici și își văd de treabă.

Am  ajuns – așa de bine informați  și sub o presiune mediatică venită din toate părțile - să ne fie frică de războaiele din Orientul Apropiat și de lângă noi, chiar dacăm nu avem implicații directe în ele. Știm că în lume au fost mereu războiae dar dacă noi nu ducem unul de ce să trăim cu frică de ele? Posibilele noatre implicații le sublinează mereu presa în așa fel încât noi să trăim cu teamă și să nu ne putem duce zilele vieții lăsate de Dumnezeu în pace.Pentru că pace e acum în țară.

 Vorba aceasta vreau s-o întăresc și să v-o transmit cu tot dragul și cu toată căldura: „vom trece Podul când ajungem la el”. Până atunci să trăim fără teamă și să trăim bine, pentru că cei care ne țin în stări de neliniște și teamă nu o fac decât spre folosul lor.

Așa să ne ajute Dumnezeu.

***

ALEXANDRU UIUIU este scriitor și jurnalist, născut în Feldru BN, absolvent al Facultății de Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj Napoca, având titlul științific de Doctor obținut la U.B.B.. A fost redactor-şef adjunct al cotidianului „Actualitatea BN" în 1998, debutând scriitoricește în 1988 la „Vatra" cu un grupaj de proză scurtă. A colaborat cu eseuri, recenzii, studii, proză la publicațiile „Familia", „Mișcarea Literară”,"Euphorion",Contrapunct", „Luceafărul", „Steaua", „Hyperion", etc. A publicat: „Ridicarea în genunchi” (roman 1999), „Socrate - Poetul” (prozo - poeme, 2000), „Aşteptând-o pe Godette” (teatru, 2003), „Sfîşierea sau a doua venire” (2006), Țara ascunsă (În 2012 volumul I, 2018 volumul II), „Agentul de vînzări” (2019), Fereastra din tavan (teatru, 2023).

 

 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5