ELENA M. CÎMPAN. Trăind artizanal

     Multe ne trec pe la urechi. La unele reacționăm, dăm atenție, suntem surprinși, la altele nici nu clipim, mergem mai departe, ca și cum nimic nu am fi auzit, nimic nu ne-ar fi atras atenția, nu ne-ar fi oprit din mers, ca și cum… În lumea lui „ca și cum”. Am tresărit când am auzit de „bere artizanală”, de „înghețată artizanală” și de „pâine artizanală”. Și, poate, că vor mai fi și altele. Nu știam ce să înțeleg. E vorba despre ceva mai bun sau de ceva mai rău. Ducându-mă, ca tot omul preocupat de cuvinte, la dicționar mai întâi, am găsit „artizanal, care aparține artizanilor sau artizanatului”. Un produs artizanal, conform DEX, este „un obiect lucrat manual sau cu ajutorul unor unelte simple, de câte un meșter, cu artă și pricepere. Acesta se deosebește de produsele industriale prin faptul că implică intervenția directă a meșterului în procesul de fabricație, adesea cu elemente de unicitate și personalizare.” În mintea mea, apăreau vechile magazine de artizanat, cu lucruri făcute de mâna omului, cămăși populare, căni, covoare, prosoape, ceea ce astăzi întâlnim pe la târguri, unde se vând și se pot cumpăra amintiri, „souvenir”-uri, ca să fim în ton și de bon ton cu folosirea limbii franceze. Cred că de la artizanatul de altădată la obiectele artizanale de acum a intervenit o distanță, de sens, de acceptare. Și cum „trăind ( artizanal, deja ) în cercul … nostru strâmt”, mă întreb ce noroc să ne surâdă, pentru a găsi/ a înțelege calea de acces în și spre viitor.

     Artizanalul, altădată rural, cu lucruri din gospodării, a devenit urban și a ajuns la mare căutare, chiar și din perspectiva prețului. O înghețată, doar pentru că are specificația de artizanal, e de la sine înțeles mai scumpă. Berea se presupune a fi mai bună și de calitate, dacă e artizanală. Pâinea nu mai produce reacții nedorite în organism dacă e frământată numai cu ingrediente naturale. Dar nu așa ar trebui să fie toate ? De ce să existe două căi, una de serie, industrială, cu conținut ce ne periclitează existența, sănătatea, și alta așa-zis de ediție limitată, diferită, de colecție, care, spun cei avizați, ar fi mai benefică. Și, desigur, mai scumpă.

     Dacă ne referim la artă, la arte, la toate cele șapte arte, create de către artiști, presupunând intervenția originală, creația, mijloacele proprii, atunci ele nu sunt decât artizanale, în sensul dat astăzi produselor. Dacă ne referim la viața, atât de diferită și cu trăsături originale, și ea însăși este tot artizanală, pentru că fiecare și-o face după puteri și posibilități. Unde a stat ascuns pînă acum termenul de „artizanal” și de ce nu l-am folosit frecvent, dacă toate din jurul nostru au caracter artizanal ?... Și artizanalul ia teren în defavoarea masei, a producției de serie. Omul e artizan și artizanal, creator și creat la rândul lui.

      Am asemuit un timp termenul de „artizanal” cu ceva fals, răstălmăcit, derivat. Dar, mi-am dat seama că, de fapt, obiectul artizanal e mai veritabil decât perechea lui, până acum nenumită. Dacă este și mai agreat, lucrul acesta rămâne la alegerea fiecăruia dintre noi. „De gustibus non disputandum !”

    Îndreptându-ne spre sectorul umanist al vieții, cu presupusele manifestări culturale, spirituale, artistice, atâta timp cât ele nu se realizează după un tipar arhicunoscut și beneficiază de contribuții originale, de succes, acestea pot avea liniștit caracter artizanal, bucurându-se de ediții limitate, de sezon. La polul opus, domeniul științific este și el un loc prielnic adjectivului „artizanal”, deoarece un studiu trebuie să fie inedit și să folosească exclusiv capacitatea de analiză și modul de interpretare ale specialistului. Tehnologia se supune și ea trăsăturii artizanale, cu caracterul ei exclusivist, cu doza de actualitate și modernitate.

        Dar despre cărțile noastre, tipărite în regie proprie, de câte o sută, două sute de exemplare, pe care le plătim să apară ( vorba unui prieten, „toți plătim pentru ele”, din spirit de colegialitate ), este nimerit să vorbim și despre ele ca despre niște obiecte artizanale, din acelea care, la raft, ar trebui să aibă statut privilegiat, atâta timp cât artizanalul e ceva special, deosebit, obținut prin metode originale, din produse tradiționale și de calitate. Până nu demult, confundam artizanalul cu artificialul (de parcă, în rest, toate celelalte ar fi naturale, pe cât posibil ), dar acum mi-am dat seama că acolo unde unii văd un defect, alții consideră a fi o calitate. Cât de plictisitor ar fi ca lucrurile să fie la fel, din punct de vedere calitativ, nimeni nu ne poate spune. Trăim artizanal, într-o lume artizanală, uneori ca adevărați artizani.  Ultimul termen fiind aproape, din aceeași familie de cuvinte…