Cupola olfactivă de la Malin

                                                            Sat moțăind sub

                                                             cupola olfactivă

                                                                                           a primăverii.

Primăvara, când începe sezonul înfloririi pomilor în Malin, satul așezat în căușul dealurilor moțăiește sub o cupolă olfactivă. Spinările colinare, adevărate metereze, opresc răspândirea parfumului florilor, îl țin deasupra satului consolidând cupola olfactivă cu fel de fel de nuanțe de mirosuri.

Cupola olfactivă este sfâșiată din când în când de zborul păsărilor sau este bombardată sonor de zgomotul avioanelor trecând pe deasupra Malinului.

Când se apropie începutul lunii mai, parfumul florilor se simte mai ales dimineața și seara mai tare. Cum spunea Alecu Russo (,,Cântarea României”, versetul 28), acum la Malin ,,și aerul, ...  este mai dulce.”

Prin pomi, florile par îngeri obosiți descălecați pe ramuri. Doar câte un fir de vânt le împrăștie peste ierburi, prin dansul petalelor.

Când încep să înflorească acății, briza olfactivă coboară de pe dealuri spre vatra satului. Cum mai spuneam cândva, acum pădurile de acăți înfloriți, fabrică aer pentru zei. Satul devine o ,,biserică” a florilor și trecând pe sub pomi, petalele cad eminescian peste tine și parcă îți vine să îngenunchezi și să începi să îți înșirui păcatele, sub patrafirul alb al unui cireș, într-o pornire de panteism.

Nins cu flori, ai senzația că ești iertat de toate păcatele și te înrolezi și tu în oastea imaculării albului și tot ce a fost nelimpezit în tine, a căzut la picioarele tale, ca zalele unui luptător medieval întors victorios din luptă.

Dar într-o zi, îngerii albi sau de alte culori, se topesc pe ramurile pomilor, ,,fabrica” de aer pentru zei intră în faliment, cupola olfactivă de deasupra satului se sparge. Vara își trimite ariergarda, cotropește dealurile, zăngănitul canicular al armatelor sale invadează satul și stăpânirea estivală este definitivă.

                                                                        Ion Radu Zăgreanu