Cinemateca pentru elevii de liceu din Bistrița

Asociația Departe a organizat, la Bistrița, Ediția a 2-a a proiectului de educație cinematografică „Cinema Văzut?”, sponsorizat de către Farma Class și derulat cu sprijinul Primăriei Municipiului Bistrița și al Palatului Culturii din Bistrița.

Proiectul „Cinema Văzut?” este un  proiect de educație cinematografică prin istoria filmului, care combină proiecțiile de film vechi cu discuții interactiv-informative.

Timp de o lună, elevii de liceu din Bistrița și adulții cinefili au făcut o călătorie interdisciplinară prin Al Doilea Război Mondial, vizionând câteva dintre cele mai importante filme realizate în cel mai zbuciumat deceniu al secolului trecut.

Prima ediție a proiectului, organizată în luna martie 2025, tot la Bistrița, a pus accentul pe nașterea artei cinematografice, filmul mut al anilor ‘20 și trecerea la filmul vorbit al anilor ’30. Cea de-a doua ediție a făcut un exercițiu de rememorare colectivă al celui mai tragic eveniment din istoria omenirii, prin vizionarea a șase capodopere cinematografice realizate în anii ’40.

Ediția a 2-a a fost dedicată, în exclusivitate, felului în care Al Doilea Război Mondial a schimbat fundamental istoria cinematografiei, dar și modului în care cinematografia a schimbat percepția oamenilor asupra acestui război, atunci și de-a lungul deceniilor care au urmat. La 80 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, omenirea se află în cel mai critic punct înregistrat de-atunci. În acest sens, proiectul a încercat să sensibilizeze tânăra generație asupra fragilității echilibrului omenirii, păcii, democrației și bunăstării în fața tensiunilor existente în lume, în prezent.

Arta cinematografică rămâne singura care poate reflecta fidel, atât pe planul vizual, cât și pe cel auditiv, dimensiunile, suferința și impactul unui război, iar Al Doilea Război Mondial rămâne, în continuare, subiectul cel mai abordat în cinematografie. Să faci un film despre al Al Doilea Război Mondial după ce acesta s-a încheiat, deși mereu binevenit, nu a fost niciodată o mare dovadă de curaj. Să faci însă un film despre Al Doilea Război Mondial în timp ce acesta era în plină desfășurare, a fost cea mai mare dovadă de risc personal și artistic.

În anii ‘40, cinematografia mondială nu a existat în afara războiului. Creativitatea s-a născut mereu din austeritate și dramă, iar urâțenia unui război mondial a scos, în mod paradoxal, ce era mai frumos în arta cinematografică. Influențele filmelor realizate atunci se resimt și în peliculele actuale.

Doi regizori legendari au parodiat moravurile naziste chiar în timpul desfășurării războiului, riscându-și viața personală și cea artistică, dând naștere satirei de război, mult folosită ulterior. Câțiva regizori evrei au reușit să se refugieze la timp din Europa nazistă, în America sau Anglia, unde s-au validat creativ într-un nou mediu și au deschis noi perspective Hollywood-ului, dând naștere stilului noir, care și astăzi influențează cinematografia. Distrugerea sau rechiziționarea studiourilor cinematografice europene de către naziști au forțat alți regizori europeni, lăsați fără tehnică și finanțare, să-și pună filmele în scenă, pe străzile orașelor distruse de război. Așa au reușit să surprindă doza realistă a sărăciei și a disperării postbelice, născându-se astfel stilul neorealist, care a inspirat generații ulterioare de mari regizori.

Celebritățile din Hollywood-ul anilor ’40 și-au sistat carierele și s-au înrolat, mulți primind sarcina să filmeze cum și ce pot. Au contribuit astfel la eliberarea de sub nazism a Europei și au adus în atenție, vizual, atrocitățile războiului prin captarea imaginilor de război în timp real, în special pe cele de la eliberarea lagărelor de exterminare de către armata americană. Regizorii și actorii americani întorși din război, toți profund afectați psihic, au făcut alt gen de film, cinematografia mondială câștigând astfel în profunzime și subtilitate emoțională.

Pentru a înțelege mai bine prezentul cinematografic, trebuie să i se cunoască trecutul.

***

Cele șase pelicule proiectate la Bistrița, în versiune restaurată și cu subtitrare în limba română, aparțin patrimoniului cinematografic mondial. Ele au schimbat fundamental istoria filmului, au prezentat noi perspective asupra războiului, asupra societății și asupra psihicului uman, au influențat generații ulterioare de mari regizori, dovedind că anii ’40 au fost cruciali pentru istoria cinematografiei.

Prin vizionarea acestor filme, elevii de liceu din Bistrița au învățat despre evoluția artei cinematografice din anii ‘40 și cum Al Doilea Război Mondial a schimbat istoria filmului în moduri care se resimt și în filmele actuale. Au aflat despre momente cruciale ale războiului și despre devastarea postbelică, despre contextul social-istoric al fiecărui film și despre felul în care acest război a modificat definitiv parcursul omenirii. Publicul a înțeles că realitatea influențează arta cinematografică, iar cinematografia poate schimba realitatea.

Această ediție a avut astfel un puternic caracter inter- și multidisciplinar, iar prezența constantă și entuziasmul publicului tânăr în fața unor capodopere realizate acum multe decenii demonstrează că aceste filme sunt la fel de relevante astăzi ca acum 80 de ani, după cum dovedesc și declarațiile de mai jos ale câtorva participanți.

Emanuela-Maria Horga, elevă la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița,  în clasa a IX-a, la cei 15 ani ai săi a remarcat următoarele:

Din punctul meu de vedere, ediția dedicată anilor ’40 și celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost o idee deosebită, pentru că a adus în fața elevilor o perioadă tumultuosă și dramatică din istoria lumii, despre care știam doar aspecte studiate la orele de istorie. Proiecțiile filmelor alese mi-au oferit o perspectivă mai nuanțată asupra războiului și asupra modului în care acesta a influențat arta cinematografică, dar și despre felul în care filmele au reflectat realitățile și traumele războiului.

Am vizionat filme pe care nu le-am mai văzut, care m-au impresionat prin modul de abordare a războiului din perspective variate: povești dramatice, povești de iubire, comedii și parodii.

Discuțiile interactive de după proiecții au fost extrem de valoroase, pentru că mi-au permis înțelegerea contextului istoric, dar și a viziunii cinematografice asupra anumitor situații. Consider că elementul de originalitate al acestui proiect constă tocmai în faptul că a combinat vizionarea filmelor cu discuții pe marginea acestora, totul petrecându-se într-o atmosferă caldă, prietenoasă, chiar familială.  Îmi doresc din suflet să particip și la alte ediții ale acestui proiect, foarte potrivit pentru liceeni și felicit inițiatorii și organizatorii, urându-le mult succes și inspirație în tot ceea ce fac.

Andrei Batîș, un elev de 16 ani, din clasa a X-a de la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” Bistrița, reconsideră perspectiva sa asupra filmelor vechi:

Participarea la ediția a doua a proiectului „Cinema Văzut?”, dedicată anilor ’40 și celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost o experiență diferită față de activitățile școlare obișnuite. Vizionarea celor șase filme vechi m-a ajutat să înțeleg mai profund impactul războiului asupra oamenilor și modul în care cinematografia reflectă realitățile și emoțiile acelei perioade.

Filmele alese au surprins atât propaganda vremii, cât și dramele umane, iar discuțiile de după proiecții mi-au oferit explicații clare și interesante despre contextul istoric și evoluția filmului. Această ediție mi-a schimbat percepția asupra filmelor vechi, pe care acum le privesc ca pe documente istorice valoroase. Proiectul mi s-a părut original prin felul în care combină educația cinematografică cu istoria și dialogul deschis. Consider că un astfel de proiect este important pentru liceeni, deoarece ne ajută să gândim critic și să înțelegem mai bine trecutul.

Amalia Levey, de la Colegiul Național „Andrei Mureșanu”, de 16 ani, elevă în clasa a X-a, punctează nevoia educației cinematografice în școală și necesității diminuării promovării filmului comercial.

Filmele alese de Raluca Rusu au arătat suferința pe care au îndurat-o cetățenii, ceva ce nu poate fi surprins la ora de istorie. Discuțiile interactiv-informative de după proiecții au adus o notă în plus de subtilitate și au extins viziunea spectatorului asupra conținutului vizionat. Personal, aceste filme m-au făcut să descopăr atât revolta, cât și neputința oamenilor, transmițând același mesaj: războiul provoacă nedreptate și incertitudinea zilei de mâine.

Proiectul „Cinema Văzut?” aduce în atenția elevilor nu doar istoria cinematografiei, ci și istoria omenirii, alături de note explicative, care ne stârnesc interesul. Consider că acest tip de proiecte poate compensa lipsa educației cinematografice din școală. Mi-ar plăcea ca filmele să primească mai multă atenție în liceu, din simplul fapt că sunt mereu prezente în viața noastră (în special a liceenilor) și ascund mesaje și metafore subtile. Aceste proiecte pot reduce consumul de filme comerciale și să readucă la suprafață filmele clasice și cele de artă.

Mathias Roth-Gross, de la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Bistrița, de 17 ani, elev în clasa a XI-a pune în evidență sensibilizarea liceenilor față de temele sociale și înțelegerea curentelor cinematografice.

Prin abordarea temei celui de-Al Doilea Război Mondial, această ediție ne-a oferit un subiect foarte relevant și în ziua de azi, prin întreaga paletă de atitudini și emoții posibile în fața unei asemenea orori. M-au făcut să înțeleg impactul unui război asupra vieții omului de rând, dar și modul în care cineaștii prind curaj să împingă arta filmului mai departe. Fiecare film mi-a arătat, pe rând, o cu totul altă perspectivă, unele prin dialog comic și coregrafii captivante, iar altele prin emoții/acțiune tensionată sau joc de umbre sinistre. Prin discuțiile de după proiecții am aflat tot ce-a fost ,,în spatele cortinei", ce a inspirat crearea acestor filme, procesul în sine și impactul ulterior. Aceste conversații cu publicul despre filme mi s-au părut o șansă unică de-a aprofunda cinematografia -  un subiect puțin intimidant - și mi-au stârnit curiozitatea de-a afla mai multe pe cont propriu. Cred că orice licean/tânăr are de câștigat participând la o asemenea experiență, prin sensibilizarea față de teme sociale și înțelegerea nașterii curentelor cinematografice.

Mioara Abrudan, profesoară de franceză, în prezent pensionară, a retrăit cinemateca din tinerețe:

Să particip la Ediția a 2-a a proiectului ”Cinema Văzut?” a fost pentru mine o experiență extrem de plăcută. A însemnat o călătorie în zone culturale pe unde nu mai fusesem de multă vreme; am regăsit lucruri aproape uitate din istoria cinematografiei și am aflat altele noi despre cum se făceau filmele pe vremea când totul trebuia descoperit,  inventat, atât tehnic cât și la nivelul regiei sau a jocului actorilor. Am putut vedea (și medita la aceasta) cum arta filmului și viața se întrepătrund și se luminează reciproc și împreună ne iluminează perspectiva asupra ceea ce trăim. Iar pentru tinerii liceeni prezenți cred că a adus un plus de înțelegere asupra unor momente din trecut, dar și prilejul de a reflecta asupra faptului că nimic nu a venit din neant, că unii au născocit lucruri urâte, care au dus la război, iar alții au făcut filme minunate, pentru a arăta ororile unei realități care nu ar trebui să se mai repete. Aceste filme vechi ne fac nouă azi mintea mai limpede și mai critică, iar sufletul mai bogat.

Aurelia Hîruța, profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Bistrița, mărturisește că întrevede efecte ale proiectului pe termen lung:

            Din punctul meu de vedere,  filmul de artă și cel clasic/vechi nu mai trebuie să fie atât de distanțat de tânăra generație, iar liceenii sunt cei care vor da calitatea publicului cinematografic de mâine. Acest proiect trebuie să continue, întrucât impactul asupra liceenilor a fost unul neașteptat de pozitiv, în condițiile în care ne confruntăm cu o generație greu de motivat. Bombardamentul mediatic agresiv provoacă o falsă stare de cunoaștere și de cultură, în general, iar gusturile cinematografice trebuie formate corect. Proiectul a reușit să conștientizeze elevii asupra nevoii lor de cultură cinematografică, într-un mod accesibil și atractiv pentru ei, prin aspectul interdisciplinar și interactiv al unor subiecte grele, dar pe care trebuie să le cunoască.

Camelia Tabără, profesoară de fizică, consilier al Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, fost Vicepreședinte al Consiliului Județean Bistrița-Năsăud și fost Director al Colegiului Național „Andrei Mureșanu”, consideră acest proiect ca fiind un act educațional complex și de înaltă ținută.

            În calitate de participant la toate proiecțiile celor două ediții, pot afirma că acest proiect reînvie cinemateca, demult dispărută din oferta culturală a județului. Aduce ca element de originalitate discuțiile post-proiecții care reunesc în mod multidisciplinar informații din domenii diverse, cum sunt arta, știința, istoria etc. Proiectul convertește cinematografia - privită mai mult ca bun de consum în societate -  într-un instrument educațional de mare complexitate și valoare. A doua ediție a surprins publicul atât prin calitatea artistică a filmelor, dar mai ales prin impactul educativ al subiectului ales. Proiectul vine în întâmpinarea generației de astăzi, crescându-le sensibilitatea față de subiecte greu de conceput pentru epoca lor.

Acest proiect a fost organizat de către Asociația Departe, cu sprijinul Primăriei Municipiului Bistrița și al Palatului Culturii din Bistrița, fiind sponsorizat de către Farma Class.

Asociația Departe mulțumește pe această cale sponsorului Farma Class, Primăriei Municipiului Bistrița și Palatului Culturii din Bistrița, fără de care acest proiect nu ar fi fost posibil. Prin sprijinul acestora a fost facilitat accesul gratuit al elevilor la proiecțiile ambelor ediții ale proiectului, oferind astfel șansa derulării unui proiect educațional de mare necesitate și actualitate.

Raluca-Maria Rusu

Președinte Asociația Departe