George Coșbuc – omagiat la Năsăud, la 108 ani de la trecerea în veşnicie

„Coșbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii românești. Ardelean a rămas toată viața. Până și în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care îi ședea bine. Aici în țară dragostea lui a fost pentru cele șase milioane de țărani. Simțea o fraternitate profundă cu dânșii … A răsărit deodată, fără să-l știe nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor și bisericuțelor bucureștene. Și a biruit împotriva tuturor celor scufundați în imitații și neputințe. A adus lumină, sănătate, voioșie. Scrisul lui Coșbuc trăiește și va trăi cât va trăi neamul românesc.”

Liviu Rebreanu

            În câteva rânduri, celălalt „munte” al scrisului năsăudean, Liviu Rebreanu, a spus despre Coșbuc cât cuprinde o epopee. În ziua în care scriu aceste rânduri se împlinesc 108 ani de la dispariția prematură a poetului. La alți mari poeți sau scriitori, la ceasul de aducere aminte mai e nevoie să mai și deschidem și să le răsfoim cărțile... La Coșbuc nu este necesar să facem un astfel de efort. Este suficient să ne deschidem sufletul și în cutia sufletului din noi găsim cel puțin câteva „poezii nemuritoare” asemenea basmelor orientale, multe dintre acestea aflându-se în versiuni proprii și în creația inegalabilului nostru poet. Secolul care s-a scurs de la plecarea lui fizică din această lume nu a reușit în niciun fel să-l facă uitat sau dispărut de pe aceste meleaguri. Țara Năsăudului este similară cu „Țara lui Coșbuc”. Nu spui cuiva că mergi în comuna Coșbuc! Îi spui că „mergi până la Coșbuc”. Nu-i spui cuiva că îi dai întâlnire în dreptul Colegiului Național cu același nume din Năsăud! Îi spui că „te întâlnești la Coșbuc”. La fel, zona este împânzită peste tot cu statuile poetului, străzi cu numele acestuia, oameni cu numele acestuia... Într-o familie descendentă din numeroasa familie a poetului se află nu mai puțin de patru bărbați care poartă același nume: George Coșbuc... În „Țara lui Coșbuc”, prin toate localitățile învecinate cu satul lui, aproape nu există locuitor care să nu știe cel puțin câteva poezii din opera poetului, iar în memoria unora sunt depozitate chiar biblioteci întregi vii cu aceste poezii... dar despre acest fenomen vom vorbi mai târziu.

            Manifestările omagiale prilejuite de împlinirea a 108 ani de la pierderea „poetului țărănimii” se desfășoară în aceste zile peste tot în instituțiile culturale și școlile din zona Năsăudului sau la Bistrița. În rândurile ce urmează ne vom referi la cele organizate de către ASTRA năsăudeană în locul supranumit „Orașul Academicienilor”, din a cărei onorantă zestre culturală a făcut parte și marele poet.

            Cu aproape o săptămână înainte, pe 4 mai, la invitația realizatorului emisiunii „Stop Cadru”, Leon Strugar, de la Sângeorz TV, trei dintre oamenii de cultură ai Despărțământului ASTRA Năsăud participă la o largă dezbatere cu tematică omagială despre Coșbuc. Un moment înălțător și plin de recunoștință expus de către președintele Despărțământului ASTRA Năsăud, col. (r) Ioan Boțan, președinta Cerc ASTRA oraș Năsăud, ec. Ioana Lăpușneanu și criticul literar al Văii Someșului, prof. Mircea Daroși, președintele secțiunii literare a organizației și realizatorul revistei „Astra năsăudeană”.

            După doar trei zile, oamenii de suflet ai ASTREI năsăudene și-au dat întâlnire la Casa de Cultură „Liviu Rebreanu” din Năsăud, unde câteva ore numele COȘBUC a fost pe buzele și în sufletul participanților. Prin grija și strădania președintei Cerc ASTRA oraș Năsăud, de undeva de sus, marele Coșbuc și-a făcut timp și a coborât printre admiratorii săi... A fost prezent! L-am simțit! A coborât din nou „în sufletul neamului său!” Voi prezenta oarecum în mod aleatoriu momentele culturale, literare, artistice și științifice, făcând abstracție de ordinea în care s-au succedat. Totuși respect ordinea de început și punctez următoarele:

            Moderatoarea și realizatoarea activității, ec. Ioana Lăpușneanu, prezintă câteva crâmpeie din biografia marelui poet, care deși a avut o viață pământeană scurtă, de doar 52 de ani, a trăit cât în zece vieți și mai continuă să trăiască și sufletele noastre și astăzi conform testamentului pe care ni l-a lăsat: „Sunt suflet din sufletul neamului meu / Și-i cânt bucuria și-amarul...”

            Prof. Mircea Daroși ne întoarce puțin cu mulți ani mai în urmă și ne așază în băncile școlii, predându-ne o lecție de literatură demnă de școlile Năsăudului. Prezintă două materiale de mare interes pentru întregirea imaginii coșbuciene: „George Coșbuc în viziunea criticilor literari” și „George Coșbuc în viziunea profesorului universitar Gavril Istrate”. Ne-a făcut pe toți să ne simțim pentru câteva zeci de minute niște elevi fericiți! Și ne-a „plimbat” profesorul Daroși, cum numai dânsul se pricepe, prin opera marelul lingvist, de la lucrarea de doctorat a acestuia cu titlul ,,Limba poeziei lui Coșbuc”, trecând pe la conferințele cu una și aceeași temă despre Coșbuc, ținute la universitățile din Berlin și Leipzig, sau peste Prut, la Cahul, Soroca și Orhei, la Chișinău sau Edineț. Au fost amintite câteva dintre studiile pe această temă: „George Coşbuc, poet naţional”, „Vocabularul poeziei lui George Coşbuc”, „Numele mic al poetului Coşbuc”, „Aspecte fonetice în opera lui Coşbuc”, „Aspecte lingvistice în opera lui Coşbuc”, „Traducerile lui Coşbuc”.

            Prof. Ioan Seni, președintele de onoare al ASTREI năsăudene, continuă într-un fel pe aceeași temă, cu câteva referințe despre eminentul lingvist Gavril Istrate, cel mai important cercetător al operei lui Coșbuc, dar care, din păcate, deși s-a născut la Nepos, este foarte puțin cunoscut. Acest lucru se datorează incontestabil interesului aproape nul pe care îl manifestă conducerea culturii române la nivelul maselor; desființarea bibliotecilor, a librăriilor și oprirea actului cultural de stat doar la nivelul instituțiilor culturale județene. Profesorul Seni, mare animator cultural de-a lungul vieții sale, face un fericit salt în timp la manifestările „Centenarul Coșbuc – 1966” de la vechiul Hordou, despre celebra „Nuntă a Zamfirei”, dar și despre corurile reunite ale comunelor năsăudene prezente în acel loc. Cei mai în vârstă am fost prezenți și unii dintre noi vedem cu ochi de copil șirurile de călăreți de pe cele două dealuri de deasupra Coșbucului.

            Scriitoarea Lucreția Mititean, astristă și totodată membră a Ligii Scriitorilor, Filiala Năsăud, aduce din tolba amintirilor mai multe momente dintre cele enumerate de către profesorul Seni, iar cea mai emoționantă amintire a doamnei Lucreția era legată de participarea în acea imensă formație corală formată în marea majoritate din dascălii acelor vremi de la școlile de pe Valea Someșului și cea a Sălăuței. Într-un vechi caiet sunt notate mai multe impresii ale participanților la sărbătoare, unii dintre aceștia veniți din alte țări.

            Versurile lui Coșbuc au devenit în timp texte pentru romanțe sau alte feluri de melodii de suflet îndrăgite și cântate de foarte multă lume. Aceste momente au fost exprimate și de către două tinere vlăstare, viitoare cadre didactice. Elevele Lucreția Domide (chitară și voce) și Nicoleta Gagea (voce) din clasa a X-a, Colegiul Național „George Coșbuc”, Năsăud – profil pedagogic, ne-au încântat cu minunatele versuri ale poeziei „Numai una”.

Realizatorul de emisiuni de la Sângeorz TV, Leon Strugar, acompaniat la acordeon de către un tânăr foarte talentat, Petrică Adam, ne-a dus cu vioara sa fermecată în nu prea îndepărtata atmosferă a satului cântat cu atâta măiestrie de către George Coșbuc. Un potpuriu de melodii compuse special pe versurile poetului a continuat cu fragmente din muzica ceterașilor satelor noastre, un alt mod de a face vii și nemuritoare creația și timpul din vremea poetului.

Nu s-a lăsat mai prejos nici de data aceasta, cu prezența în minunatul costum popular, deosebita noastră colaboratoare, dr. Gabriela Seni, când interpretarea melodiei „La oglindă” a lui Coșbuc s-a reflectat mai departe și mai departe în oglinzile din sala mică a Casei de Cultură năsăudene.

Și doamna realizatoare și moderatoare Ioana Lăpușneanu a avut tot mai mult de lucru prin momentele ce au urmat.

Inegalabilul rapsod popular, poet al Ligii Scriitorilor, recitator de excepție Grigore Silviu Guzu, merită de pe acum un monument pus lângă opera lui Coșbuc. Poate cândva va veni timpul să-i provocăm puterea memoriei sale privind numărul și timpul nemărginit în care poate recita fără întrerupere din opera poetului său preferat. Se spune că a memorat câteva sute de poezii și doar foarte puține din creația poetului nu le are în biblioteca vie a memoriei sale. De data aceasta ne-a încântat cu poezia „Pe pământul turcului”, a cărei recitare durează cam douăzeci de minute. Acesta este Grigore Silviu Guzu, un artist al cuvântului  cu care Țara Năsăudului se mândrește. Recent am avut ocazia să-l ascultăm acasă la Poiana Ilvei într-un duet–recital de poezie coșbuciană alături de tatăl său trecut de optzeci de ani și dotat cu aceeași memorie și talent de recitator.

A urmat cel mai tânăr recitator al poetului nostru omagiat la Năsăud. Din numeroasa familie a poetului, prin zecile de rude mai apropiate sau mai îndepărtate, a apărut și un stră-strănepot provenit din legăturile de rudenie cu celebra familie amintită, cu cei patru bărbați cu numele „George Coșbuc”. Micul recitator Andrei Tofeni, elev în clasa a II-a la Școala Gimnazială „Tiberiu Moraru” (alt nume de rezonanță al locului) din Salva, a recitat poezia lui Coșbuc „Concertul primăverii”.

Nu putea să lipsească din program alocuțiunea președintelui Despărțământului ASTRA Năsăud, col. (r) Ioan Boțan, cel care nu s-a limitat doar să mulțumească celor prezenți pentru participarea la evenimentul cultural, ci și-a etalat și talentul de om al literaturii și de scriitor al Ligii Scriitorilor, recitând câteva strofe din creația lui Coșbuc.

La final doamna ec. Ioana Lăpuneanu, moderatoarea și organizatoarea evenuimentului a făcut o surpriză deosebită celui care scrie acesta articol. Astfel am primit o diplomă de recunoștință aniversară cu ocazia zilei mele de naștere. Cum credeți că s-a încheiat totul? Cu o atmosferă demnă de „Nunta Zamfirei”, cu un joc parcă luat din satul Hordou de altădată, cu ceterașii Leon Strugar și Petrică Adam și jucăușii Ioana Lăpușneanu și Grigorie Silviu Guzu și bine-cunoscutele lui strigături ...

... Și sărbătoritul de ocazie, adică subsemnatul, și-a luat în serios rolul de paharnic, servind participanții cu un pahar de băutură... și vorba poetului:

„Vinu-i bun și hora-mi place

Iar tu, Doamne, fă-mi ce vrei,

Numai pustnic nu mă face!

Fă-mă floare albă-n luncă

            Și-apoi ia-mă și m-aruncă,

            Doamne, între femei!” (George Coșbuc – „Hora”)

Macedon Tofeni

Redactor-șef – Revista „Glasul Armadiei”