„Ceea ce faci pentru alții ... aceea rămâne !”

   „Ceea ce faci pentru tine, piere odată cu tine, ceea ce faci pentru alții, aceea rămâne !”, este un adevăr care și-a dovedit valabilitatea mulți ani.

   În istorie găsim multe exemple, unul ar putea fi  VASILE  NICOLA URS,  zis HOREA (1731-1785), care în timpul vieții a fost un priceput dulgher dar și principalul conducător al răscoalei din 1784.

   Cu o origine țărănească, Horea s-a ridicat treptat prin meșteșugul prelucrării lemnului (dulgherit), pe care l-a așezat cu pricepere în case de locuit și apoi în lăcașe de cult necesare comunităților sătești. Timpul a erodat lemnul, au rezistat până în zilele noastre două lăcașe de cult, una ridicată în anul 1752 în Albac, satul natal al lui Horea, care în 1907 a fost adusă la reședința familiei Brătianu de la Florica, iar în 1954 mutată la Olănești și sfințită în 1958.

   Unele „însemnări” menționează faptul că Horea și echipa sa au ridicat mai multe biserici în Sălaj, cea construită în 1773 în comuna Cizer a fost salvată în 1968 de la degradare, fiind adusă în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”,în secția în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca și pusă recent în valoare prin proiectul „Biserica lui Horea-un patrimoniu pentru viitor”.

   Perseverența și calitățile personale ale lui Horea, au fost dovedite în acțiunile întreprinse pentru îmbunătățirea situației moților (dar nu numai a lor), începând cu sintetizarea revendicărilor acestora care au fost aduse la cunoștința factorilor de decizie de la Viena, inclusiv împăratului Iosif al II-lea, cu acțiunile de protest începând cu 1782 la Câmpeni și continuînd cu o ridicare generală la luptă în 1784, cu confruntări decisive în care răsculații au fost înfrânți. Horea s-a purtat cu pricepere și demnitate, a suportat martirul din 28 februarie 1785 de pe platoul „La furci” din Alba Iulia, cei aflați în apropiere au putut auzi ultimele lui cuvinte   ...   „Mor  pentru popor !”.

                   Prof.  Rus  Augustin