DUMINICA RUSALIILOR

Ar fi cele două învățături la care aș dori să mă opresc în cuvântarea de astăzi,acum când sfânta Biserică prăznuieşte evenimentul ,,Pogorârii Duhului Sfânt” peste Sfinţii Apostoli - Cincizecimea sau Rusaliile, cum i se mai spune în popor. Și fiecare din aceste denumiri reflectă un aspect sau altul al acestui mare eveniment din istoria mântuirii neamului omenesc din robia păcatului.
1)Semnificația sărbătorii-I se spune ,,Pogorârea Duhului Sfânt” pentru că acum puterea Duhului Sfânt s-a revărsat asupra Sfinţilor Apostoli, înzestrându-i cu „putere de sus " pentru marea lor misiune de propovăduire a Evangheliei tuturor popoarelor. Evenimentul acesta s-a petrecut la 50 de zile după învierea din morţi a Mântuitorului Iisus Hristos, şi de aici numirea de „ Cincizecime ", care era una din marile sărbători ale poporului evreu, dar care a primit un pronunţat caracter creştin, iar numirea de „ Rusalii" vine de la o sărbătoare a romanilor numită „Rosalia", care înseamnă trandafir, zi în care cetăţenii romani mergeau cu trandafiri la mormintele celor decedaţi, obicei păstrat şi la poporul nostru român, căci astăzi în unele părţi ale ţării se merge la cimitire pentru a se pune flori şi trandafiri la căpătâiul celor decedaţi, iar în biserici se aduc crengi şi frunze de nuc, tei sau spice de grâu, care simbolizează „puterea cea de viaţă făcătoare a Duhului Sfânt", primind astfel un pronunţat caracter creştin, nădăjduind ca de această putere să se învrednicească şi cei vii, dar şi cei morţi. Care este folosul duhovnicesc pentru fiecare dintre noi.In urmă cu 10 zile, când am prăznuit înălţarea la cer a Mântuitorului, în Evanghelia citită atunci la Sfânta Liturghie ni s-a relatat că înainte de înălţare Mântuitorul le-a făgăduit sfinţilor Săi ucenici şi apostoli că le va trimite lor un povăţuitor, adică pe Duhul Sfânt, a treia Persoană a Sfintei Treimi, care îi va povăţui pe ei spre tot adevărul în activitatea lor misionară de propovăduire a Evangheliei în toată lumea.Intăriţi sufleteşte cu această făgăduinţă a Domnului Iisus Hristos, apostolii, ucenicii şi Maica Domnului s-au întors în Ierusalim de pe Muntele Măslinilor, unde Domnul S-a înălţat la cer, şi aici în Ierusalim într-o cameră stăteau ascunşi de frica iudeilor, rugându-se lui Dumnezeu şi aşteptând împlinirea acestei făgăduinţe.Şi iată că astăzi, la 10 zile de la înălţarea la Cer, şi la 50 de zile după învierea Sa din morţi, Dacă se spune că acum, la Cincizecime, Duhul Sfânt S-a pogorât asupra sfinţilor apostoli, asta nu înseamnă că El nu a existat şi mai înainte. Sfânta scriptură spune că încă de la crearea lumii Duhul lui Dumnezeu (puterea de viaţă a Duhului Sfânt) se purta deasupra apelor (Gen. 1,2); că Duhul Sfânt e Acela care a inspirat şi a umplut de înţelepciune pe drepţii şi proorocii Vechiului Testament pentru a vesti oamenilor voia lui Dumnezeu. Prezenţa Duhului Sfânt s-a arătat apoi şi la Botezul Mântuitorului în râul Iordan, când s-a pogorât în chip de porumbel asupra Lui (Mc. 1,10).Acum, la Cincizecime, însă, începe lucrarea de sfinţire şi desăvârşire a lumii până la sfârşitul veacurilor a Duhului Sfânt, căci ne spune învăţătura de credinţă a Bisericii: Dumnezeu Tatăl este Creatorul lumii; Dumnezeu Fiul este Mântuitorul lumii şi Duhul Sfant este Sfinţitorul lumii, fără să socotim că sunt trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu, dar întreit în persoane. Evident că este greu de înţeles cu mintea noastră limitată această taină a existenţei unui singur Dumnezeu după fiinţă, dar întreit în persoane, dar acceptăm lucrul acesta pe baza credinţei noastre în Dumnezeu şi în cuvintele Sfintei Scripturi.Apoi vuietul puternic şi limbile ca de foc care s-au arătat împărţite fiecărui apostol şi asupra Maicii Domnului sunt semnele văzute ale puterii nevăzute a Duhului Sfânt, care i-a înzestrat pe apostoli cu putere dumnezeiască, cu înţelepciune şi cu darul de a vorbi în limbi pe care ei nu le cunoşteau atunci. Cu acest prilej al Cincizecimii, care era o sărbătoare mare iudeilor, se aflau la Ierusalim „ locuitori iudei, bărbaţi cucernici din toate neamurile câte sunt sub cer, şi fiecare îi auzea pe apostoli vorbind în limba lor despre faptele minunate ale lui Dumnezeu'”Invăţătura aceasta despre Duhul Sfânt şi despre lucrarea Lui este cuprinsă în Simbolul de Credinţă în care zicem: „Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin prooroci".
2)Importanța rugăciunii,,Împărate ceresc”-Toate rugăciunile pe care creștinul le înalță către bunul Dumnezeu au frumusețea și mesajul lor.Însă rugăciunea ,,Împărate ceresc”se adresează Duhului Sfânt și iată ce mărturisim și ce cerem în această rugăciune:,,Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților si Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre”.Observăm astfel de la început că rugăciunea "Împărate ceresc" se adresează celei de-a treia Persoane a Sfintei Treimi, Duhul Sfânt, Domnul de viață dătătorul, Care de la Tatăl purcede (după cum mărturisim în Simbolul Credinței)."Împărate ceresc" este probabil una dintre cele mai cunoscute rugăciuni, alături de "Tatăl nostru" (Rugăciunea domnească) și de Psalmul 50 al lui David. Face parte din așa-zisele "rugăciuni începătoare", adică acele rugăciuni pe care le auzim la începutul multor slujbe, inclusiv la începutul rugăciunilor noastre obișnuite de dimineață si de seară: "Împărate Ceresc", ”Sfinte Dumnezeule” (de 3 ori), "Prea Sfântă Treime", "Tatăl nostru".În plus, se obișnuiește să se citească "Împărate Ceresc" pentru a-L chema pe Duhul Sfânt înainte de începerea oricărui lucru. Unul dintre aceste cazuri este rugăciunea din slujbele bisericești. Iar acest lucru, cred, explică includerea rugăciunii "Împărate Ceresc" între rugăciunile începătoare. Ne adresăm Duhului Sfânt ca unui Împărat al cerurilor –tot așa și în rugăciunea Domnească: "Tatăl nostru, care ești în ceruri...". Urmează apoi apelativul "Mângâietorule.Astfel L-a numit Mântuitorul pe Duhul Sfânt într-o convorbire cu ucenicii: "Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul adevărului, pe care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște; voi Îl cunoașteți că rămâne la voi și în voi va fi!" (Ioan 14, 16-17). Pe lângă sensul evident "cel care mângâie, alină", acest cuvânt poate fi înțeles, de asemenea, în sensul de "mijlocitor", "Dumnezeu", "ocrotitor".Despre Duhul Sfânt, precum și despre Dumnezeu "în general", vorbim de omniprezență "Care pretutindenea ești". Expresia care urmează, "toate le plinești", înseamnă "pe toate le umpli cu Tine". Cu toate acestea, aici se poate vedea ceva și mai mult: Duhul Sfânt nu umple pur și simplu în mod "mecanic" universul cu Sine, ci El îl animă, în fiecare secundă îi întreține existența, altfel totul s-ar dezintegra și s-ar împrăștia.Mai există în această rugăciune o expresie pe care, după cum vă puteți imagina, mulți o înțeleg greșit: "Vistierul bunătăților" nu înseamnă nicidecum că Duhul Sfânt este un fel de comoară pentru oamenii buni. Nu, Duhul de viață făcător este vistieria celor bune, fericite, izvorul și rezervorul a tot binele și al curăției.În continuare Îl numim pe Duhul Sfânt ”Dătător de viață”. Aici este necesar să amintim o altă cântare pe care o auzim adesea la priveghere: "Prin Duhul Sfânt tot sufletul viază și întru curăție se înalță..."Toate aceste cuvinte și expresii despre care am vorbit până acum sunt apelative folosite în aproximativ două treimi din rugăciune. Urmează apoi partea de cerere. Ce Îi cerem lui Dumnezeu Duhul Sfânt? Îi cerem ”să vină și să se sălășluiască întru noi". Acest lucru poate fi înțeles în două moduri (iar o înțelegere nu o exclude pe cealaltă): fie ne dorim ca fiecare dintre noi să devenim casă a Duhului Sfânt, biserică a lui Dumnezeu, fie ca (cf. In 1, 14) Duhul Sfânt să se sălășluiască printre noi, între noi, unindu-ne într-Unul Trupul lui Hristos.Cerem apoi ca Duhul Sfânt, sălășluit în noi, să ne curețe de toată întinăciunea, adică de patimă, de păcat și pentru ca El,Bunul să ne mântuiască sufletele, adică să ne izbăvească de puterea lumii, a diavolului, ba încă și de patimile noastre, și ca El să ne dăruiască Împărăția Cerurilor, propria Sa Împărăție .Şi acum să vedem, aşa cum am spus la începutul cuvântului, care este folosul nostru sufletesc din praznicul de astăzi, care este importanţa lui.
1. Pentru Biserică, Pogorârea Sfântului Duh este actul de întemeiere a Bisericii creştine, luând fiinţă prima comunitate bisericească formată din peste 3000 de persoane. Această primă comunitate creştină a crescut până în ziua de astăzi şi va creşte până la sfârşitul veacurilor, pentru a cuprinde cât mai mulţi oameni, căci spune Sfânta Scriptură: „Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină".
2. Acum, la Cincizecime, Sfinţii Apostoli au fost investiţi cu putere dumnezeiască pentru marea lor misiune de propovăduire a Evangheliei la toate neamurile, după cuvântul poruncit lor de Mântuitorul: „Drept aceea mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,învățâdu-I să păzească toate și iată Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”.
3. După Pogorârea Duhului Sfânt, apostolii au mers în toată lumea, au propovăduit Evanghelia la toată făptura, au întemeiat Biserici, au hirotonit preoţi, pentru ca aceştia să continue întreita lucrare misionară de propovăduire a Evangheliei, de sfinţire a credincioşilor prin harul sfintelor slujbe şi de povăţuire a credincioşilor pe cărările mântuirii.
4. Pentru noi, cei credincioşi, Pogorârea Duhului Sfânt are importanţă prin aceea că ni s-a dat posibilitatea fiecăruia să ne putem mântui prin colaborarea noastră cu harul dumnezeiesc pe care îl primim în Biserică prin Sfintele Taine şi alte slujbe bisericeşti, lucru care este bine scos în evidenţă de cuvintele: sf.Serafim de Sarov care spunea că scopul vieții creștine este dobândirea Duhului Sfânt,de aceea cei care participăm la sfânta și dumnezeiasca Liturghie,primim binecuvântarea pri mâna preotului care zice:„Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi cu toţi".Amin!