Icu Crăciun: GAZETA TRANSILVANIEI din 1889

În cotidianul Gazeta Transilvaniei, (nr 223, din 5/17 octombrie, anul LII, din 1889), ce apărea la Brașov, citim un articol stufos, intitulat Sfințirea școalei din Rodna-veche, semnat de învățătorul S. Mureșianu.

            La început, autorul prezintă un scurt istoric al acestei școli, arătând că s-a ridicat „la îndemnulu fericitului și de piă memoriă Ioanu Marianu, fostulu vicaru foraneu alu Rodnei, sub ale cărui auspicii s-au înființatu tote școlile din alu II regimentu românu de graniță”. Inițial, „instrucțiunea […] o predau cantorii bisericești și consta mai cu seamă din rugăciuni și deprinderi în cetirea cărțiloru cu litere cirilice (Bucovnă). Der cu încetulu, prin străduință neobosită a neuitatului vicaru, s’a regulat cursulu școlaru, pe mai multe luni, er din cârciumăritulu trilunaru‚ s’a început crearea fondului școlaru, din care s’au sistematu salarii ficse în bani pentru învățătorulu. De sine se înțelege, că și salariele acelea erau la început foarte modeste. Der cu toate acestea, școla din Rodna a avutu în totulu timpuluiu învățători harnici și conscii de înalta lor chemare, […] unii au trecut la vecinica odihnă, er alții repășindu, au ocupatu alte funcțiuni și încă forte înalte, precum e d-lu Florianu cav. de Porcius, vice-căpitanu emeritatu și renumitulu botanicu-românu, carele și astădi în adânci bătrânețe lucrează numai și numai spre cultivarea și luminarea neamului Românescu, adunându o colecțiune forte bogată de plante din ținutulu acesta. Dânsul a mai tipăritu și compusu cartea Flora fanerogamă a districtului Năsăudu, apoi alte lucruri interesante, și dacă bunul Dumnezeu îlu va ține în pace și vigurosu câtu de mulți ani […] ne va lăsa nouă Românilor și un Herbaru prețiosu și alte comori sciențifice. Altu bărbatu demnu mai este și D-lu Florianu Domide ces. reg. căpitanu emeritu; Cosma Anca, fostu directoru normalu în Năsăudu; Avacomu Anca, casar, colectoru; Ionu Bindiu, trecutu în România, Zaharia Popu, not. com. și alții mai mulți”.

            Despre clădirea școlară, S. Mureșianu notează că „n’a avutu unu edificiu stabilu propriu, ci a fost adăpostită din o casă în alta până la anulu 1856”. De la această dată, școala a fost instalată în casa fostului medic militar (Becher), „unde a rămas până în anulu 1870, când a devenit „școla românească gr. cat, după legea XXXVIII din 1868. În 1873, s-a întăbulat pe numele foștilor „grănițeri” și a urmașilor acestora „spre scopuri scolastice și culturale”. Sediul a fost reparat și adaptat la săli de clasă. „Deră bucuria Românilor nu ținu multu”. Școala romano-catolică „a minarilor au prefăcut’o în școlă de statu”, pârând autorităților că „Românii nu folosescu edificiulu căpitanuluiu spre scopuri de cultură”, astfel că în 1876, „tinerimea școlară cu învățătoru și parochulu, ca președinte, au fost scoși cu asistență de gendarmi din edificiulu școlei loru”. Din 1876, școala românească din Rodna n-a mai avut local, fiind, din nou, adăpostită în diferite case timp de 12 ani, perioadă în care au fost îndemnați să-și dea copiii la școala ungurească. Românii rodneni s-au hotărât să-și construiască propriu edificiu școlar, astfel că, între anii 1888 și 1889, „au ridicatu unu edificiu de școlă forte frumosu”, iar „în 29 Septembrie s’a sfințitu”. Cu această ocazie, a fost invitat vicarul Gregoriu Moisilu, […], dar „bătrânețile și un morbu greu l’au reținutu de a pute participa”. Conducătorul ceremoniei a fost numit „Vasilie Groze, parochulu Maierului”. La ora 8, a început liturghia prin preoții Vasilie Groze din Maieru, Ilarion Filipoi din Rodna-nouă (Șanț), Iosifu Balu din Ilva Mare, Coșbucu din Leșiu, Avramu (cooperator în Maieru), iar ca diacon „Gerasim Domide, parochulu din Rodna-veche”. După liturghie, a urmat sfințirea noului local de școală. „Cântările le’au esecutat învățătorii din Rodna-veche, Maieru, Leșiu și alții”. A vorbit părintele Groze, care a lăudat hărnicia rodnenilor în privința edificării, într-un timp atât de scurt, „a unui localu de școlă, care va fi farul și templu neclătitu pentru tânăra generațiune”. Cheia noului edificiu a fost înmânată „parochului Gerasim Domide”, care a ținut „o vorbire forte acomodată și instructivă, îndemnându poporulu ca să iubească școla și progresulu în cultură, lăsând ca motto cuvintele: Luminează-te și vei fi, voiesce și vei pute! Deși timpul „a fostu forte ploiosu și nefavoritoru, totuși poporulu a fost forte multu, er  inteligența atât din locu, fără deosebire de națiune sau stare, precum și din comunele învecinate ne-au onoratu cu presența domniiloru loru”. Cu această ocazie, s-a sfințit și casa parohială. Banchetul s-a ținut în noul edificiu al școlii, la care au participat peste 50 de persoane. „S’a vorbitu de armonie între neamuri etc.”. La petrecere, printre alții/altele, au participat și „3 dame în costume românesci forte frumose, aduse din România”.

                                                                                       Icu Crăciun