Ioan Cămărășan: Stupul e ca o carte mereu deschisă, care te învață cum să o citești

Deși albinele hibernează, apicultorii nu intră în vacanță. În exploatațiile apicole este de muncă în tot timpul anului. Am stat de vorbă zilele trecute cu unul dintre cei mai pasionați apicultori, cel care, de la o vârstă fragedă, a trăit în împărăția acestor minunate insecte, fără de care – cum spunea un mare savant – viața nu ar fi posibilă. Este vorba de Ioan Cămărășan, pe care l-am întâlnit în “combinatului apicol” de pe strada George Enescu din Bistrița.

În curtea combinatului, un pavilion cu vreo 80 de familii de albine. E liniște, dar parcă mai auzim zumzetul albinelor, asta și pentru faptul că afară temperatura depășește 16 grade. Ridicăm capacul unui stup: albinele sunt în mișcare, au hrană și căldură, sunt liniștite. Îl întreb pe Ioan Cămărășan de unde pasiunea pentru albine.

„Se spune că orice meserie se învață, dar se și fură. Copil fiind, un văr de-al meu avea câteva familii de albine. Mă duceam mereu la el să văd ce face cu albinele. Mă uitam la el, îl urmăream, îmi arăta matca și trântorii, și așa am deprins această ocupație, deși atunci nu aveam albine. Am luat mai apoi o carte despre albine, am citit-o ca pe o poveste, m-am documentat – cum se spune – și mi-am propus să-mi procur și eu albine. Așa a început povestea mea despre albine și apicultură. Am avut apoi marele noroc că socrul meu, Vasile Hodoroga, făcea parte din generația de mari apicultori ai Bistriței. De la el am învățat practic ce înseamnă apicultura, fiindcă teoretic știam multe: citisem cărți și reviste de specialitate. Astfel, dacă prin 1989 aveam vreo 20 de familii, astăzi depășesc cu mult 300.”

„Albinele sunt niște insecte care se hrănesc cu nectar, despre care se spune că este un compus amestecat cu ‘lacrimi de albine’, și cu polen, pe care îl iau din plante și îl transformă în miere sau păstură. Într-o familie conviețuiesc matca, albinele lucrătoare și trântorii. Matca se deosebește foarte ușor și o poți observa din miile de albine existente într-un stup. Față de celelalte albine, matca trăiește câțiva ani, uneori până la 8, în vreme ce albinele lucrătoare trăiesc 35–40 de zile, iar cele născute toamna cam 6–7 luni, până în aprilie. Să mai spun că în 24 de ore matca depune în jur de 2.000–2.500 de ouă.”

„Acum hibernează. Totuși, ce se întâmplă în stup în perioada anotimpului rece? Când temperatura de afară scade între +6 și +8 grade, se formează ghemul de iernare în jurul mătcii, pentru a se putea menține temperatura și căldura necesare iernării. În ghem, albinele se hrănesc, iar conform studiilor de specialitate o familie normală consumă lunar cam 750 g de miere, iar când temperatura crește, spre sfârșitul iernii, consumul urcă la aproximativ 1,2–1,3 kg lunar. La începutul primăverii consumul de hrană se dublează, așa că trebuie să avem mare grijă să lăsăm cantități suficiente de miere pentru iernarea albinelor.”

Îl întreb cum a fost anul apicol 2025. „Succint, l-aș numi un an atipic. Primăvara acestui an nu a fost deloc favorabilă pentru apicultori și, implicit, pentru albine. Înghețurile târzii din aprilie–mai au dus la pierderi mari. Salcâmul nu a înflorit din cauza vremii reci și ploioase, așa că am ratat culesul de salcâm. Am fost în pastoral la salcâm, dar fără niciun rezultat. În alți ani extrăgeam miere chiar la Valea lui Mihai; acum am venit de acolo fără un gram de miere. Vremea capricioasă a influențat și polenizarea pomilor fructiferi. Am avut cireși foarte înfloriți, dar care nu au dat nici o cireașă. Dacă într-un an normal culegeam până la 200 kg de cireșe de pe un pom, acum le-am numărat: am cules numai patru fructe. De aceea spun că a fost un an atipic pentru noi, apicultorii, și nu numai.”

„Totuși, combinatul apicol marca Cămărășan ne va îndestula cu mierea de albine, mai ales că suntem în postul Crăciunului și solicitările pentru produse apicole sunt mai mari. Sigur că avem miere pentru beneficiarii noștri, fiindcă am fost în pastoral și la floarea-soarelui, la tei, avem miere de salcâm și polifloră ecologică. Mai avem și alte produse apicole: polen, propolis, lăptișor de matcă, apilarnil. Dar vreau să subliniez că mierea este un adevărat medicament pentru sănătatea noastră. Studiile arată că 100 g de miere conțin 325 de calorii. Un kilogram de miere echivalează cu 42 de ouă de găină, 3,7 litri de lapte, 340 g de unt, 1,48 kg de pâine sau 5,6 kg de portocale. Se vede din aceste cifre valoarea nutritivă ridicată a mierii.”

Îl întreb dacă mierea se cristalizează. „Răspunsul este afirmativ. Orice miere, după un anumit timp, se cristalizează. De exemplu, mierea de salcâm se cristalizează mai târziu, după 1–2 ani, iar mierea polifloră mult mai repede. Mierea se cristalizează mai repede sau mai târziu în raport cu proporția dintre fructoză și glucoză. Mai spune Manualul apicultorului că, după consistență, mierea poate fi lichidă – care curge dacă o muți dintr-un vas în altul – sau cristalizată. Este greșită impresia că dacă mierea se cristalizează înseamnă că am pus zahăr.”

„Pentru un apicultor, mierea este cel mai important produs obținut. Dar la fel de importantă este acțiunea de polenizare pe care o fac albinele. Florile nu au nici o valoare în absența albinelor. Ele pot acoperi zilnic mulți kilometri de teren și, ca atare, mii de flori. Fără albine, florile sunt inutile fiindcă nu dau niciun fruct.”

„Am spus la începutul discuției noastre că stupul este ca o carte mereu deschisă, pe care trebuie să știi să o citești și să o înțelegi. De aceea îmi place să închei cu o strofă scrisă de un mare scriitor român, care spune așa:

Am prins în zbor o stea care cădea,
Să nu lovească-n aripi, în aer o albină
Ce se-ntorcea grăbită, în zbor, cu cofa grea,
Către prisaca ei de miere și lumină.
 

— Traian Săsărman