Covoare de maci
Pe margini de drum,
înecate în sânge,
covoare de maci.
Plecările mele cu mașina din Malin și reîntoarcerile îmi oferă vizual frumusețea lanurilor de maci de pe marginea drumului. Știu că încântarea lor roșie nu durează mult timp și că avertismentul macedonskian, ,,E vremea rozelor ce mor” (,,Rondelul rozelor”), se potrivește și pentru macii arzând în vâlvătăi aprinse, dar el îmi amplifică intensitatea ,,exercițiilor de admirație” pentru firavele flori.
Mereu am asociat covoarele de maci, mai ales cele din lanurile de grâu, cu imaginea din poezia lui Mircea Dinescu, ,,Grâu păzit de maci”: ,,Poetul dacă doarme netulburat în flori/treziți-l voi prieteni căci vin săcerători/cu palmele înroșite ascunse printre maci”. La prima lectură fugitivă a acestui poem îl vedeam pe poet dormind printre maci.
O vreme, plecările și întoarcerile mele din și înspre Malin sunt sigilate cromatic de sângele macilor, de cumințenia roșie a acestor ,,lămpașe”, cerșind parcă, nu îndurare, ci doar o privire. Probabil că ele ne testează sensibilitatea noastră sufletească, sau vorba poetului Petre Ghelmez, starea de a fi ,,sentimentali”, ,,În veacul de uraniu” ( ,,Să recunoaștem totuși”).
Apoi, într-o zi constatăm că petalele lor roșii au zburat, că încântătoarele covoare roșii s-au topit printre înaltele ierburi.
Apariția florilor de mac se asociază cu ,,înnebunirea salcâmilor”, cu înflorirea acestora. Parfumul florilor de acăț se rostogolește valuri-valuri pește beția coloră a florilor de mac. Olfactiv și vizual raiul a mai descălecat din ceruri peste Malin, încă o dată, la trecerea vremii dinspre primăvară spre vară.
Florile pomilor fructiferi, antrenate în greaua lucrare a fructelor, ele care au produs în luna mai ,,aer pentru zei”, au fost uitate.
Pădurea de pe dealurile din jur își etalează, invitația olfactivă, mirosul florilor de acăț, iar calitatea de gazde primitoare în sat, a delegat-o macilor înecați în sângele verii, covoare roșii pe care un înger și-a șters picioarele, coborând din apusul soarelui odihnind peste păduri.
Comentarii
Eu sunt din Slobozia, eu sunt Mircea Dinescu,
Plagiez din Cațavencii, dinescuiesc firescul,
Un Rimbaud, o Cetate, un aprig menestrel,
Știu vinul pe de rost, ca Păstorel
Ajuns la Dunăre în sudul cel zglobiu.
Nu-mi place nici la Cluj, nici la Sibiu
Și nu-mi plac ardelenii, prostovani-s
Că mulți pun rămășagul pe Iohannis!
Iohannis dictatorul sau Iohannis groparul.
- Iohannis, vine Moartea, citește ziarul!
Cetate sfertodoxă sau grâu păzit de maci,
Eu dacă tac, tu mâine-l asculți pe Pomohaci.
Ne incanta ochii cu frumusetea lor, dar de fapt macii sunt niste " buruieni " care nu sunt dorite de agruicultori prin culturi si sunt combatutzi chimic .
Adaugă comentariu nou