Acasă la scriitorul Valeriu Mureșan din Chiuza

În drumul nostru cu „Cu cartea pe roți” am făcut un popas la Chiuza, la familia Valeriu și Veronica Mureșan, o familie de oameni orientați spre fapte mari, printr-o frumoasă activitate literară și artistică și totodată printr-o activitate gospodărească bine orânduită. În ograda lor totul e în ordine ca în farmacie, că doar doamna Veronica a lucrat în domeniul sanitar. Ambii au un fin simț pentru frumusețe. Poezia, arta și goblenurile au fost chemarea vieții lor. Domnul Valeriu a călătorit prin lume, a văzut multe și a revenit acasă cu multe idei pe care le-a pus în aplicație, în propria gospodărie, unde și-a realizat multe cu propriile mâini. A ridicat o casă modestă, foarte primitoare, toate lucrările fiind de el făcute -zidărie, zugrăveli, faianță, gresie, instalații fel de fel. Totul lucrat cu gust, așa cum a făcut peste tot pe unde a poposit în procesul muncii.

În compania noastră, adică a celor doi oameni ai Năsăudului, Ioan și  Lucreția, ce se află mereu în lumea cărților, am avut ca merinde volumul  „Povestiri de acasă”, cu nr. 27 din  ciclul  de cărți editate sub genericul „În vârful peniței”, apărută recent la Editura Napoca Star, așezată pe masa din biblioteca casei, alături de cele cinci cărți scrise de gazdă,  cărți inspirate din frumusețile țării, a satului, a naturii și a oamenilor: „Prea devreme seară”, „Floare de lut”, „Floare de apă”, „Floare de foc”, „Cărare prin suflet”, o pildă vie de conștiință scriitoricească, un vrednic prinos adus satului, cu un fin simț al frumosului.

Cele cinci comori înălțate pe soclu de Valeriu Mureșan, membru în Liga Scriitorilor Români, Filiala Năsăud, îi umplu inima de iubire alături de cei doi copii și cei patru nepoți, așa că scriitorul din satul în care drumu-i ca pielea și mălaiul ca pădurea, nu va fi niciodată singur.

În casa iubitorilor de frumos din Chiuza, am îmbinat poezia cu poveștile de acasă, creând un suflu tineresc așezat la temelia  umanului, a sentimentului  datoriei față de viață, față de semeni.

Uimitoare este dăruirea scriitorului chiuzan Valeriu Mureșan, la origine telcean, spre pictură și grafică, în special portrete în creion, prezentat în detaliu de verișorul său, regretatul scriitor Dumitru Munteanu, în volumul său „Constelația luminii” (Telciu literar și artistic), la pag. 73 cu poezie și la pag. 81  cu pictură, iar în volumul „Destine literare”, semnat de Ioan Mititean, a realizat portretele tuturor scriitorilor năsăudeni membri ai Ligii Scriitorilor, portrete expuse și la biblioteca din comună.  

Pe doamna Veronica o dăm ca model în ce privește arta cusutului în goblen, împodobind casa cu tablouri în diverse culori.

Printre anexele gospodărești și-a pregătit deja o cameră dedicată unei expoziții permanente de artă populară, visul ei din anii de început în ale mânuirii acului. A constituit un model în activitatea medicală, lucrând pe postul de asistentă șefă la Spitalul năsăudean, fiind în continuare în ajutorul și sprijinul celor suferinzi și a oamenilor în vârstă, dând sprijin Asociației de pensionari din ținutul Năsăudului și din Asociația Culturală Transilvană, din care ambii fac parte.

În probleme de gastronomie îi putem acorda nota maximă. Gătește rapid și bine, are o cămară încărcată cu de toate, cu produse din propria grădină și vinuri de toate soiurile, alb, roșu, acru, dulce sau amărui, care se lasă băut după ce servim plăcinta casei, cu brânză, urdă, ceapă, mărar, care este specificul casei Valeriu -Veronica.

În ultima joie din lună, la venirea de la Cenaclul Literar „Artur Silvestri”  a Ligii Scriitorilor din Cluj, obișnuim să poposim câteva minute servind una, două plăcinte și unul, două pahare de vin. A devenit deja o tradiție în viața noastră  scriitoricească, având nevoie de vorbe cu haz, de armonie și veselie, necesare înlăturării stresului ce zilnic ne pândește.