FOAIA POPORULUI din 1898 și 1903 Năsăud – Sângeorz-Băi – Anieș - Rodna – Rebra – Parva – Rebrișoara – Nepos - Pinticu

În numărul 48/1898 al săptămânalului „Foaia Poporului” (an. VI, din 22 noiembrie/4 decembrie), ce apărea la Sibiu, citim articolul „Bogății importante”, semnat de Camil Petri, din care aflăm că din „1 Februarie 1899 se vor începe lucrările (n. n., căii ferate) Beclean – Năsăud care vor fi terminate în cursul anului, ear’ în 1900 se va clădi secțiunea Năsăud – Ilva-mică”./ În continuare, autorul vorbește despre bogățiile din Transilvania: „păduri seculare, în pântecele munților metale […], urme de mine, exploatate încă de vechii romani, pe urmă apele minerale, cărbuni de peatră, petrol, caolin (pământ de porțelan) etc.”, apoi, despre „încântătoarea panoramă ce se desfășoară, mergând spre Rodna-veche și Valea-vinului. Cu deosebire ținutul dintre Sângeorgiul-românesc și până în fundul munților, e plin de izvoare minerale; e destul a reaminti băile Sângeorgiului, de la Anieș și Valea-vinului, localități balneare cu bun renume, care a trecut și frontierele patriei”. Se amintește de faptul că râul Rebra are „apă destul de suficientă pentru-ca să se poată duce în spatele lui plute. […] Pe râul Rebra în sus înspre munții din care isvorăște găsim alte două comune românești, adică satele Rebra și Lunca-vinului sau Parva. Aici, parcă natura a grămădit toate avuțiile sale […]. Dacă într’adevăr sunt în ținutul nostrum cărbuni de peatră și petrol, exploatarea acestor materii ar trebui făcută pe scară mare. […] Pe hotarul comunei Rebrișoara și a altor comune învecinate se găsesc cărbuni chiar deasupra pământului, ear’ lângă Vărarea sau Nepos, oamenii noștri captează petrolul, care plutește deasupra apei și-l întrebuințează la luminat. […] Calolina  se găsește împrejurul satului Parva […] în cantități mari. De aici, s’au transportat sute de care de caolină în România”. În numărul următor (49/1898), Camil Petri scrie că la Parva „s’ar pute (face), cu puțin capital, o fabrică de porcelan, împreunată cu alta de sticlă”. Faptul că, în ținutul nostru, „nația se ocupă mult cu oieritul”, cu lâna oilor „s’ar putea înființa și la noi „o mică fabrică de postav, așa cum este în orașul Gabrova din Bulgaria”. Autorul acestui text scrie că „Fondurile școlare grănițărești din districtul cândva al Năsăudului, au aproape de Năsăud, în satul curat jidovesc Entradam, o moară cu 6 petri pe țărmul Someșului cu teren destul împrejur. De moară se ține și o clădire mare cu două etaje, pe care proprietarul de mai nainte o destinase pentru o tăbăcărie (fabrică de piele)”. Aici, sugerează el, s-ar putea construi „o fabrică de postav sau o altă întreprindere”. Camil Petri își încheie astfel articolul: „Prin comerciu și industrie se îmbogățește un popor și cu cât este mai bogat, cu atât el devine mai independent”.

*

            În „Foaia Poporului”, nr. 49/1898, citim, de asemenea, „Românul înțălept” sau vorbe adevărate către poporeni, scrise de Teodor Toma din Pintic (lângă Teaca)”, care se vor continua și în numerele următoare.

*

            În numărul 29/1903 al „Foii Poporului”, la rubrica „Scrisori”, citim articolul „Dorință și speranță!”, semnat „Mai mulți credincioși din Rodna-veche”. La început, se amintește de faptul că „au trecut doi ani de când parochia din Rodna-veche este vacantă prin strămutarea fostului său preot m. o. d. Gerasim Domide, ca paroch și protopop în cetatea Bistriță”. Având în vedere că „Rodna este un centru însemnat în regiunea aceasta, acolo e sediul oficiului cercual administrativ, judecătorie reg. cerc., oficiu montan, mai multe oficii silvanale, societate industrială pentru exploatarea pădurilor și două reuniuni de economii și împrumut”, „Rodna fiind însemnată și ca pas sau trecătoare către Bucovina și Maramureș, un loc cercetat în decursul verii de o mulțime mare de străini, cari vin pe aici, fie la băile (scaldele) din Sângeorgiu, Anieș și Valea-Vinului, căutând alinare, fie ca turiști în diverse escursiuni științifice […] și având un însemnat număr de inteligență, […], noi, Românii din Rodna, avem o deosebită necesitate, ca să avem aici un om cult ca preot, care să ne știe apăra causele și să ne poată representa cu toată demnitatea cuvenită […]. Rodnenii au neapărată trebuință de un preot bun orator și om moral, religios și conștiințios de sacrul său oficiu preoțesc, care să le fie adevărat părinte sufletesc și dela care să poată cere în timp de lipsă sfaturi și învățături, și care să-i știe mângâia în toate necazurile și nevoile vieții lor, și care cu drag suflet să se intereseze de causele bisericei și școalelor lor, ear’ față de administrarea averii instituțiunei cultural să fie preotul un bun gospodar și un adevărat chivernisitor./ În fine, Rodnenii mai doresc să aibă un preot căsătorit, a cărui preutească să fie o adevărată economă  model, care ca și o mamă bună, cu sfatul și în faptă să introducă între Româncele noastre lucruri bune și folositoare în economia casnică./ Basați pe aceste considerațiuni și chibzuind bine asupra lucrului, Rodnenii au ajuns la acea conclusiune că toate dorințele și aspirațiunile lor între împrejurările grele de astăzi să le concentreze numai și numai în persoana dlui Dr. Vasile Lucaciu, parochul Siseșcilor, carele s’a fost declarat de învoit să primească ofertul nostru”. În pofida faptului că „o deputațiune din Rodna, aleasă dintre cei mai de frunte locuitori Români” au mers înaintea episcopului, iar acesta l-ea promis că va aviza cererea lor, aceasta nu s-a îndeplinit. În plus, au adresat episcopului „vreo 30 petiții și telegrame în scris prevăsute cu zeci și sute de subscrieri de-ale credincioșilor, toate au fost un glas ce strigă în pustie”.

                                                                                         Icu Crăciun