Înmormântarea credinciosului Mihail Echim, prim-corator al Bisericii Ortodoxe din Buduș timp de 43 de ani

Prim-coratorul (prim-epitropul) Bisericii Ortodoxe din Buduș timp de 43 de ani, Mihail Echim, și-a început drumul spre veșnicie, adormind întru Domnul duminică, 24 mai 2026, la venerabila vârstă de 86 de ani.

Slujba de prohodire a avut loc marți, 26 mai, la Capela Mortuară din Buduș, fiind săvârșită de un sobor de 12 clerici, avându-l în frunte pe arhimandritul Dumitru Cobzaru, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului. Printre clericii prezenți s-au aflat protopopul de Bistrița, preotul Ioan Marius Pintican, directorul Radio Renașterea, arhidiaconul Dan Grigore Văscu, și parohul din localitatea Buduș, preotul Teofil Moldovan.

Cu acest prilej, Preacuviosul Părinte Arhimandrit Dumitru Cobzaru a rostit un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a subliniat virtuțile unui bun creștin, virtuți pe care și le-a însușit de-a lungul vieții și adormitul întru Domnul. În acest sens, părintele exarh a făcut referire la versetele scripturistice:

„Din toată inima cinsteşte pe tatăl tău şi nu uita niciodată durerile mamei tale. Adu-ţi aminte că ei ţi-au dat viaţa; ce le vei da tu în schimb pentru ceea ce au făcut ei pentru tine? Din tot sufletul tău teme-te de Domnul şi pe toţi preoţii Lui cinsteşte-i. Cu toată puterea iubeşte pe Cel care te-a făcut şi pe slujitorii Lui să nu-i părăseşti. Teme-te de Domnul şi cinsteşte pe preot şi dă-i partea lui precum s-a poruncit ţie, pârgă şi jertfă de ispăşire şi darul şoldurilor şi jertfă de sfinţire şi pârga celor sfinte. Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârşită. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viaţă şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta. Nu te întoarce de la cei ce plâng şi întristează-te cu cei întristaţi. Nu te teme a cerceta pe bolnavi, că pentru aceste fapte vei câştiga iubirea. În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi nu vei păcătui niciodată” (Ecclesiasticul 7, 28-38).

De asemenea, părintele protopop Marius Pintican a adresat familiei îndoliate și comunității din Parohia Buduș un cuvânt de mângâiere.

La final, părintele paroh Teofil Moldovan a citit necrologul și îndătinatele iertăciuni.

Apoi, cortegiul funerar s-a deplasat spre cimitirul din localitate, unde domnul Mihail Echim a fost înhumat.

La slujba înmormântării, alături de familie, rude și cei apropiați, au participat numeroși localnici, în frunte cu primarul comunei Budacu de Jos, Florin Sandu Simionca.

Scurtă biografie

Mihail Echim s-a născut la data de 13 octombrie 1939, în localitatea Monor, județul Bistrița-Năsăud, într-o familie numeroasă și credincioasă de țărani oieri, din părinții Simion și Măriuca Echim, fiind al unsprezecelea copil al familiei și cel mai mic dintre frați, precum și ultimul rămas în viață din sânul familiei.

Copilăria și-a petrecut-o în gospodăria părinților, fiind crescut în duhul credinței strămoșești și al muncii cinstite.

În anul 1947 a fost înscris la Școala Generală din Monor, unde a absolvit cele șapte clase elementare.

În anul 1954 a fost admis la Liceul Teoretic din Bistrița, însă, în anul 1955, în trimestrul al doilea, autoritățile comuniste l-au exclus din liceu pe motiv că provenea dintr-o familie de chiaburi. Astfel că, a fost trimis obligatoriu, împreună cu alți tineri aflați în aceeași situație, la lucrările de pe șantierul Hidrocentralei Bicaz din Moldova, pentru o perioadă nedeterminată. A rămas acolo doar șase luni, deoarece, în urma relaxării măsurilor restrictive aplicate familiilor de chiaburi, i s-a permis din nou să își continue studiile.

În toamna anului 1956 s-a înscris la Școala Profesională Sanitară din Bistrița, cu durata studiilor de doi ani, pe care a absolvit-o în anul 1958. După terminarea școlii a fost angajat ca sanitar în localitatea Batoș, Raionul Reghin, unde a activat timp de aproximativ un an și jumătate.

În perioada 1959–1961 a efectuat stagiul militar obligatoriu. După încheierea serviciului militar, în anul 1961, s-a înscris la Școala Tehnică Silvică din Năsăud, cu durata studiilor de trei ani, pe care a absolvit-o în anul 1964. Din dorința de a-și încheia studiile liceale, în perioada 1976–1978 a urmat diferența de studii la Liceul „Liviu Rebreanu” din Bistrița, unde a obținut diploma de Bacalaureat.

În anul 1964 a fost angajat brigadier silvic în cadrul Ocolului Silvic Bistrița, fiind repartizat în comuna Budacu de Jos.

În anul 1966 a fost transferat în funcția de casier comunal la Sfatul Popular din Budacu de Jos (azi Primăria Budacu de Jos), iar din anul 1967 a activat în cadrul Casei Raionale CEC Bistrița, la Agenția CEC Jelna, în funcția de șef de agenție, timp de șapte ani.

În perioada 1974–1976 a lucrat la Banca de Credit Bistrița, în funcția de casier central.

În perioada 1976–1982 a ocupat funcția de secretar în cadrul Comitetului Comunal Budacu de Jos. Din anul 1982 a fost detașat la Întreprinderea de Mătase Bistrița, în funcția de șef de cadre, iar în anul 1984 a fost transferat la Întreprinderea de Pajiști Bistrița, Ferma Măgura, comuna Budacu de Jos, în funcția de tehnician agricol, unde a activat până în anul 1992.

Din anul 1992 s-a angajat la Oficiul de Cadastru Bistrița, în funcția de tehnician topograf, participând la aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, prin efectuarea lucrărilor de punere și repunere în posesie a cetățenilor și întocmirea hărților cadastrale pentru comuna Budacu de Jos, satul Buduș, unde a activat până în luna octombrie a anului 1998, când a trecut în pensie de drept.

Prim-corator vreme de peste 40 de ani

De mic a crescut într-o familie cu frică de Dumnezeu, iar credința primită în casa părintească l-a însoțit întreaga viață. În ciuda vremurilor grele și a presiunilor exercitate în perioada comunistă, nu s-a depărtat de Biserică și de valorile creștine, mărturisind adesea că era urmărit și mustrat pentru faptul că mergea regulat la biserică.

Astfel, timp de 43 de ani a fost prim-corator (prim-epitrop) al Bisericii Ortodoxe din Buduș: între anii 1967–1974, pe vremea părintelui Zaharie Feier; între 1990–1997, în timpul păstoririi părintelui Constantin Mileșan; și între anii 1997–2026, alături de actualul paroh, părintele Teofil Moldovan.

Cu prilejul resfințirii bisericii, în data de 22 iunie 2008, pentru întreaga activitate desfășurată în slujba Bisericii și pentru implicarea în lucrările de renovare ale sfântului lăcaș, Mitropolitul Bartolomeu Anania i-a acordat o Diplomă de aleasă cinstire.

A avut o dragoste și o evlavie deosebită față de Maica Domnului, fiind legat în special de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula. Chiar și în anii regimului comunist, când era adesea urmărit și mustrat pentru aceasta, nu a încetat să meargă la sfânta mănăstire. După căderea comunismului a participat la numeroasele pelerinaje organizate la Nicula, în special la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din 15 august, până când bătrânețea și neputințele trupești nu i-au mai îngăduit acest lucru.

Spovedit și împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului, fiind cercetat de părintele paroh Teofil Moldovan, în ascultate față de care a fost aproape 30 de ani, și-a petrecut ultimele zile din înconjurat de familie și de cei dragi. În zilele de vineri și sâmbătă, 22–23 mai, și-a luat rămas-bun de la fiecare în parte, uitându-se duios în ochii fiecăruia, deoarece puterile trupești nu îi mai îngăduiau multe cuvinte. În seara zilei de sâmbătă, nepotul Alex i-a citit Paraclisul Maicii Domnului, iar puțin după miezul nopții, duminică, 24 mai 2026, în jurul orei 1 și 5 minute, și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Cu bune și cu rele, a biruit ispitele vieții și povara ultimilor ani, rămânând împăcat și demn, pregătit pentru marea trecere, fiind încredințat de cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptății, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, și nu numai mie, ci și tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (II Timotei 4, 7-8).