Senatorul Cristian Nicula: Râsu’-plânsu’ cu microbuzele școlare și inteligența lui Spiru Haret

Recentul scandal al achiziționării microbuzelor este perfect justificat de inocența ministerului și de lipsa de scrupule a furnizorilor.

Înțeleg că oferte de preț au fost cerute de la firme consacrate, doar că microbuzele au venit pe filieră de recarosare a unor vehicule comerciale. Cu alte cuvinte, nu vorbim „stricto sensu” de produsul pentru care s-a cerut oferta de la minister, ci de un „produs similar” care probabil bifa formal cerințele impuse.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre graba cu care ajutăm comunitățile să se destrame.

Pe vremea lui Spiru Haret, ideea centrală era simplă și genială: școala vine la copil, nu copilul la școală.

Spiru Haret a ridicat mii de școli astfel încât fiecare sat și, adesea, fiecare cătun să aibă propria școală primară. Drumuri proaste? Nici o problemă — duci învățătorul lângă copii și îi ții aproape de familiile lor.

Rezultatul? Frecvență mai bună, abandon școlar redus, comunități unite și un învățător care devenea sufletul satului.

Astăzi, în loc să construim școli, construim transport. În loc să legăm copilul de comunitate, îl legăm de microbuz.

Diferența e clară: atunci aveam educație cu rădăcini, acum avem educație pe roți.

Și rădăcinile țin mai bine decât roțile.

Nu propun să ne întoarcem în timp, ci doar să reflectăm la ceea ce marele Spiru Haret a gândit pentru învățământ.