În mijloc de iarnă, albinele au ieşit la zborul de curăţire. Un semn bun sau dimpotrivă?!

Albinele, aceste „insecte” esenţiale pentru natură, cu o viaţă socială complexă, care surprind şi astăzi, au „anunţat”, în prima decadă a lunii ianuarie când temperatura a depăşit 10-12 grade, sosirea primăverii. Atunci, albinele au ieşit la zborul de curăţire, un fenomen anormal la mijlocul lunii ianuarie. În fiecare zi de joi, la sediul Filialei ACA din Bistriţa, se întâlnesc apicultorii şi discută despre problemele cu care se confruntă. Inginerul Constantin Rais, un specialist şi în apicultură, este profesorul care dialoghează cu apicultorii mai tineri sau mai în vârstă, propun soluţii, caută rezolvări şi se întreabă dacă şi când şi apicultura va fi pe agenda prioritară a guvernanţilor. La aceste întâlniri aflăm lucruri foarte interesnate despre viaţa albinelor. Iată câteva dintre ele:

-Ştiaţi că într-un stup sunt în jur de 60.000 albine, că în fiecare zi albinele dintr-un stup vizitează în jur de 225.000 flori, pentru un kg miere pe stup ele parcurg în jur de 8000 km, iar viteza cu care zboară depăşeşte 24 km/oră.

          Şi ar mai fi o curiozitate, şi anume că ele, albinele, bat din aripi de 12.000 ori pe minut.

          Discuţia cu inginerul Rais a pornit de la întrebarea dacă au avut de suferit albinele până-n prezent.

- De obicei, iarna, cam 2-3 luni, albinele stau în ghem. Consumă mai puţină hrană, dar când ies afară datorită temperaturii consumă mult şi, ca atare, stuparul trebuie să intervină. Ca atare, trebuiesc stimulate suplimentar.

          - Şi, ce putem face în această situaţie?

          - Prin administrarea de turte, care se găsesc în unităţile apicole sau apicultorii şi le prepară singuri. Fiecare cum crede de cuviinţă. Reţete sunt destule în revistele de specialitate. Stuparii mai în vârstă, cu experienţă, din judeţ, şi avem încă, din fericire, destui din această categorie, ştiu reţete de zeci de ani cu rezultate foarte bune. Albina e aceeaşi, deşi natura s-a mai schimbat.

          - În Bistriţa sunt câţiva producători care comercializează mierea de albine. O întrebare pe care şi-o pun mulţi consumatori: mierea de albine cristalizează?

          - Răspunsul este foarte simplu: toată mierea de albine cristalizează. Unele sortimente mai repede, altele mai târziu. Procesul de cristalizare denotă faptul că mierea este 100% naturală şi este cauzat de conţinutul mare de glucoză. Sigur, mierea cristalizată poate fi readusă în starea iniţială prin încălzire. Fiecare apicultor care doreşte are propriul procedeu. Eu am făcut un experiment. Am dat unui consumator să guste miere cristalizată şi miere în stare lichidă (încălzită). Prima şi-a păstrat în totalitate toate calităţile. Cristalizarea nu înseamnă că mierea este proastă sau că are zahăr. Nimic mai fals. Doar mierea de salcâm rezistă mai mult timp până ce se cristalizează. Mierea de rapiţă sau de floarea soarelui, spre exemplu, cristalizează foarte repede. Deci, să fim liniştiţi că mierea cristalizează nu diminuează sub nicio formă calitatea acesteia.

          - Există însă un sortiment de miere, refuzat de unii consumatori datorită aspectului mai puţin comercial, o miere închisă la culoare...

          - Este mierea de mană care, aşa cum aţi spus, nu are un aspect prea comercial. Pot să spun că este singurul sortiment care nu provine din nectarul florilor. Sunt două surse ale acestei categorii de miere; prima ar fi secreţia unor arbori precum: brad, stejar, fag, molid, salcie; a doua sursă este dată de nişte musculiţe, de afide. Aşa că, putem consuma miere de mană, care este foarte bună pentru oameni şi, deci, să nu o ocolim numai pentru că are o culoare mai neagră.

          - Consumă românii miere de albine?

          - Din păcate nu ne putem înscrie în rândul celor care consumă multă miere de albine. Acest medicament universal se consumă la noi de trei ori mai puţin decât la ceilalţi europeni, deşi suntem pe locul şapte în Europa la numărul de familii. Normal şi sănătos ar fi să consumăm cam 100 g/zi fiecare locuitor. Dintr-o statistică rezultă că se consumă în jur de 400-500 g/an de locuitor. Cam puţin, nu-i aşa! În judeţul nostru există, deşi anul trecut nu a fost unul deosebit de bogat, cantităţi suficiente de miere pe care să o oferim consumatorilor.

          - Cu ce probleme se confruntă acum apicultorii bistriţeni?

          - Cu aceleaşi probleme cu care se confruntă în general apicultorii din ţara noastră. Sperăm însă că se vor găsi soluţiile necesare şi solicitate de mai multe ori pentru ca şi apicultura să devină o prioritate, fiindcă este o sursă aducătoare de sănătate. Toate problemele cu care ne confruntăm vor fi discutate în luna februarie, în data de 10, când va avea loc Adunarea Generală a Apicultorilor din judeţul nostru.