O carte despre toamnă cu miros de primăvară la Chiuza

Nu este o carte despre o toamnă ca anotimp al anului, este vorba despre „Încă o toamnă” ca anotimp al vieții. Astfel și-a intitulat cea de-a șasea carte scriitorul Valeriu Mureșan din Chiuza. „Încă o toamnă” este o concluzie melancolică despre finalul inevitabil și ireversibil al vieții.

Cartea care a provocat întâlnirea iubitorilor de literatură din Țara Năsăudului la Chiuza poartă pe copertă emblema unei edituri cu nume celebru, Editura „George Coșbuc” Bistrița, condusă cu profesionalism de distinsa doamnă scriitoare Laura C. Munteanu, fiica regretatului scriitor și om de cultură bistrițean Dumitru Munteanu.

Ca de fiecare dată când am ocazia de a prezenta o sărbătoare a cărții, nu pot să nu înșir lista cărților publicate de autor. O salbă de titluri care desconspiră în mare parte trăirile și filozofia de viață a autorului: „Prea devreme seară” - Ed. George Coșbuc, Bistrița, 2008; „Floare de lut” - Ed. George Coșbuc, Bistrița, 2009; „Floare de apă” - Ed. George Coșbuc, Bistrița, 2011; „Floare de foc” – Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2017; „Cărare prin suflet” – Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2021 și cea mai nouă carte, „Încă o toamnă” - Ed. George Coșbuc, Bistrița, 2025.

Zona aceasta de țară individualizată prin tradiții, istorie și cultură unice a câștigat de-a lungul timpului embleme ce nu pot fi șterse de vreme: „Țara Năsăudului”, „Țara Comunelor Grănicerești”, „Țara lui Coșbuc și a lui Rebreanu”... și astfel, aici, pe lângă sărbătorile din calendar, periodic, chiar destul de des, se mai țin și sărbători ale cărții. „Vinovați” pentru aceste fapte, pentru care șirul evenimentelor culturale și îndeosebi literare nu au anumite limite, sunt oamenii pentru care munca lor și sacrificiile pe tărâmul culturii nu se măsoară în bani sau recompense materiale; se măsoară doar în bucurii sufletești. Aceștia sunt membri ai două entități culturale care, deși separate ca organizare, se întrepătrund în îndeplinirea aceluiași scop nobil. ASTRA năsăudeană își dă mâna cu scriitorii din Filiala Năsăud a Ligii Scriitorilor și țin nemuritoare tradițiile culturale ale acestor locuri. De fapt, scriitorii din LSR sunt aproape în totalitate și membri astriști.

Unul dintre cei mai înfocați membri astriști și, totodată, scriitor este și Valeriu Mureșan. Cu eforturi numai de el știute și ascunse curiozităților celor prezenți, a reușit să proavoce această sărbătoare a cărții de la Chiuza. Fără să se observe vreo formulă organizatorică preconcepută, cei doi moderatori ai evenimentului – doamna Laura C. Munteanu, în calitate de editor al cărții, și dl Ioan Mititean, președintele Filialei Năsăud a Ligii Scriitorilor - au dirijat discuțiile pe tema cărții și a autorului într-un mod cât se poate de natural și parcă lipsit în totalitate de acele rigori deranjante și impuse în asemenea cazuri. Totul a decurs ca un fel de șezătoare literară de pe vremuri.

Editorul cărții, Laura C. Munteanu, cea care a scris și prefața cărții, precizează că nu este la prima lansare de cartea a autorului Valer Mureșan la editura „George Coșbuc” din Bistrița, autorul publicând aici și alte trei cărți. Expresiile din prefața cărții spun multe despre un conținut poetic narativ scris cu sufletul mai mult decât cu cuvintele. Începând de la titlul „Rostiri din lungi tăceri”, autoarea prefaței ne introduce în filozofia concepției de trecere prin viață asemenea schimbării dintre anotimpuri. O simplă frază ne face și pe noi să simțim mesajul autorului: „... poezia se scrie dintr-o tăcere lungă a celui care a învățat să asculte”.

Veteranul scriitorilor năsăudeni, veșnicul tânăr Ioan Mititean, președintele Filialei Năsăud a Ligii Scriitorilor, nu se dezminte nici de această dată. Și pornește de la originea comună de telceni atât a autorului Valeriu Mureșan, cât și a doamnei Laura C. Munteanu. Reamintește cu nostalgie de personalitatea regretatului scriitor Dumitru Munteanu și de alți scriitori din Telciu dispăruți, unii chiar prematur, printre care George Roș sau Luca Onul, sau mai nou Rodica Fercana și Valeri Toderici, prezent la această manifestare. Se întoarce și spre localitatea de adopție a scriitorului Valeriu Mureșan, locul unde ne aflăm, comuna Chiuza. Lunga enumerare a oamenilor de cultură din localitate parcă nu are limite. Nu neglijează aproape pe nimeni dintre cei pe care istoria recentă a locului rareori își mai amintește. Definește această localitate ca „un loc fertil pentru minți luminate”. Este locul de unde a pornit caravana de învățător al satului românesc Vasile Rebreanu, tatăl scriitorului Liviu Rebreanu. De aici, printre alții, a pornit și Anton Precup, de numele căruia se leagă denumirea Căminului Cultural din Rebrișoara. Tot de aici a pornit scriitorul și profesorul Vasile Filip, colaborator vechi al ziarului „Răsunetul”. Domnul președinte Mititean se mai referă și la povestea celor șase cărți scrise de către autorul zilei și la semnificația titlurilor acestora. Pentru familia scriitorului oferă în dar volumul „Mozaic Cultural” (În vârful peniței, nr. 35) – autori Ioan și Lucreția Mititean, apărut la Editura Ecou Transilvan, 2025.

Din partea localnicilor din Chiuza ne vorbește dl profesor Ioan Bulea. Este impresionat de această întâlnire cu cartea și cu autorul ei, Valeriu Mureșan, mai ales că acum, de multe ori, ne pierdem în discuții sterile despre politică și cei care ne conduc și rareori avem ocazia să intrăm în asemenea întâlniri pentru „a bea o picătură de cultură”. Evocă câteva personalități culturale ale localității Chiuza, uitate de vreme. Își amintește că la începutul secolului trecut, cînd Chiuza era protopopiat, exista un preot care cunoștea cinci limbi, preotul care slujea în această comună. Este doar un exemplu uitat, dar au fost și asemenea profesori sau medici, ingineri sau avocați. De aceea, o astfel de întâlnire ca cea de astăzi, menționată în arhive peste ani, va însemna mult pentru urmașii de atunci. Referitor la autorul zilei, poetul Valeriu Mureșan, domnul profesor arată că, pe lângă valoarea acestuia ca om de cultură prin scrierile sale, a demonstrat în permanență ce poate face un om drept și cinstit cu mijloace proprii și cu puterea minții și îndemânarea mâinilor sale.

Urmează dl profesor Mircea Daroși, cel care a scris de mai multe ori cronici literare despre cărțile scriitorului Valeriu Mureșan. Este destul de greu să cuprindă în câteva cuvinte dimensiunea umană și disponibilitățile literare ale autorului. Fiind prieten bun cu autorul, a considerat că este potrivit să fie alături de acesta, să-i citească opera și să scrie despre ce a gândit și a creat de-a lungul anilor. Dar Valeriu Mureșan nu este numai un poet, scriitor, este și un mare iubitor de muzică, pasiune pe care chiar a practicat-o în tinerețe. Într-un colț al unei încăperi special amenajate pentru preocupările sale literare, Valeriu Mureșan păstrează toate instrumentele pe care le-a folosit în tinerețea sa, ca o dovadă că a iubit și iubește și astăzi muzica. Ce poate fi mai frumos decât o armonie între poezie și muzică? A citit și volumele anterioare de poezie, iată acum ne aflăm în fața acestei cărți, „Încă o toamnă”. Aici autorul nu vorbește despre un anotimp calendaristic, ci vorbește despre un timp al vârstei umane. „Valeriu Mureșan scrie foarte frumos, este de fapt un om sensibil, un om sincer și toate aceste trăsături și le transpune în poezii. Găsim poezii în care există elemente de nostalgie, desigur, după anii tinereții, după anotimpurile care de fapt ne definesc, dar găsim și aspecte ale vieții social-politice pe care nu le lasă să nu fie satirizate, chiar ironizate. Cel mai atent lucru asupra căruia el insistă este faptul că poezia transmite o emoție anume pentru cititor. Aceste poezii sunt scrise după un anumit timp de meditație, ceea ce dă frumusețe scrisului autorului. Din punct de vedere stilistic, pentru că mie îmi place să mă aplec și asupra acestui aspect, poezia lui Valeriu Mureșan nu obsedează prin figuri stilistice prea multe, dar nu le ignoră, ci le folosește cu măsură pentru a reda ceea ce el simte, pentru a reda ceea ce crede că este necesar, ca într-adevăr cititorul, când are în față o poezie, să simtă emoția, să se recunoască în versurile sale, pentru că ăsta este rolul poeziei, să te recunoști, să simți că faci parte din emoția pe care o transmite”.

Doamna Lucreția Mititean începe prin a sublinia importanța acestei întâlniri, nu numai din punct de vedere cultural, dar mai ales prin importanța locului în care ne aflăm. La țară încă se mai moștenește rostul învățării lucrului de pe lângă casă, mai există oameni înțelepți și vrednici, locul unde părinții își mai învață copiii despre rolul și rodul muncii, pentru a fi bine pregătiți când vor ieși în lume. „Valeriu Mureșan, prin poezie își caută sufletul, filozofia vieții, emblema sincerității, un exercițiu spiritual ca drag și voință de păstrare și cunoaștere a locurilor natale, din minunata zonă de unde se rostește adevărul cel făcător de dreptate care are la bază tabla de valori creștine, dând glas ideii că sufletul este în rădăcina iubirii. Versurile sale sunt simple, directe, într-o manieră tradițională, apropiată de cea populară, fiind evocate obiceiuri, tradiții aduse în prim plan, cât și figuri reprezentative ale satului, momente cruciale din viața omului cu gândirea sa creatoare.”

Recitatoare de excepție, doamna Ioana Lăpușneanu, poetă și președinta Cerc ASTRA Năsăud, se apleacă cu pasiune spre câteva poezii din volumul „Încă o toamnă” al lui Valeriu Mureșan.

Se oprește asupra poeziei „Rugăciune”: „Îți mulțumesc, Doamne,/ Pentru păcatul iubirii părinților,/ Pentru perioada dintre naștere-moarte,/ Pentru lumina zilei și întunericul nopții,/ Pentru apa cerului și a pământului,/ Pentru tot ce am avut în viață,/ Pentru truda mâinilor și roadele pământului,/ Și acum la sfârșit, îți cer iertare,/ Pentru că am fost rătăcit, dar nu risipit.” Poeta Ioana Lăpușneanu se oprește puțin asupra filozofiei care stă în concepția poetului la scrierea acestei poezii, filozofie contrară celei a autorului, și consideră că întotdeauna iubirea nu poate fi considerată un păcat, iar omul este rezultatul iubirii, nu al păcatului. Dar fiecare om înțelege această filozofie într-un anumit context, fiecare diferit. Importantă este întoarcerea la Dumnezeu prin rugăciune de la finalul poeziei. Pentru a încheia într-un mod mai vesel și pentru a arăta diversitatea poeziilor scrise de către Valeriu Mureșan, se oprește și la poezia „Vecina”: „Tragi cu ochii peste gard,/ La vecina ta frumoasă,/ Ce-ai mai strânge-o,/ Ce-ai mai... asta,/ De nu te-ar vedea nevasta!// Nu se sărută vecina,/ Că te prinde-n joc năpasta;/ Mai bine, un „săruʼ mână”,/ Și o duci bine cu nevasta.”

Dl președinte Mititean subliniază în fața celor prezenți și importanța revistelor culturale năsăudene, astfel enumeră revistele „ASTRA năsăudeană”, redactor-șef prof. Mircea Daroși și „Glasul Armadiei”, redactor-șef Macedon Tofeni, provocându-mă să expun câteva dintre impresiile mele. Mă simt obligat să fac câteva precizări, mai ales pentru cei prezenți nefamiliarizați cu activitatea societăților culturale din zona Năsăudului, dând câteva repere despre activitatea ASTREI năsăudene și cea a Filialei Năsăud a Ligii Scriitorilor Români. După un scurt istoric al Despărțământului astrist năsăudean, al importanței sale istorice și al evenimentelor organizate de către acesta, am trecut în revistă și activitatea scriitorilor năsăudeni contemporani membri ai Ligii Scriitorilor, un număr de 42 în total, dintre care 14 fiind prezenți la această întâlnire, majoritatea sunt și membri ai ASTREI. Ca de fiecare dată am subliniat și acum necesitatea implicării oamenilor de cultură în apărarea valorilor culturii și identității naționale prin oprirea derapajelor la adresa personalităților culturii române (dărâmarea unor statui) ca urmare a interpretării unor controverse sau promovarea unor non-valori. O cauză a limitării actului cultural la nivel declarativ din instituțiile statului are ca rezultat lipsa implicării cadrelor didactice în activitățile culturale ale comunității din care fac parte, îndeosebi în mediul sătesc. O altă caracteristică a limitării actului cultural ar fi desființarea bibliotecilor comunale, lipsa bibliotecarilor chiar și din scoli, și în general, lipsa lecturii.

Mi-am exprimat admirația pentru partea de proză din cartea lui Valeriu Mureșan, segment de literatură în general ocolit de scriitori, dar deosebit de valoros pentru cititori, un exemplu deosebit fiind schița „O zi de muncă obișnuită”, cu momente nostime din aducerile-aminte ale autorului.

Am și amintiri mai vechi despre oamenii din Chiuza, iar de unul dintre aceștia mă leagă o veche prietenie și colaborare culturală din urmă cu o jumătate de secol, fiind vorba despre fostul învățător și primar al comunei, Ioan Roș, al cărui fiu, Cristian Ioan Roș, actualul primar al comunei Chiuza, a fost prezent la această sărbătoare a cărții.

Președintele Despărțământului ASTREI năsăudene, dl col.(rtg.) Ioan Boțan, dânsul fiind unul dintre scriitorii năsăudeni ai Ligii Scriitorilor, autor de cărți monografice despre fostul Pripas al lui Rebreanu, întregește tabloul care zugrăvește starea culturală a localităților de la țară, unde, în majoritatea dintre acestea, conducerile locale neglijează comorile culturale și istorice. Are fericita ocazie de a-l avea alături la această întâlnire pe fostul său coleg de liceu de acum 56 de ani, preotul pensionar, cel care a slujit la biserica ortodoxă din localitate câteva zeci de ani, părintele Maftei Mureșan. Despre „sărbătoritul zilei”, scriitorul Valeriu Mureșan are numai aprecieri la superlativ. Pe lângă cărțile scrise și talentul muzical, a avut ocazia cu prilejul unor vizite făcute la locuința acestuia de la Chiuza să-l cunoască și în calitate de pictor, admirând tablourile acestuia.

Tabloul celor care au vorbit despre activitatea poetului nu putea fi complet fără intervenția unui consătean venit de la Telciu, dl ing. Valeri Toderici, și dânsul scriitor cu mai multe cărți tipărite. Legăturile de prietenie și colaborare culturală dintre cei doi telceni la origine sunt mai vechi, iar acesta își amintește despre cum a dus pentru publicare primele poezii ale lui Valeriu Amureșan la Editura Napoca Nova (devenită acum Napoca Star). Apreciază și activitatea de grafician a poetului, cel care a desenat majoritatea portretelor scriitorilor năsăudeni cuprinși în volumul scris de Ioan Mititean, „Destine literare”, Editura „Ecou Transilvan”, 2017.

Ca de obicei, dl președinte Ioan Mititean nu uită să-i enumere pe toți cei prezenți la această sărbătoare a cărții, începând de la cunoștințele scriitorului din Chiuza și din Telciu și până la reprezentanta ASTREI ilvene, bibliotecara Sabina Gălan, scriitoarea celor 13 romane - Dorina Catarig de la Rebrișoara, prof. Rodica Daroși de la Nepos, scriitorii năsăudeni Macedon Suciu și Pompei Pop, iar la final adresează elogii și mulțumiri doamnei Laura C. Munteanu, de la Editura „George Coșbuc” din Bistrița.

Șirul discuțiilor a fost încheiat de către doi reprezentanți de marcă ai umorului din această parte de țară, epigramiști și poeți laureați la mai multe concursuri de profil, bistrițeni după domiciliu și membri ai Filialei Năsăud a Ligii Scriitorilor: Radu Ivan și Alexandru Oltean. Cei doi ne-au delectat cu epigrame și poezii umoristice, stârnind râsete și ropote de aplauze, sporind nota optimistă și veselă a întâlnirii literare.

Ultimul cuvânt l-au avut gazdele, Valeriu Mureșan și soția Veronica, când nelipsitele bunătăți culinare și băuturi din cămara autorului au devenit actori apreciați ai acestei zile de neuitat.

Să încheiem cu îndemnul autorului privind cartea zilei:

„Nu mă căutați în altă parte,

Sunt aici, în ceea ce vedeți

Și în ceea ce ascultați,

În cuvintele pe care le-am scris

Și dacă mă vreți, le citiți” („Încă o toamnă” – Valeriu Mureșan - coperta 2) 

Macedon Tofeni