Părintele Vasile Beni: Darurile sufletești pe care ni le oferă sfânta biserică

      Să iubim Biserica precum iubim casa părintească... La Biserică venim cu neputințe, cu păcate, cu lacrimi și cu poveri.....Aici sufletul obosit găsește odihnă....Aici inima zdrobită găsește mângâiere....Aici omul descoperă că Dumnezeu nu l-a părăsit....

         Dragii și bunii noștri credincioși!

      Cu ajutorul bunului Dumnezeu, astăzi prăznuim Pogorârea Duhului Sfânt — Rusaliile, ziua în care s-a născut Biserica lui Hristos. Nu întâmplător, această sărbătoare este plină de lumină, de verdeață și de viață, pentru că Duhul Sfânt este Cel care dă viață sufletului omenesc.

       În această zi sfântă suntem chemați să înțelegem mai profund: ce este Biserica, când a fost întemeiată și ce daruri primim prin ea.

    Ce este Biserica? Biserica nu este doar o clădire din piatră, ci este casa lui Dumnezeu și locul întâlnirii omului cu Hristos. Ea este Trupul tainic al Domnului, familia celor credincioși, corabia mântuirii care ne poartă prin furtunile acestei lumi.

    O biserică poate fi mică sau mare, bogată sau săracă, dar frumusețea ei adevărată vine din rugăciunile, lacrimile și credința oamenilor care intră în ea.

Pe ușa unei biserici erau scrise aceste cuvinte minunate: „Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân și binecuvântare celor ce pleacă!”

Ce cuvinte adânci! Pentru că omul care intră în biserică tulburat găsește pace. Cel care rămâne în Biserică găsește bucurie. Iar cel care pleacă după rugăciune duce cu el binecuvântarea lui Dumnezeu.

   Când a fost întemeiată Biserica? Biserica s-a întemeiat în ziua Rusaliilor, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli în chip de limbi de foc. Atunci oamenii au început să audă Evanghelia fiecare în limba sa, iar inimile lor s-au deschis către Dumnezeu. În acea zi s-au botezat mii de oameni și astfel a început lucrarea Bisericii în lume — o lucrare care continuă până astăzi.

      Ce daruri ne oferă Biserica? Multe și nenumărate sunt darurile pe care ni le oferă sfânta biserică

1. Darul adevărului. Într-o lume plină de confuzie și minciună, Biserica păstrează adevărul Evangheliei neschimbat. Aici învățăm cine este Dumnezeu, care este rostul vieții și cum putem dobândi mântuirea.

2. Darul rugăciunii. În Biserică omul învață să vorbească cu Dumnezeu. Rugăciunea liniștește sufletul, întărește inima și aduce pace în familie și în viață.

3. Darul Sfintelor Taine. Prin Sfintele Taine primim harul lui Dumnezeu:

• prin Botez devenim fii ai lui Dumnezeu;
• prin Spovedanie primim iertarea păcatelor;
• prin Sfânta Împărtășanie ne unim cu Hristos;
• prin Cununie familia primește binecuvântare;
• prin Maslu sufletul și trupul se întăresc.

4. Darul iubirii și al comuniunii. Biserica ne învață să nu trăim egoist. Aici învățăm să iertăm, să ajutăm, să plângem cu cei ce plâng și să ne bucurăm cu cei ce se bucură.

5. Darul speranței. Când omul cade în deznădejde, Biserica îi spune: „Nu ești singur. Dumnezeu te iubește”. Ea ridică pe cel căzut și întărește pe cel slăbit.

6. Darul sfințeniei. Biserica nu doar vorbește despre Dumnezeu, ci îl conduce pe om la sfințenie. Toți sfinții au crescut în Biserică, hrănindu-se cu rugăciune și cu harul Duhului Sfânt.

    Se spune că un om a plecat supărat din biserică și a zis:       — Nu mai merg niciodată! În biserică sunt oameni care bârfesc, oameni care judecă, oameni fățarnici...

Un bătrân înțelept i-a spus:

— Înainte să pleci pentru totdeauna, fă un lucru: ia un pahar plin cu apă și înconjoară biserica de trei ori fără să verși o picătură.

Omul a făcut întocmai.

Când s-a întors, bătrânul l-a întrebat:

— Ai văzut pe cineva bârfind?
— Nu.
— Ai văzut pe cineva judecând?
— Nu.
— De ce?
— Pentru că eram atent să nu vărs apa.

Atunci bătrânul i-a spus:

— Așa este și în Biserică. Dacă omul vine cu ochii la Hristos și cu grijă pentru sufletul său, nu mai are timp să vadă greșelile altora.

       Biserica nu este spitalul celor perfecți, ci vindecarea celor răniți. Toți venim aici cu neputințe, cu păcate, cu lacrimi și cu poveri. Dar aici lucrează Duhul Sfânt. Aici sufletul obosit găsește odihnă. Aici inima zdrobită găsește mângâiere. Aici omul descoperă că Dumnezeu nu l-a părăsit.

Să nu ne depărtăm de Biserică. Să nu lăsăm rugăciunea doar pentru vremuri grele. Să nu venim la Dumnezeu numai când ne doare ceva.

     Ci să iubim Biserica precum iubim casa părintească. Pentru că aici ne-am botezat, aici am învățat să spunem „Tatăl nostru”, aici plângem și aici mulțumim.

Iar când vom pleca din lumea aceasta, tot Biserica se va ruga pentru sufletul nostru. Să-I cerem astăzi Duhului Sfânt să aprindă și în inimile noastre focul credinței, al iubirii și al păcii.

Și ori de câte ori vom intra în biserică, să simțim și noi: „Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân și binecuvântare celor ce pleacă!”Amin.

Pr. Vasile Beni.