ELENA M. CÎMPAN. FILMUL VERII

      „Anul meu la Oxford” ( „My Oxford Year” ), lansat la 1 august 2025,  este pelicula ce rulează pe Netflix, cu subtritare în limba română, ce are mari șanse de a deveni „filmul verii”, judecând după faptul că s-a aflat în Top 10 al urmăritorilor din multe țări, chiar din prima zi.

       Poveste, personaje, decor, muzică își dau mâna într-o creație cinematografică de neuitat, în regia lui Iain Morris, după romanul cu același nume al Juliei Whelan. Cele două personaje centrale, Anna de la Vega, interpretată de actrița Sofia Carson, și Jamie Davenport, ce-i revine actorului Corey Mylchreest, ilustrează și decodifică o teorie a lui Henry David Thoreau, filosof american, cunoscut mai ales pentru cartea „Walden” ( „Viața în pădure” ), în care vorbește despre o viață simplă în mijlocul naturii, din care este extrasă sintagma, des folosită în film, de „a trăi deliberat”. Ce înseamnă aceasta și cum viața dejoacă planurile aflăm din parcursul filmului.  Frumoasa, eleganta, inteligenta Anna de la Vega este o tânără din New York, cu rădăcini în Brazilia, care ajunge la Oxford pentru un master, planul ei fiind „facultate, Oxford, Goldman, punct”, urmând să se întoarcă acasă pentru o carieră politică. Interesul studiului ei la Oxford îl reprezintă poezia victoriană și atracția încă din copilărie pentru bibliotecă. În acest context îl întâlnește pe Jamie Davenport, asistentul renumitei profesoare Styan, care susține seminarii cu studenții masteranzi. Tânăr, citit, educat, Jamie o atrage pe Anna, prin erudiție și comportament. Atracția este reciprocă, iar numitorul comun, limbajul de legătură este pe bază de cărți, de citate, în care cei doi se regăsesc și de aceea petrec timp în bibliotecă și în sala de lectură. De aici până a se îndrăgosti unul de altul nu este decât un pas, umbrit apoi de boala tânărului, vulnerabil ereditar, chiar dacă provenea dintr-o familie bogată. Împreună, Anna și Jamie plănuiesc turul Europei, dar destinul schimbă planurile. Finalul filmului este unul deschis, spre meditație, ce transmite emoție și resemnare, optimism și iubire fără niciun stăvilar. Călătoriile pot fi continuate și în unul, pot fi visate, așa cum în vis apar cei dispăruți. Rămasă singură, Anna hotărăște să nu se mai întoarcă în America, îi comunică mamei decizia ei și continuă ea cursul lui Jamie, cu aceeași pasiune, în același stil, de a-i atrage pe studenți, de la început, cu un tort, pe care îl savurează împreună. „A trăi deliberat” suferă modificări, în sensul că nu doar un plan contează, ci și intensitatea momentului, și că „eternitatea se naște în prezent.”

      Filmul este numit „comedie romantică”, „un Notting Hill pentru Gen Z”, dar este mult mai mult, este și profund, de idei, este și liric, cu pasaje de poezie ( Wilde, Yeats ), este și o reflectare a vieții de student, la Oxford, cu tradițiile de acolo, cu umor, cu ironie, cu pub-uri, cu petrecere a timpului în multiple feluri, toate în lumina unei formări personale, profesionale, cu dorințe, cu vise, care, uneori, rămân doar vise.