Criza

Pornind de la cuvântul criză. Ea este o „manifestare ascuţită a unor neconcordanţe sau contradicţii economice, politice, sociale; perioadă de tulburare, de încercări, adesea decisive; tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium, după una din cărţile noastre de căpătâi, Dicţionarul explicativ al limbii române. Suntem în luna octombrie a anului 2008. Este criză financiară internaţională. Criză în zona imobiliară şi finanţe.

În SUA asistăm la prăbuşirea în domino a băncilor. Pe continentul nostru patru mari puteri economice iau măsuri pentru a proteja Europa de criză. Suntem obligaţi şi noi, ca ţară, să luăm atitudine. Criza în România este mai mult internă, la nivel de instituţii reprezentative ale statului. Am vrea neapărat să înţelegem fenomenul în profunzime. Discuţiile la orice nivel ar trebui să fie responsabile. Trebuie să fim toţi SOLIDARI, nu solitari. Să nu meargă fiecare, pe un anumit drum, ci toţi, împreună, să luăm aceeaşi direcţie.

Acţiunile noastre să se bazeze pe unitate şi nu pe deosebiri flagrante. Întotdeauna am crezut că nu poţi fi mulţumit şi fericit pe deplin atunci când cei din jurul tău sunt săraci, deznădăjduiţi, trişti şi bolnavi. Sună melodramatic şi teatral. Ideea rămâne, însă, în continuare: interesele tuturor înaintea intereselor personale. Suntem, împreună, aproximativ 22 milioane de suflete.

Există o teorie conform căreia marile mase de oameni selectează, în timp, mai bine calitatea decât anumite grupuri de experţi care sunt puşi să constate un anumit lucru. O alta susţine că unele grupuri mici, deştepte, pot răsturna masele. Suntem, cu tot ce ne aparţine, de partea celei dintâi.