Afecțiuni oculare frecvente la copii și ce investigații sunt recomandate

Vederea unui copil se schimbă rapid în primii ani de viață, iar micile semne că ceva nu este în regulă pot trece ușor neobservate. Clipitul des, apropierea prea mult de ecran, evitarea cititului sau plânsul la lumină puternică par uneori simple mofturi sau oboseală. În realitate, astfel de detalii pot ascunde afecțiuni oculare care, dacă nu sunt descoperite la timp, pot influența felul în care copilul învață, se joacă și se adaptează la grădiniță sau școală.

Acest articol îți prezintă cele mai întâlnite probleme de vedere la copiii din România și îți explică la ce ar trebui să fii atent de la primele luni de viață până la anii de școală. 

Cuprins

1.Importanța controalelor oftalmologice în primii ani de viață

2.Hipermetropia și astigmatismul: cum influențează învățarea și jocul

3.Miopia la copii: simptome și investigații uzuale

4.Strabismul și ambliopia: de ce fiecare lună contează în tratament

5.Infecțiile oculare și alergiile: când roșeața ochilor nu e doar oboseală

1. Importanța controalelor oftalmologice în primii ani de viață 

În primii ani de viață, creierul învață să „citească” imaginile pe care le trimit ochii. Dacă vederea este neclară sau dacă un ochi vede mai slab, creierul începe să ignore informația greșită și se obișnuiește cu o percepție mai puțin bună a realității. Odată fixată această „hartă”, nu o mai poți corecta la fel de ușor după ce copilul crește. De aici apare importanța controalelor oftalmologice făcute devreme, înainte ca problemele să se permanentizeze.

Ce afecțiuni poți depista devreme

În primii ani de viață, un consult oftalmologic poate descoperi:

• Strabismul - deviația unuia sau a ambilor ochi, uneori vizibilă doar când copilul este obosit sau când privește într-o anumită direcție.

• Ambliopia (ochiul leneș) - un ochi vede mai prost decât celălalt, chiar dacă nu există o diferență evidentă de dioptrii, iar copilul nu se plânge de nimic.

• Viciile de refracție (miopie, hipermetropie, astigmatism) - chiar și când copilul pare să se descurce bine la joacă, detaliile fine pot fi neclare.

• Probleme de transparență a mediilor oculare - cataractă congenitală, opacități corneene sau alte modificări care blochează lumina.

• Afecțiuni ale retinei - mai ales la copiii născuți prematur sau cu anumite boli generale.

2. Hipermetropia și astigmatismul: cum influențează învățarea și jocul 

Hipermetropia înseamnă că imaginea se formează în spatele retinei. Copilul vede mai greu de aproape, iar creierul îl obligă să își forțeze ochii pentru a păstra claritatea. 

Astigmatismul apare când corneea sau cristalinul au o curbură neregulată, astfel încât liniile drepte se pot vedea deformate sau neclare. Dacă te uiți la comportamentul copilului, apar deseori indicii discrete:

• Se apropie foarte mult de caiet sau de tabletă când citește sau desenează.

• Înclină capul sau acoperă un ochi pentru a focaliza mai bine.

• Își freacă des ochii, mai ales după activități de aproape.

• Obosește repede la teme și se plânge de dureri de cap sau amețeală.

• Se enervează ușor când trebuie să citească sau să urmărească scrisul la tablă.

La grădiniță și la școală, hipermetropia și astigmatismul pot fi confundate cu lipsa de atenție sau cu „lenea la învățat”. Când literele se văd dublu sau neclar, copilul evită instinctiv lectura și preferă activități care nu îi cer să fixeze privirea mult timp. Poate citi mai lent, sare rânduri, pierde cuvinte sau le confundă. Nu de puține ori, micii școlari cu dioptrii nediagnosticate sunt catalogați ca fiind distrați sau dezinteresați.

Pentru a identifica hipermetropia și astigmatismul, medicul oftalmolog nu se bazează doar pe simptome povestite de părinți sau educatori. Are nevoie de un set minim de analize și teste:
 

• Determinarea acuității vizuale - copilul recunoaște litere sau simboluri de diverse dimensiuni, atât de aproape, cât și de la distanță.

• Autorefractometria - un aparat măsoară dioptriile și arată dacă există hipermetropie, astigmatism sau alte erori de refracție.

• Examenul sub cicloplegie - se pun picături pentru a relaxa ochii, iar medicul poate vedea dioptria reală, ascunsă uneori de efortul ocular.

• Biomicroscopia și examinarea fundului de ochi - verifică structurile interne ale ochiului și exclud alte probleme.

Un sfat pentru părinți: Un mediu prietenos, cu explicații pe înțelesul copilului, așa cum găsești la clinica oftalmologică pentru copii Infosan, reduce mult teama și crește cooperarea.

3. Miopia la copii: simptome și investigații uzuale 

Miopia apare tot mai des la copii, inclusiv la vârste tot mai mici. Există doi factori mari care se combină: predispoziția genetică și obiceiurile de zi cu zi. Dacă unul sau ambii părinți poartă ochelari pentru distanță, șansa ca și copilul să dezvolte miopie crește. Pe lângă asta, multe ore petrecute cu ochii aproape de ecran, cititul foarte de aproape și timpul redus petrecut în aer liber influențează felul în care crește globul ocular.

Simptome la care să fii atent

• Se apropie mult de televizor sau de tablă, deși i s-a explicat să stea mai în spate.

• Strânge ochii sau îi micșorează când se uită la ceva de la distanță, încercând să ascută imaginea.

• Nu recunoaște din prima persoanele aflate mai departe în parc sau în curtea școlii.

• Se plânge de dureri de cap, mai ales după orele de curs sau după ce urmărește ceva de departe.

• Evită jocurile care presupun orientare la distanță: prinderea mingii, urmărirea unui balon, jocurile de echipă pe teren.

• Notele la școală scad, iar învățătoarea spune că nu e atent la tablă sau copiază greșit enunțurile.

La copiii mai mici, semnele sunt și mai subtile: se împiedică mai des, par nesiguri când trebuie să se deplaseze într-un spațiu nou sau cer frecvent să fie luați în brațe ca să vadă ceva de sus.

Testele utile pentru depistarea miopiei la copii includ:

• Determinarea acuității vizuale la distanță - copilul recunoaște litere, desene sau simboluri de pe un panou aflat la câțiva metri.

• Autorefractometria - un aparat măsoară dioptriile și arată dacă există miopie sau alte erori de refracție.

• Examen sub cicloplegie - se aplică picături care relaxează ochii, iar medicul măsoară dioptria reală, fără ca efortul de acomodare să o mascheze.

• Evaluarea fundului de ochi - verifică retina și exclude alte probleme asociate.

4. Strabismul și ambliopia: de ce fiecare lună contează în tratament 

Strabismul și ambliopia merg deseori împreună și, dacă nu le tratezi la timp, lasă urme pentru toată viața. Când un ochi nu privește în aceeași direcție cu celălalt, creierul primește două imagini diferite. Pentru a scăpa de confuzie și de vederea dublă, începe să ignore imaginea mai slabă. În timp, ochiul „uitat” ajunge să vadă tot mai prost, chiar dacă, din punct de vedere anatomic, pare sănătos. Așa apare ambliopia - așa-numitul „ochi leneș”.

Dacă unul dintre ochi nu trimite semnale corecte - din cauza unei deviații (strabism) sau a unei diferențe de dioptrii - creierul se obișnuiește rapid să îl ignore. Cu cât această obișnuință se instalează mai devreme și durează mai mult, cu atât șansele de recuperare scad.

Semne care pot indica strabism sau ambliopie

• Un ochi pare că „fuge” spre interior, exterior, în sus sau în jos, uneori doar în fotografii.

• Copilul închide un ochi la lumină puternică sau când se concentrează la un obiect îndepărtat.

• Întoarce capul într-o parte pentru a privi ceva, ca și cum ar căuta un unghi „mai bun”.

• Se lovește des, se împiedică sau pare stângaci la jocurile care cer coordonare ochi-mână.

• Se plânge de dureri de cap, amețeală sau oboseală vizuală după activități solicitante.

La ambliopie, semnele pot fi chiar mai discrete, pentru că ochiul mai bun compensează. Copilul pare să vadă bine, dar la testele de vedere diferența între cei doi ochi devine evidentă.

5. Infecțiile oculare și alergiile: când roșeața ochilor nu e doar oboseală 

Roșeața ochilor la copii apare des, mai ales în perioade aglomerate sau după multe ore de stat la ecrane. Totuși, nu orice ochi roșu înseamnă oboseală. Uneori, cauza este o infecție sau o alergie, iar diferența dintre cele două schimbă complet felul în care trebuie să le tratezi. Dacă tratezi ca alergie ceea ce este, de fapt, o conjunctivită infecțioasă, riști să prelungești suferința copilului și să expui și alți copii la aceeași problemă.

Infecțiile oculare la copii apar frecvent în colectivități: grădiniță, școală, locuri de joacă. Mâinile murdare, prosoapele sau fețele de pernă neschimbate, atinsul ochilor cu degetele - toate cresc riscul de conjunctivită. Alergiile, pe de altă parte, apar mai ales la copiii sensibili, cu teren atopic, care au sau au avut și alte manifestări alergice (rinite, eczeme, astm ușor).

Investigații uzuale

În fața unui ochi roșu, medicul oftalmolog pentru copii se uită la context și la aspectul concret al ochiului, nu doar la povestea roșeții. Poate recomanda:

• Examinarea la biomicroscop (lampa cu fantă) pentru a vedea conjunctiva, corneea și secrețiile.

• Teste simple pentru acuitatea vizuală, dacă vârsta copilului permite, pentru a verifica dacă vederea s-a afectat.

• Ștergerea ușoară a secrețiilor pentru analiză microbiologică, în cazurile mai persistente sau severe.

• Trimitere la alergolog atunci când episodul seamănă clar cu o alergie și se repetă în anumite perioade.

Așadar, grija pentru sănătatea ochilor trebuie să înceapă devreme, iar câteva consultații făcute la timp pot face diferența între o problemă depistată ușor și ani întregi de disconfort sau dificultăți la școală. Dacă ai observat la copilul tău orice schimbare în felul în care privește, se apropie de caiet sau de ecrane, are dureri de cap ori își freacă des ochii, programează un consult oftalmologic.