PRO-VERBE: Pofta îți vine mâncând

„Pofta îți vine mâncând”, se spune, și cu dreptate. Vorba aceasta este valabilă mai ales în cazul copilului care nu mănâncă și este îndemnat să ia prima îmbucătură, cu speranța că, după aceea, chiar dacă nu a avut poftă la început, din îmbucătură în îmbucătură o să ajungă să își mănânce porția ca să crească mare.

                Însă această zicală este valabilă și în alte domenii ale activității oamenilor, că altfel nu s-ar fi încetățenit, și mai ales  acolo unde este nevoie de tenacitate, stăruință, ba chiar și încăpățânare. E greu până începi un lucru dar, după aceea, de multe ori, el se face aproape singur, că doară pofta de lucru îți vine lucrând.

                   Dacă însă îți vine rândul să ajungi director  stăruința se transformă în încăpățânare și pe nesimțite ai poftă să rămâi așa toată viața. Mi-a spus un director de meserie, care a fost director vreo patruzeci de ani și este și acum, „funcția asta de director e ca o boală grea, cronică”.

                Așadar, de la dorință crește pofta, iar aceasta nu te mai lasă. Cred că, în cazul mâncării, la fel de important ca obținerea poftei de la o îmbucătură la alta este să știi când să te oprești, să te lași, ca să te ridici de la masă sătul și ușor, astfel încât mâncarea să nu ți se pară o povară, ci o necesitate plăcută.

               Cu funcțiile de conducere din spațiul public, lucrurile stau cam la fel. Ideal ar fi ca oamenii să știe când să se lase, ca să poată pleca în cinste și cu fapte făcute pentru ceilalți, fapte care să îi onoreze. Nu se prea întâmplă așa.

              N-am văzut niciun președinte care să nu-și dorească al doilea mandat. N-am văzut niciun primar care să nu-și dorească al doilea, al treilea sau al cincilea mandat. N-am văzut niciun parlamentar care să nu mai vrea încă o dată și încă o dată. Motivele sunt multe, dar principalul este că nu se umple centrul sațietății.

                Știi ce este centru sațietății? Un organ intern, un fel de senzor care îți arată că ai mâncat destul și te poți ridica de la masă. Acela este centrul sațietății.  La vaci și la boi el nu există. Dacă scapi vaca sau boul  în lanul cu lucernă verde, mănâncă până îi crapă burta. Echivalentul centrului sațietății, pentru oameni, ar fi bunul-simț.

                    Un primar care are centrul sațietății, adică bun simț,  ar trebui să știe că stă de prea mult timp în fotoliul acela și, sătul, să se lase la vatră ca să lase pe alții, poate mai buni, în locul lui. Știți voi vreunul care să facă așa?