Aer pentru zei

                                 Aer pentru zei

                                              coborând din dealul cu

                               acăți înfloriți.

Este în plină efervescență înflorirea acăților de pe dealurile Malinului. Pe colinele care străjuiesc satul, ca niște metereze naturale, sau mai bine zis, ca niște spinări de cămile obosite, îngenunchiate să se adape, ,,fabricile” acăților produc zi și noapte, ,,aer pentru zei”, cum  mai numeam altădată, mirosul emanat de florile acestora.

Seara și dimineața, el coboară de pe dealuri, ca dintr-un Olimp olfactiv, spre vatra satului și Malinul se îmbracă într-o ,,armură” a unui deodorant de calitate superioară. Îți vine să tai cu un cuțit ,,felii” de aer din preajma ta și să le dai prietenilor ocazionali, care s-au abătut pe aici, să le miroase de aproape și să se exprime laudativ despre aerul de la țară, care ,,nicăieri nu este mai dulce”, vorba lui Alecu Russo. Pleacă din tine îndemnuri preoțești: ,,Luați”, inspirați! ,,Acesta este trupul” de aer din florile de acăți, mirosind a nemurire.

Când mai debarcă peste sat și niște nopți cu lună plină și stai ,,în văpaia lunii” (Fănuș Neagu), ,,aerul zeilor” te transpune într-o altă lume.

Terapia cu ,,aerul zeilor” durează un timp mai lung sau mai scurt. Uneori ploile îndelungate o anulează. Chiar și florile de câmp, privirea lui Dumnezeu, peste ierburi verzi, se îmbujorează la față, în bătaia vântului aducător de mirosul mirific al florilor de acăți.

Dinspre pădurile cu acății în floare, se pornesc roiurile de albine-drone și peste sat, olfactivului i se adaugă imaginile auditive ale bâzâitului lor.

Deschizi ,,ferestrele” analizatorilor olfactivi și auditivi și muți imaginar Malinul într-un posibil rai pământean.

Noaptea salcâmii pe dealuri patrulează, cu flori în mână și  ,,țevile lor de eșapament”,  lasă în spatele lor,  aer pentru zei. În urma lor, un oftat olfactiv cade de pe florile lor, ca o avalanșă mirositoare a nopții, peste satul căzut în somn: ,,Flori, flori de acăți./Miros de nemurire,/curgând pe dealuri” (IRZ).

                                                                         Ion Radu Zăgreanu