Prof. Vasile Găurean: De Ziua Țării mele
Copile, să știi, țara mea cea de azi,
Născutu-s-n urmă c-un veac, pe când
Uraganul năprasnic a pus la pământ
Găunoase imperii și regi, nesătui împărați.
Nu toate jertfele lumii rodesc de îndată,
Dar hărăzi Dumnezeu Atotmilostivul,
Pentru neamul acesta, ca sângele
Din Rahova, Plevna, Mărăști, Trecători
Și Oituz, temelie să fie la țara de azi.
O sută de ani și-ncă șapte împlinit-a
Țara asta acum, cât o viață-ndelungă de om.
Însă gloria-ntreagă a ăstui popor,
Doarme-n vorbele, două, spuse de
Hamlet: „to be”, adică „de-a fi”, a trăi,
Căci minune-a minunilor este că SUNTEM,
După ce-atâtea năprasne, trecute urgii
Ne-au lovit, dar noi FOST-AM și FURĂM
Și SUNTEM și-OM FI, dac-o vrea
Dumnezeu Milostivul. Lui slavă-i aducem
În ziua de azi pentru toate, trecând
Prin ale istoriei arcane și furci caudine.
Azi liberi suntem, liberi pe cât ființa
Umană liberă-n astă lume poate să fie.
Fie slăvit, Doamne, de-a pururi, Înalt
Și Preasfânt, Glorios Numele Tău.
X
Azi neamul, crucea purtându-și în calvarul istoriei, își plânge dezbinarea și ura ce-o rupe,
Ca și cum Duhul Sfânt ar fi plecat de la noi.
Însă Pacea și dulce-Armonie, acolo-nfloresc,
Unde crește-orhideea cea alb-a Dreptății,
Precum zis-a acu trei mii de ani profetul Isaia.
Pacea își sună-n trompeți tunători biruința
Când Cinstea, Adevărul și Munca, Dreptatea
Și Legea -ntr-o țară domnesc, stăpânesc,
Nu „sfântul” hulitu -interes personal.
Tu, fiul meu drag, nu-ți pierde nădejdea
Țara cu trei sute patruzeci de mii de biserici,
Mai mult decât Spania, Italia și Mexic
Luate-mpreună, n-o va uita Dumnezeu.
Lupta cea bună te luptă și veșnic sub stele
Tu și-al tău neam fericit în veci dăinui-veți.
Prof. Vasile Găurean
























Comentarii
Huo, pe imnul țării! Luni suspină Alba,
Că nu-s ca voi «suveranist», la naiba!
Fundamentaliști, georgești, fiii șoșocii
Marți urlați în club tare, din toți bojocii.
Miercuri un tratat de pace vă dau rușii,
Joi vă puneți gheara-n gât ca pițigușii.
V Găurean ,,De ziua ţării mele
Felicitări distinse profesor de filologie, de gândire, iubire şi simţire românească. În comentariu, erudiţia debordantă şi bunul simţ cultivat s-a întâlnit cu omul cavernelor, al interjecţiilor silvice, numit ,,huoo”, omul nou, cosmopolit, făr educaţi şi fără cultură, care ne-a făcut de tot râsul printr-un Occident elevat şi cultivat de veacuri.
Nu fiţi supărat, distinse profesor. Sunteţi cel mai bine ancorat în iubirea de patrie care nu e nici ,,suveranistă”, nici risipită în destrămarea numită ,,cosmoplitism”-ul care ucide identităţi, globalizându-le.
Un admirator al distinsului şi eruditului dascăl.
„Rămâne puțin pafrum și pe mâinile celui care dăruiește flori” (sau civinte calde mai sus). Zadarnică e strălucirea soarelui fără suflete pe care să le încălzească. Recunoștință pt. generoasele aprecieri ale domniei voastre, atestând -dincolo de cuvinte -o înaltă intelectualitate.
Vineri, când e bai, chemați americanii.
Sâmbătă iar faceți glu-glu, ca curcanii.
Duminică vă rugați c-un „Tatăl nostru”,
Să prindeți și voi loc la cheful monstru.
Ce a fost aici? Nimic. Totul e proaspăt.
Luni povestea repornește de la capăt.
Adaugă comentariu nou