Pr. Vasile Beni: Suntem în Ziua de Rusalii. Însușirile importante ale Duhului Sfânt

Ziua de Rusalii sau Cinzecimea este ziua când Duhul Sfânt a fost trimis în lume  să întemeieze în chip văzut Biserica, ca adunare a omenirii ce crede în Dumnezeul Fiul.Cincizecimea deschizând vistieria vieţii noi şi eterne, dovedind că Duhul Sfânt are rolul de a conferi darurile mântuirii şi de a ne ajuta la însuşirea lor în mod real şi activ. Prin Duhul Sfânt Hristos rămâne cu noi până la sfârșitul veacului. Așadar, Duhul Sfânt este cel care uneşte pe Hristos cu oamenii sau pe oameni cu Hristos. Duhul cel Preasfânt ne deschide către Hristos, Care ne duce la Dumnezeu Tatăl. Cu alte cuvinte nimeni nu poate deveni hristofor fără a deveni mai întâi pnevmatofor, adică purtător de Duh.                                                                                                  Iar cea mai frumoasă și completă formă de prezentare a Duhului Sfânt se găsește nu în tratate teologice complexe, ci într-o scurtă și profundă rugăciune, ce îi este direct adresată, numită rugăciunea ,,Împărate ceresc” și cu care începe aproape orice slujbă, rostindu-se aproape tot timpul anului bisericesc, de la Rusalii și până la următorul Paște.                                                                                                        Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților si Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin.                        În această rugăciune regăsim toate însuşirile importante ale Duhului Sfânt.Să ne oprim pe scurt la fiecare dintre ele dar şi la lucrarea Duhului Sfânt în lume şi prezenţa acestuia în viaţa noastră.                                   1.Însuşirile importante ale Duhului Sfânt

          a. Împărat ceresc. Desemnează divinitatea Duhului Sfânt, ce-a de-a treia persoană a Sfintei Treimi, egală cu Tatăl și Fiul.Aşa cum mărturisim în Crez:,,Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci.”    b.  Mângâietor. Însuși Hristos arată că Duhul Sfânt va mângâia lumea, cum și Iisus a făcut-o. El promite ucenicilor întristați la auzul veștii că Hristos se va sui la Tatăl, că nu îi va lăsa orfani, ci va veni la ei, dar sub altă lucrare, veșnică: ,,Şi Eu Îl voi ruga pe Tatăl, şi alt Mângâietor vă va da vouă, pentru ca în veac să rămână cu voi” (Ioan 14, 16).                         c. Duhul Adevărului. Tot Hristos spune că Duhul Sfânt este un Duh al Adevărului divin, în cadrul aceleiași promisiuni de revenire la ucenici: “Duhul Adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nici nu-L cunoaşte; Îl cunoaşteţi voi, de vreme ce la voi rămâne şi întru voi va fi.” (Ioan 14,17). Însuși Hristos se autodefinește ca fiind Calea, Adevărul și Viața. Este și motivul pentru care Duhul Adevărului mai este numit și Duhul lui Hristos, cel prin care Hristos lucrează în Biserică. “Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.” (Ioan 15,26)  d. Duhul este pretutindeni. Fiind Dumnezeu, Duhul Sfânt este omniprezent. Cu toate acestea, există un singur loc unde nu poate fi prezent: lumea păcatului, care nu poate cunoaște sfințenia lui Dumnezeu. Căci sfințenia nu este ceva magic,  care vine peste om împotriva voinței sale sau fără ca el să cunoască. Dimpotrivă, sfințenia este asumare deplină și conștientă a unei vieți morale.                                                      e. Duhul le (îm)plinește pe toate. Când Dumnezeu a făcut lumea, a privit și a văzut că toate erau “bune foarte”. Adică erau bune potrivit scopului cu care au fost făcute. Dar împlinirea acestui scop nu se face decât prin exercitarea binelui, a virtuților, a sfințeniei.Sfințenia înseamnă iubire. Iar lucrarea în lume a Duhului Sfânt este, în esență, lucrarea iubirii. Căci, dincolo de toate teologhisirile despre Dumnezeu, rămâne un adevăr simplu și etern: “Cel ce nu iubeşte, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este iubire.” ( 1 Ioan 4,8)                                                          Dacă am vorbit de însușirile și lucrarea Duhului Sfânt, se cuvine să amintim și roadele Duhului Sfânt. Ele sunt amintite atât în Noul Testament, cât și în Vechiul Testament.Astfel, Sf. Ap. Pavel spune că: “roada Duhului este iubire, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, facere de bine, credincioşie, blândeţe, înfrânare, curăţie” (Galateni 5, 22-23).              f. Vistierul bunătăților. Formula concluzionează tot ce am scris mai sus despre roadele Duhului, care sunt numite “bunătăți”. Iar Duhul este “vistierul” lor, adică depozitarul și administratorul lor, cel ce le generează și le aduce omului,  dacă acesta le vrea.                                                       g. Dătător de Viață. În înțeles teologic, Viața este trăirea omului în Dumnezeu, prin cunoașterea Lui. Dar și termenul “cunoaștere” este complex, el desemnând nu doar luarea la cunoștință a ceva, ci experierea acelui ceva, trăirea intimă a unor adevăruri. Prin urmare, dacă Hristos este Viața, Duhul Sfânt îl aduce lumii pe Hristos, sfințind întreaga creație.

2.Lucrarea Sfântului Duh în lume

Chiar dacă îl numim pe Tatăl, Creatorul, pe Fiul, Mântuitorul şi pe Sfântul Duh, Sfinţitorul, Persoanele Sfintei Treimi nu lucrează în lume separate Una de Cealaltă, ci Ele conlucrează. Pentru a arăta această conlucrare, Biserica foloseşte sintagma: Tatăl lucrează prin Fiul în Duhul Sfânt.

Lucrarea Duhului Sfânt începe de la crearea lumii: întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor (Fac. 1, 2). După învăţătura Bisericii, El este Cel care a dat viaţa materiei create: Duhul este cel ce dă viaţă (In. 6, 63).De asemenea,  Duhul Sfânt a vestit pe Hristos proorocilor: „După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci...” (Evr.l, 1); S-a coborât asupra Sfintei Fecioare Maria: ...Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine... (Lc. 1, 35); S-a arătat Mântuitorului la Botez: Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. (Mc. 1, 10);A  apărut sub chipul unui nor de lumină la Schimbarea la Faţă: ...un nor luminos i-a umbrit pe ei... (Mt. 17, 5). La Cincizecime, Duhul Sfânt a fost trimis de Dumnezeu-Fiul pentru a desăvârşi lucrarea de mântuire, întemeind în felul acesta Biserica (Fapte, cap.2).

3.Efectele prezenţei Duhului Sfânt în viaţa creştinilor

Duhul Sfânt ni se transmite nouă prin Sfintele Taine şi Ierurgiile Bisericii.Roadele prezenţei Duhului Sfânt sunt aşa cum am amintit: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrănarea, curăţia (Gal. 5, 22-23).Tot roade ale Duhului Sfânt sunt: pacea sufletească, întrucât este numit Mângâietorul (In. 14, 26); instaurare dreptăţii. Duhul Adevărului (rugăciunea „Împărate Ceresc"); consolidarea unităţii şi a solidarităţii dintre oameni: Ca toţi fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una...(In. 17, 21); bunătatea: Vistierul bunătăţii (rugăciunea „Împărate Ceresc"); curăţirea sufletului de patimi: Vino şi te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea (rugăciunea „Împărate Ceresc"). Sfântul Duh este Cel Care ne deschide inima şi ne luminează mintea prin harul divin, pentru ca noi să ne putem întâlni cu Hristos. Cea mai mare roadă a Duhului Sfânt este dobândirea sfinţeniei: “Dar v-aţi spălat, dar v-aţi sfinţit, dar v-aţi îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos şi în Duhul Dumnezeului nostru. (I Cor. 6, 11).                                                                                               În iconografie, Duhul Sfânt este simbolizat prin două reprezentări majore: porumbelul și focul. Acestea fac trimitere atât la roadele Sale, cât și la lucrarea Sa sfințitoare. Porumbelul este consacrat ca simbol universal al păcii,  iar focul este simbolul vieții duhovnicești,  un foc al inimii,  foc al dragostei de Dumnezeu și aproapele. Când ucenicii se întâlnesc cu Hristos cel Înviat, mărturisesc: „Oare, nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile?” (Luca 24, 32).

Apropiindu-ne de încheiere,cu bucurie, așteptând mângâierea și lumina Rusaliilor, să nu uităm că Sfântul Duh ne naşte ca fii ai lui Dumnezeu prin taina Botezului, ne întăreşte în credinţă prin Taina Mirungerii, ne curăţă, ne spală de întinăciunea păcatului prin taina Pocăinţei, ne mângâie şi ne ajută să purtăm suferințele și greutăţile prin Taina Sfântului Maslu, ne dă părinţi sufleteşti prin Taina Preoţiei,  sfinţeşte bucuriile căsniciei prin Taina Nunţii şi, în final, ne uneşte cu Hristos Domnul prin Taina Euharistiei. Astfel, viaţa noastră pământească este călăuzită de lumina harului Sfântului Duh.Amin !

pr.Vasile Beni