Părintele Vasile Beni: Darurile nevăzute ale Sfintei Liturghii

                    Pe ușa unei biserici era scrisă o inscripție de o simplitate și o frumusețe aparte: „Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân, binecuvântare celor ce pleacă!” Să aveți pace în suflete, bucurie în inimă și binecuvântarea lui Dumnezeu în toate zilele vieții voastre!

                               Dragii și bunii noștri credincioși!

             Evanghelia de astăzi, a Duminicii a opta după Rusalii ne vorbește despre una dintre cele mai mari minuni săvârșite de Mântuitorul Hristos: înmulțirea celor cinci pâini și a celor doi pești. La prima vedere, pare o minune a hranei trupești. Dar Sfinții Părinți ne învață că această minune este o pregătire pentru un dar și mai mare: Sfânta Euharistie. Hristos nu a venit doar să sature foamea trupului, ci, mai ales, foamea sufletului.

    În realitate, la fiecare Sfântă Liturghie Dumnezeu revarsă asupra noastră daruri nevăzute, pe care ochii trupului nu le pot vedea, dar pe care sufletul le poate trăi. Haideți să ne oprim doar la câteva dintre ele:

         Primul dar este întâlnirea vie cu Hristos. La Liturghie nu asistăm la o simplă ceremonie religioasă și nici nu comemorăm un eveniment din trecut. Intrăm în prezența Dumnezeului Celui viu. Cerul și pământul se unesc, îngerii slujesc împreună cu oamenii, iar Hristos este prezent în mijlocul poporului Său.

       Cuvântul lui Dumnezeu este al doilea dar, care luminează mintea și încălzește inima. Într-o lume în care auzim zilnic mii de cuvinte, la Liturghie răsună singurul cuvânt care poate schimba viața și conduce spre mântuire.

      Cel de-al treilea dar este iertarea și vindecarea sufletului. Chiar dacă nu ne împărtășim la fiecare Liturghie, participarea cu pocăință, rugăciune și atenție spală multe dintre neputințele noastre, întărește voința și ne apropie de Dumnezeu.

          Al patrulea și cel mai mare dar este Sfânta Împărtășanie, Trupul și Sângele Domnului. După cum mulțimile au fost hrănite cu pâinea înmulțită în pustie, tot astfel noi suntem hrăniți cu Pâinea Vieții, Care S-a coborât din cer. Aceasta este hrana nemuririi și arvuna vieții veșnice.

        Al cincilea dar este comuniunea cu întreaga Biserică. Nimeni nu se mântuiește singur. La Liturghie ne rugăm împreună, purtăm poverile unii altora și devenim un singur trup în Hristos.

         Al șaselea dar este pacea lui Hristos. Câți oameni intră în biserică apăsați de griji și ies cu sufletul mai liniștit! Nu pentru că toate problemele s-au rezolvat, ci pentru că L-au întâlnit pe Cel care a spus: „Pacea Mea o dau vouă”.

     Al șaptelea dar este puterea de a trăi creștinește. La sfârșitul Liturghiei nu ni se spune: „Rămâneți aici”, ci suntem trimiși în lume să fim lumină, sare și mărturisitori ai lui Hristos.

        Un copil își întreba bunicul: – Bunicule, de ce mergem la Sfânta Liturghie în fiecare duminică? Eu nu văd că se schimbă ceva. Bunicul i-a dat un coș de nuiele și i-a spus:
– Adu-mi apă din râu cu el. Copilul a încercat de mai multe ori, dar apa se scurgea de fiecare dată. Dezamăgit, a spus:
– Nu se poate. Coșul nu păstrează nimic. Bunicul a zâmbit:
– Privește-l acum. Coșul, care înainte era plin de praf și murdărie, devenise curat și strălucitor. Bunicul i-a spus:
– Așa este și cu sufletul la Sfânta Liturghie. Poate că nu vezi întotdeauna ce primești, dar Dumnezeu îl spală, îl luminează și îl întărește cu daruri nevăzute.

    Să nu uităm niciodată că toate aceste daruri nevăzute se revarsă asupra noastră în sfânta Biserică, locul în care cerul se întâlnește cu pământul, iar Dumnezeu Se întâlnește cu omul. Aici se săvârșește Sfânta Liturghie, cea mai mare comoară lăsată de Mântuitorul Hristos Bisericii Sale. Aici ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu, aici ne rugăm împreună, aici primim iertare, pace și, mai presus de toate, Trupul și Sângele Domnului, spre viața de veci.

        Biserica nu este doar o clădire zidită din piatră, ci este casa Tatălui ceresc, corabia mântuirii și locul în care Dumnezeu ne așteaptă de fiecare dată cu brațele deschise și pe care Eminescu o numea ”Mama poporului român”.       

Pe ușa unei biserici era scrisă o inscripție de o simplitate și o frumusețe aparte: „Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân, binecuvântare celor ce pleacă!”

       Aceste cuvinte exprimă taina fiecărei Sfinte Liturghii. Venim apăsați de griji și de poverile vieții, iar Dumnezeu ne dăruiește pace. Rămânem în rugăciune și în comuniune cu El, iar sufletul nostru se umple de bucurie. Plecăm apoi în casele și în lumea noastră, purtând binecuvântarea Lui, ca să fim lumină pentru cei din jur.

         De aceea, vă doresc din toată inima ca fiecare participare la Sfânta Liturghie să fie pentru dumneavoastră o adevărată întâlnire cu Hristos Cel viu. Să veniți întotdeauna cu credință, să rămâneți cu inimile deschise și să plecați întăriți de harul lui Dumnezeu.

Să aveți pace în suflete, bucurie în inimă și binecuvântarea lui Dumnezeu în toate zilele vieții voastre! Amin.

Pr. Vasile Beni